Un departe periculos de aproape

Îmi umblă departele pe la încheieturi. Prea mult s-a apropiat. Periculos de mult. Îmi este chiar vecin acum.

Noaptea când de obicei stau fluturi la pândă, zornăie prin subsolul meu igrasiat.

O ramură de ger mă sorcovește și-mi recită din canonul iertării.

Melancolia-mi dă-n foc și mă trimite la margine de toamnă în liniștea uitării, dar îmi pune și zăbrele la ferestrele inimii gâfâinde.

Un foc palid se zbârcește-n galbene frunze peste fagurii clipei și-n ore obtuze proiectează frigul în oglinzi.

Ziua-ndurerată în șuvoaie despletite mă anunță că un departe periculos de aproape își face de cap și nu mai poate fi stăpânit.

Rezemat de cearcănul unui sân obraznic și toarta unui sfârc, încă mai visez (printre pastile) la rufe-ntinse. Un departe idiot, necontrolabil, se apropie vizibil.

Și departele vine... vine... vine!...

 

Puiu RĂDUCAN

26112024-B. Olănești