Semnal editorial VALI PARASCHIVOIU - autor Vasile Bele

 

Motto:

,, Picioarele-mi erau ca plumbul

Nici nu puteam să le urnesc

Din suflet mă rugam ca fulgul

Măcar o clipă să plutesc",

(din poezia ,, Când stelele se-aprind").

VALI PARASCHIVOIU

CÂND STELELE SE-APRIND

Volumul ,, Când stelele se-aprind", a apărut în condiții de excepție, la Editura Inspirescu, 2022, Satu Mare, ISBN 978-606-8909-70-7, cu o prefață semnată de către prof. Ștefan Mazilu, care afirmă despre autoare, printre altele: ,,Vali Paraschivoiu este o creatoare de vise, lirica ei fiind construită după regulile transei. Sub efectul hipnotic, sentimentul de iubire acumulează forțe vrăjitorești menite a schimba aspecte ale unei realități augmentate" (p. 6), pentru ca în finalul prefeței, același Ștefan Mazilu, să își argumenteze girul, notează: ,,Poezia lui Vali Paraschivoiu este scrisă în pur stil modernist așa cum i-au fost definite liniile de către Eugen Lovinescu, creionând în lirica ei un univers propriu", (p. .

Editorul cărții, prietenul George Terziu - scriitor și critic literar, girant literar și Domnia Sa, pentru această apariție editorială, notează: ,,Vali Paraschivoiu, poetă promițătoare intrată în această atmosferă poetică mondială din ce în ce mai reținută, riscă cu talentul care nu-i lipsește, să contrazică pe cei care sunt pesimiști. Da, poezia Domniei Sale, EXISTĂ! Avem nevoie de poezie ADEVĂRATĂ! Doamna Vali Paraschivoiu încearcă să schimbe lucrurile cu un curaj poetic de invidiat. Riscul e la modul filozofic", (p. 9).

CÂND STELELE SE-APRIND

lumina cuvântului își țese

culoare de zâmbet printre

clipele ecoului trimis în

răsăritul gândului.

Am cuprins ECOUL STRIGĂTULUI TĂU

între prima noapte de speranță

și umbra visului fericit

rătăcit prin amintiri.

EU N-AM UITAT privirea libertății

albastre care-și începe nașterea

în zborul unui surâs

ascuns printre stele...

IERTATĂ-MI FIE NEBUNIA

de-a țese cu verde-miracol

cuvinte crescute în gânduri de lumină

doar așa mă simt

LIBER, PĂȘIND ÎN PARADIS

culegând uitare și visare pentru

popasul domnesc al nopții.

PRIVIREA TA îmi este umbră

peste trupul cuprins de iubire

iar vorbele tale îmi sunt zâmbet

și senin în zi cu ploaie.

Doar dansul lui Euterpe

și STRIGĂTUL NOSTRU

mă înalță spre cer precum torța

făcând din suferință

primăvară...

STRĂINUL din mine se oprește

la bariera gândului

pentru a culege șoapte și iluzii

îmbrăcate în măștile de catifea

ale altui joc de iubire.

DAC-AȘ PUTEA aș stinge ura

și aș culege îmbrățișare din nori

din amintiri din iubiri

chiar și din uitare.

IUBIREA, PENTRU MINE este lacrima

care se naște din izvorul alb

al sufletului

care se naște din armonie și cântec

refrenul îl știu doar cei îndrăgostiți.

NU MAI ÎNTREBAȚI dacă dorul doare

și nici dacă gândul culege roadele tăcerii

credeți în FRÂNTURI DE VIS

culese CÂND STELELE SE-APRIND...

,, Când ochii-s plini de strălucire,

Tristețea-n lacrimi va pleca

Și-n locul ei doar fericire,

Zâmbind, în suflet îmi va sta".

(din poemul ,, Frânturi de vis")

II.

Motto:

,, Strigătul focului se-aude

Stingând lumina stelelor,

Când trupul nopții îl atinge,

Cu inima, arsă de dor",

(din poezia ,,Șoapta tăcerii")

Noaptea atinge cerul

iar ȘOAPTA TĂCERI din clipele

ecoului trimis în apus

așteaptă

SFÂRȘITUL UNUI ÎNCEPUT

trecut prin amintiri.

Chiar dacă FIRUL VIEȚII își țese

pânza nașterii în jocul iubirii

umbra focului se-aude în cuvânt.

NUMAI SINGURĂTATEA PLÂNGE

de dorul amintirilor foșnetului de vânt...

PACEA, LACRIMĂ DE SOARE - așteaptă

cerul zâmbetului crescut cu colind

să fie martor altor clipe de libertate.

Doar tu, rugăciune,

PĂSTREZI ÎN OCHI IUBIREA.

,,Păstrezi în ochii tăi iubirea

De oameni, tu nu te-ai ascuns,

Mereu zâmbești când fericirea

Pe mulți din urmă i-am ajuns".

(din poezia ,, Păstrezi în ochi iubirea").

VA URMA!