Călin Georgescu călare pe cal alb

Cineva, persoană publică de notorietate internațională în discreta lume a artelor marțiale, dar cu o doză de naivitate politică incurabilă și pe măsura supremului său grad de recunoaștere a performanțelor în nobilul sport, mi-a trimis un videoclip marca „Tik-Tok”. Până să-mi pun ochelarii, am trăit iluzia optică a unui făt frumos, în ie și ițari, călare pe un cal alb. Mă frec la ochi, îmi pun ochelarii și mă dumiresc imediat ce citesc „Tik Tok”-călin georgescu „Importanța sportului în viața…”

Personajul este Călin Georgescu și involuntar replic expeditorului videoclipului: „Destinație greșită. Forward Bălăceanca” !

Călin Georgescu călare pe cal alb…

Memoria istorică a românilor ardeleni se răscolește . După cel de al doilea dictat de la Viena, din 30 august 1940, regentul Ungariei Miklos Horthy de Baia Mare, cavaler de Szeged și Otranto avea să-și facă intrarea în Oradea, Cluj și alte orașe din nord vestul României ciuntite, călare pe un cal alb.

În cultura populară, calul alb este considerat ca fiind ciuma. Potrivit ultimei cărți a Noului Testament, Revelația lui Iisus Hristos după Ioan de Patmos, capitolul 6, versetele 1-8, cei patru călăreți ai Apocalipsei simbolizează Ciuma, pe cal alb; Războiul, pe cal roșu; Foametea, pe cal negru și Moartea, pe cal verde pal. Sunt și alte interpretări, dar interpretarea apocaliptică creștină este aceea că cei patru călăreți aduc Apocalipsa asupra lumii înaintea de Judecata de Apoi.

Am făcut acest recurs biblic la Apocalipsă fiind copleșit de sentimentul că fiecare dintre candidații la înalta demnitate de Președinte al României au câte ceva din Revelația lui Iisus Hristos la deschiderea primelor patru din cele șapte peceți și că dintre cei care ar putea să fie câștigător, nici unul nu va duce România pe calea cea dreaptă („Caii roșii înaintează spre țara de la răsărit; cei negri înaintează spre țara de la miazănoapte; cei albi înaintează spre țara de la apus și cei bălțați înaintează spre țara de la miazăzi”- Zaharia 6:1-8) .

Întâmplarea a făcut ca imaginea lui Călin Georgescu călare pe cal alb să-mi determine acest exercițiu publicistic, dar , în același timp, nu este mai puțin adevărat că veșnicul candidat de serviciu, aproape de două decenii, al cărui cal alb înaintează spre țara de apus, are o viziune asupra contenciosului ungaro-român ( valabil și româno-ungar ) care tulbură tihna martirului Avram Iancu în mormântul de sub gorunul de la Țebea.

În urmă cu mai bine de zece ani, când se zvonea că îi va succede ca premier, ba lui Călin Popescu-Tăriceanu, ba lui Emil Boc, am avut prilejul să-l întreb pe Călin Georgescu ( în plin scandal al unor declarații extremiste neorevizioniste comise de emisari externi la Școala de vară a tineretului maghiar de la Tușnad, chiar în prezența președintelui României Traian Băsescu), cum vede domnia sa ca prezumtiv premier al României viitorul relațiilor interetnice româno-ungare/ ungaro-române. „Foarte simplu, foarte simplu”, a anticipat interlocutorul.

Mă gândeam ce soluție genială are Călin Georgescu la o chestiune deloc simplă cu rădăcini și suferinți istorice milenare, căci suspinele martirilor transilvăneni străbat vremurile și le auzim de peste secole. L-am rugat să detalieze. „Am o soluție validată deja de Germania și Austria. Voi crea un condominium România-Ungaria”. Am insistat asupra seriozității legăturilor cu cele două state și a garanților domniei sale pentru o astfel de soluție, ba chiar am întrebat dacă soluția îi aparține sau i-a fost sugerată. Cu greu am obținut niște frânturi incoerente ale unui răspuns care mă trimitea înspre zona de crepuscul a unor servicii secrete din siajul fostei Uniuni Sovietice și a Federației Ruse, ca principală succesoare.

Cu același prilej, un respectabil antreprenor, căruia C.G. îi oferea portofoliul economiei, l-a rugat să-i remită o listă scurtă a priorităților prezumtivului prim ministru în relația guvernului cu mediul de afaceri, iar subsemnatul i-am solicitat un rezumat minimal al primelor trei obiective ale strategiei securității naționale. Suntem, încă, în răbdătoare așteptare.

O situație paradoxală a campaniei prezidențialelor din acest an este generată faptul că șase candidați au deținut sau dețin funcții de pe lista scurtă a beneficiarilor celor mai importante secrete de stat, iar numele unora dintre ei a fost menționat în contextul aluziilor, unele foarte transparente, privind fapte, acte, gesturi, ori suspiciuni de legături nepotrivite cu servicii străine. În chestiuni de securitate națională naționalitatea serviciilor străine este total irelevantă. Pe tabla de șah a istoriei s-a dovedit, nu o dată, că prietenul sau aliatul de azi a devenit dușmanul sau inamicul de mâine.

Sub aspectul sumei calităților prezumtivilor președinți, campania din anul 2024 pune electoratul în imposibilitatea de a fi împăcat cu el însuși, indiferent pe cine ar vota.

Co-guvernanții Ciucă-Ciolacu și-au dovedit cu vârf și îndesat incompetența politică și managerială ca prim miniștri.

„Independentul” Geoană încă nu a înțeles ce i s-a întâmplat în anul 2009 și este incapabil de a-și evalua gravele vulnerabilități.

Conservele kaghebiste, având vânt favorabil la pupă, fac jocurile în subteranele sulfuroase ale politicii ghidate de inamicii seculari ai neamului românesc, fiind gata să împingă mai în față un huligan politic. Că pot, au dovedit-o când U.D.M.R. și-a păstrat locul în parlament cu voturi obținute în județe fără urmă de unguri.

Nu negăm că printre cei 14 candidați, înscriși în cursa electorală, nu ar fi vreunul ideal ca președinte. Dar, din păcate, fără șanse de a se ridica dintre bălării.

Oricare ar fi câștigătorul cursei prezidențiale din decembrie 2024, el nu ne va aduce garanții că România va fi absolvită de condiția ingrată de a nu avea locul ce i se cuvine la masa deciziilor politice care o implică, altfel decât pe lista meniului decidenților.

 

Gen. Brg. (r) Aurel I. Rogojan