Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi
Anul
XXIV(2024), nr. 529(1 –15 Noiembrie)
Dragii
mei enoriași!
Scrisoare
către Eminescu(III)
,,Bădie Mihai,
Mult ai iubit tu Bucovina! Parcă din toate regiunile țării aceasta ți-a
fost mai la suflet. Ai iubit-o ca pe un copil mai suferind, mai nedreptățit și
mai batjocorit de vrăjmași. Ai strâns-o la sufletul tău mare, ai lăcrimat și ai
mângâiat-o pe creștet, ca un părinte iubitor. Mai frumoși decât în alte părți
erau pentru tine munții Bucovinei, văile cu flori, râurile și stâncile, apele
și câmpiile.
Când vorbeai de Bucovina, surâsul ți se împletea cu plânsul, cântul și
visul, gândurile tainice îți șopteau a dor. Acolo te simțeai și tu mai ocrotit,
mai inspirat de muze, acolo îți puteai scrie versurile mai cu spor, acolo
steaua ta lucea mai mândru. Acolo inima îți bătea mai tare, gândul ți
se-nflăcăra și colinda peste munți și codrii, peste dealuri și văi,
mângâindu-te și șoptindu-le povești.
Frumoasă era Bucovina, grădina fără pereche, colț de rai nepământean! De
câte ori gândul îți era cuprins de dorul Bucovinei, pe cerul lui se-ngrămădeau
nori de suspine!
Suspinai, bădie, suspinai pentru
trecutul, pentru prezentul și viitorul acestui plai binecuvântat de Dumnezeu.
Suspinai pentru oamenii acestor locuri, pentru limba și credința lor, pentru
ființa lor națională. Trup din trupul țării, Bucovina a fost mereu monedă de
schimb între coloși, pradă de război, loc de dureroase aduceri aminte. Acolo au
fost nenumărate lupte, știute și neștiute, acolo a curs sânge, acolo s-au
năruit speranțe, acolo au curs pâraie de lacrimi. Suspinai, Bădie, căci muzele
îți șopteau câte ceva și de viitorul Bucovinei tale, de viitorul acestui copil mereu
răpit de la sânul maicii sale.
Mai mult ca oricând, vorbim și noi de Bucovina. Vorbim în șoaptă, vorbim
în slove, dar nu putem vorbi în tratate, în întâlniri diplomatice. Nu putem
afirma în fața lumii că e copilul țării, că e copil răpit, că e copilul nostru.
Altădată, bunicii noștri erau nevoiți să dea tribut din copiii lor turcilor și
tătarilor, ca să-și recâștige pacea și să poată crește în liniște pe ceilalți
copii. Era prețul păcii, bădie!
Fericiți făcătorii de pace, zice Iisus, căci aceia fiii lui Dumnezeu se
vor chema! În acest spirit am rupt și noi adesea de la sânul părinților
pruncii, ca să ne câștigăm, ori să ne cumpărăm pacea. Așa ne-a fost dat nouă.
Poate Dumnezeu ne-a iubit mai mult, de aceea ne-a și bătut adesea!
Am fost neam umilit de nenumărate ori, neam care a știut să rabde și să
spere, care a știut să facă din răbdare o victorie. Cândva, Avraam își ducea
copilul jertfă, ca să-I dovedească lui Dumnezeu că-L iubește și că-I este
credincios. Era cea mai grea și mai puternică dovadă. Nu cumva și Bucovina
noastră aflată-n stăpânire străină este copilul pe care trebuie să-l jertfim
pentru a câștiga pacea, pentru a dovedi lui Dumnezeu că suntem vrednici fii ai
săi? Pe Avraam l-a oprit îngerul în momentul
cel mai greu, la momentul când urma să
împlânteze cuțitul în propriul copil. Încercăm să sperăm și noi, bădie, că va
face Dumnezeu minune și cu noi cei de azi și va îngheța condeiul care va
pecetlui soarta Bucovinei noastre. Ar fi prea mare tributul păcii! Poate s-o fi
împlinit datoria, căci de atâtea veacuri am tot plătit la ea!
Cu ani în urmă am trecut prin Bucovina și m-am simțit jicnit, marginalizat,
ba chiar brutalizat, când am îndrăznit să grăiesc românește! Am fost în
cimitirul de la Cernăuți și am văzut mormântul lui Aaron Pumnul, dascălul tău
din tinerețe. Era năpădit de buruieni. Nimeni nu-și mai amintea de el, nimeni
se mai ostenea să-l curețe. Alături era un alt mormânt al unui localnic, poate
la fel de vechi, dar curat, cu multe coroane și flori proaspete depuse în dimineața
aceleași zile. Rareori am auzit grai românesc acolo. Simțeai la tot pasul că
oamenii se tem să se facă auziți vorbind românește. O singură carte în limba
română am găsit în librării, un album, în care se spunea că în 1918 ,,hoardele”
românești au năvălit în Bucovina, au ucis 11.000 de bucovineni și au anexat
Bucovina la România! Mare e răbdarea lui Dumnezeu! În școlile de acolo nu se
grăia românește. Astăzi flăcăii Bucovinei de Nord se jertfesc pe fronturile
ucrainene, ca să câștige pământuri și hotare ucrainene. România plătește un
tribut imens pentru victoria ucrainenilor. O singură dată am auzit pe oficialii
noștri vorbind de posibilitatea introducerii limbii române în școlile primare
din Bucovina de Nord. Se va rezolva? Nu se va rezolva? Numai de atât au nevoie
românii de acolo? Oricum, românilor din Bucovina, care mor pentru Ucraina nu li
se va mai reda vreodată viața!
Oricare ar fi viitorul, bădie, fii încredințat că noi n-am uitat-o, că ne
este la fel de dragă ca și ție. Fii încredințat că și noi așteptăm clipa cea
mare și sfântă a istoriei lumii, când copilul acesta răpit de a sânul mamei
sale va reveni acasă. Îl așteptăm cu drag, îl așteptăm cu dor și sperăm că nu-i
departe marea și sfânta întâlnire.
Așa-i că și tu mai speri, bădie?
Cu bine și pe curând!
*
Cuvinte
duhonicești. Redăm câteva observații și sfaturi ale Sf. Sofronie de Saharov:
,,Țelul pe care-l dăm vieții noastre pătrunde toate îndeletnicirile noastre.
Dacă, de pildă, căutăm mai întâi a câștiga bani, tot ce vom face va decurge de
acolo. Munca, poziția socială nu ar trebui să aibă nici o însemnătate în relațiile
dintre oameni. Cinstea nu este ceva din afară, ci lăuntric; cel ce mai mult
iubește pe Dumnezeu, cel ce mai mult se roagă, cel ce mai mult se străduiește a
păzi poruncile, acela va fi cel mai aproape de Domnul. Iată ce are foarte mare
însemnătate! Sloboziți-vă mintea de tot gândul legat de carieră. Nu există carieră
în viața duhovnicească”.
*
Taina Sfintei Cununii(III). În două din ,,scrisorile” noastre precedente am vorbit despre anumite
aspecte privind Taina Sfintei Cununii, cum ar fi definiţia Sfintei
Cununii, săvârşitorul, primitorii, condiţiile pe care trebuie să
le îndeplinească primitorii şi despre efectele canonice ale Sfintei
Cununii.
Fiindcă această Sfântă Taină este foarte complexă, cu
implicaţii profunde în viaţa socială şi solicită mult pe
slujitorii bisericeşti în elucidarea unor aspecte legate de oficierea ei, am
considerat necesar ca să împărţim cuvântul nostru în mai multe
părţi, tocmai pentru a prezenta cât mai pe larg şi cât mai pe înţelesul
dumneavoastră aceste aspecte de ordin canonic.
Un capitol foarte vast şi deosebit de important în abordarea Tainei
Sfintei Cununii îl constituie impedimentele sau piedicile. Acestea
sunt situaţii care apar în cazul proiectatelor căsătorii şi împiedică
realizarea acestora. Sfintele canoane ale Bisericii au prevederi clare în acest
sens şi tocmai de aceea trebuie avute în vedere ori de câte ori se pune
problema încheierii unei căsătorii. În Transilvania şi Banat există un frumos
obicei al strigărilor, în cadrul cărora preotul este obligat
să anunţe în biserică, după oficierea Sfintei Liturghii, cu cel puţin trei
duminici înainte de nuntă, proiectata căsătorie. Vestea se răspândeşte în
tot satul şi dacă cineva cunoaşte vreun impediment sau piedică în calea acelei
căsătorii, o aduce la cunoştinţă preotului, acesta o analizează şi poate să
oprească acea cununie înainte de oficierea ei. În celelalte provincii istorice
româneşti nu se obişnuieşte aşa, astfel că de multe ori pot fi încălcate unele
dispoziţii canonice. În această situaţie, îi revine tot preotului sarcina
să vegheze ca să nu se oficieze Sfânta Cununie dacă există impedimente. În
acelaşi timp, are datoria, în catehezele şi predicile sale, cât şi în
discuţiile cu credincioşii, să popularizeze aceste aspecte canonice, pentru ca
să se evite situaţii delicate şi să nu se încalce dispoziţiile canonice ale
Bisericii Ortodoxe.
A. Impedimentele pot fi împărţite astfel:
1. Impedimente care privesc liberul
consens al primitorilor:
§ lipsa de maturitate, adică tinerii au vârsta sub 18 ani. Se poate acorda
dispensă de vârstă părţii feminine, dar să nu fie mai tânără de 15 ani;
§ violenţa, care obligă o parte să accepte căsătoria;
§ răpirea uneia din părţi în vederea căsătoriei forţate;
§ înşelăciunea uneia din părţi cu promisiuni amăgitoare, mincinoase;
§ substituirea uneia din părţi;
§ teama provocată de ameninţări;
§ şantajul şi presiunile morale;
§ alienarea mintală a uneia sau a ambelor părţi;
§ starea de ebrietate;
§ lipsa consimţământului părinţilor, curatorilor sau tutorilor, în situaţia
minorilor, în situaţia în care solicită dispensă de vârstă;
§ existenţa unor interdicţii penale şi civile, care privesc încheierea
căsătoriei.
2. Impedimente care privesc starea civilă a primitorilor:
§
existenţa logodnei religioase
contractate de una din părţi cu o altă persoană. În acest caz, trebuie să ceară
în prealabil desfacerea logodnei bisericeşti din partea episcopului. În cazul
când cel ce primeşte desfacerea logodnei voieşte să se hirotonească, nu mai
poate. În acest caz, logodna are aceleaşi efecte ca şi cununia;
§
una dintre părţi este căsătorită deja
cu o a treia persoană. În cazul în care se dovedeşte că una din părţi era deja
căsătorită, noua căsătorie este nulă de drept, se desface din oficiu, iar
cel ce a ascuns adevărul este supus pedepselor penale şi bisericeşti. În cazul
în care oficiantul stării civile sau preotul cunosc adevărul şi, totuşi,
oficiază căsătoria, sunt supuşi pedepselor penale şi canonice. Este ştiut că în
România este interzisă bigamia(căsătoria unui bărbat cu două femei), iar
rânduielile canonice ale Bisericii Ortodoxe o exclud cu desăvârşire. Într-un
asemenea caz, trebuie obţinută mai întâi desfacerea căsătoriei prin divorţ
civil şi a cununiei prin divorţ bisericesc şi apoi încheiată noua căsătorie,
respectiv oficiată noua cununie;
§
una dintre părţi a mai fost cununată
de trei ori, ştiut fiind că rânduielile canonice nu permit cununia a patra. Nu
este un motiv că una din cele trei căsătorii anterioare s-a stins prin deces,
ori a fost desfăcută din cauze obiective, legale;
§
una dintre părţi a depus votul
monahal al fecioriei, ştiut fiind că monahii şi monahiile nu se pot căsători.
Legile civile nu socotesc această stare un impediment la căsătorie.
Preotul care ar oficia o astfel de căsătorie va fi caterisit;
3. Impedimente care privesc lipsa unor însuşiri morale ale
părţilor:
§ existenţa unor condamnări pentru fapte grave a uneia din părţi. Enumerăm
aici crimele, violurile etc.;
4. Impedimente care privesc lipsa unor însuşiri fizice ale
părţilor:
§ lipsa stării de sănătate fizică a uneia din părţi;
§ existenţa unei boli infecto-contagioase la una din părţi;
§ lipsa facultăţilor fizice necesare la una din părţi. Enumerăm în acest
sens impotenţa;
5. Impedimente legate le lipsa unor condiţii sociale ale uneia din părţi:
§
lipsa căsătoriei civile înainte de cea
religioasă ş.a.;
6. Lipsa dispensei privind unele impedimente care pot fi eliminate prin
dispensă;
*
In
memoriam. Ing. Aurica Zăuleț. S-a născut în Bârda la 12
februarie 1934, ca fiică a lui Ștefan și Alexandrei Mucioniu. A mai avut trei
frați mai mici.
Cu eforturi mari din partea sa
și a familiei, a reușit să termine facultatea, ajungând în 1958 inginer
stagiar. S-a căsătorit cu tânărul pe atunci Ing. Marin Zăuleț, originar din
Județul Vâlcea. Își aminteau cu nostalgie
de vremea când au venit în Tr. Severin, tineri licențiați, cu câte o
valiză în mână, în care înmagazinaseră
toată ,,averea” lor. Din partea părinților au fost slabe speranțe de ajutor,
fiindcă erau oameni săraci. A fost nevoie să muncească din greu și să
chivernisească cu înțelepciune fiecare ban câștigat. Mai mult, situația făcea
ca tinerii căsătoriți să devină speranța părinților și fraților lor. Și, din
fericire, n-au fost speranțe înșelate.
A înaintat, treaptă cu
treaptă, în ierarhia profesională și socială. O găsim în perioada 1973-1980
director al Fabricii de Produse Zaharoase din Tr. Severin, iar pe soțul său
inginer-șef la Șantierul Naval din Tr. Severin. Au avut împreună un fiu, Doru.
Din 1981 își face intrarea în
administrația județeană, ca vicepreședinte al Consiliului Județean Mehedinți,
funcție pe care o deține până în 1989.
Doamna Zăuleț a avut multe și
grele responsabilități profesionale, dar nu și-a uitat niciodată familia. S-a
dovedit a fi întotdeauna o soție și o mamă ideală.
Mai mult, nu și-a uitat
părinții și nici frații. Locuitorii satului Bârda își amintesc și azi că o
vedeau mereu trecând cu mașina spre locuința mamei sale, aducându-i cele
necesare, interesându-se de nevoile și necazurile ei.
Nici Domnul Zăuleț nu s-a
lăsat mai prejos. A avansat pe linie profesională, atrăgându-și stima
superiorilor și subalternilor. Cunoștea limbi străine, purta tratative cu
delegații venite din țări străine pe șantierul severinean să comande tot felul
de construcții navale. Călătorea mult în străinătate, mai ales în Uniunea
Sovietică, fiind un impecabil cunoscător al limbii ruse. După ce termina
tratativele oficiale, profesionale, folosea fiecare minut pentru a vizita
orașe, muzee, monumente și tot ceea ce-i stârnea curiozitatea de intelectual. Și astăzi, la cei aproape 90
de ani ai săi, poate să-ți vorbească ore în șir despre cele mai mici amănunte
din istoria și cultura europeană.
Doamna Zăuleț s-a preocupat, atât cât i-au permis legile și
condițiile concrete în care-și desfășura activitatea, de îmbunătățirea
condițiilor de trai ale locuitorilor satului său natal. Îmi amintesc, spre
exemplu, că-n perioada 1960-1964, pe vremea când frecventam școala din Bârda,
toamna și primăvara, tractoarele fermei treceau prin sat și făceau adevărate
canale pe mijlocul drumului. Era o aventură să încerci să trecu cu carul sau
căruța, ba chiar cu piciorul. Împreună cu alți colegi de școală coboram pe
Ciochiță în ogașul Bremenei și de acolo urcam pe Cracul Școlii, fiindcă pe
drumul principal ar fi fost o adevărată aventură să încercăm. Ușor-ușor, în anii
următori s-a pus piatră aproape în fiecare an, așa încât la Revoluție prin
Bârda se putea circula în condiții civilizate. La această realizare și-a adus
și Doamna Zăuleț din plin contribuția. Și față de comună a fost grijulie, atât
cât i-a permis legea și împrejurările.
Când am împrejmuit cimitirul
din Bârda aveam nevoie de o cantitate mare de fier de anumite dimensiuni. Pe la
magazinele din Severin nu găseam ceea ce-mi trebuia și mai ales cantitatea
necesară. Am apelat la ajutorul dânsei, înalt demnitar al județului pe atunci.
Imediat ce-a aflat despre ce e vorba, a pus mâna pe telefon și a vorbit cu
Domnul Băetoniu, directorul de atunci de la BJATM. De la acea instituție se
aprovizionau doar întreprinderile de stat și, dacă nu mă înșel, ceapeurile. Parohiile
nu aveau acest drept. Imediat mi s-au deschis porțile și am cumpărat, la preț
de stat, nu de cooperație, materialul necesar. Peste puțin timp mi-a dat Domnul
Băetoniu și fierul necesar pentru gardul cimitirului de la Malovăț. Aflase că
sunt din satul Doamnei Zăuleț!
Când s-a construit noua școală
în satul Bârda, Doamna Zăuleț s-a implicat ca pentru propria sa casă. Și a
reușit! O clădire mare, cu etaj, era mândria satului și bucuria copiilor. Din
păcate, numărul insuficient de copii a făcut ca școala să fie închisă după
câțiva ani de funcționare.
Era un om modest. O vedeam
destul de des în sat, în Severin, dar niciodată n-am văzut-o îmbrăcată cu haine
luxoase, înzorzonată cu bijuterii, împodobită cu coafuri scumpe. Se purta
simplu, era respectuoasă. Vorbea cu fiecare ,,pre limba lui”, fără a face caz
de studiile și poziția sa socială. Buna-cuviință o învățase din familie, încă
din copilărie și aceasta i-a călăuzit viața.
O boală cumplită a țintuit-o
la pat în ultimii ani ai vieții, împiedecându-o să se bucure de liniștea
bătrâneții, de succesele profesionale
ale fiului și nurorii, de reușitele
școlare ale nepoților. A găsit însă un sprijin aproape părintesc din partea soțului
său. Mulți ani a îngrijit-o ca pe un copil, a dus-o la medici din diferite
orașe, la stațiuni de odihnă și tratament, i-a adus cele mai bune medicamente
posibile. Și, totuși, inevitabilul s-a produs!
S-a stins din viață la 2
septembrie 2020 la fel de modestă cum a trăit, lăsând în urmă lacrimile și
regretul celor ce-au cunoscut-o. Dumnezeu s-o ierte!
*
Boul
şi porcul. Părintele Ilie Izverceanu de la Cernavârf avea multă băutură. An
de an adăuga noi butoaie în beciul său imens. El bea cu măsură, destul de
puţin, deşi îi plăcea să participe la petreceri. Băutura o vindea. Veneau în
fiecare zi la el consăteni să cumpere. El îi spunea fiecăruia acelaşi lucru: ,,-Du-te
la beci, că e deschis! Pe partea dreaptă sunt butoaiele cu vin, pe stânga
butoaiele cu ţuică. Furtune ai acolo. Umple-ţi vasele cu ce vrei. Preţu-l ştii,
pui banii colea pe masă şi te duci. Mă scuzi, că eu am treabă!” Clientul
atât aştepta. Poate chiar se ruga pe drum, ca să-l găsească pe părintele
ocupat. Intra în beci şi bea cât îi poftea inima şi burta. Într-un târziu, dacă
n-apuca să-l ajungă alcoolul, îşi umplea sticla sau bidonul, ieşea, îi punea părintelui
nişte bani pe masa din curte, îi acoperea cu o piatră şi pleca. Aşa comerţ!
Într-o zi,
au venit pe la părintele Izverceanu un medic veterinar şi un inginer. Erau de
prin satele din jur. Se cunoşteau între ei, se cunoşteau şi cu părintele. Erau
chiar prieteni. Nu veniseră să cumpere, ci doar să bea. Părintele le-a dat o
cană mare şi i-a trimis la beci, dându-le indicaţiile cuvenite. După aproape o
jumătate de oră, musafirii au ieşit din beci. Mergeau pe mai multe cărări. S-au
aşezat la masă cu părintele, au turnat în pahare şi au continuat să bea. La un
moment dat, alcoolul şi-a făcut din plin efectul. Cei doi au început să se
certe între ei. Din vorbă în vorbă, au trecut la injurii şi înjurături. Îşi
spuneau unul altuia doar ,,boule” şi ,,porcule”! Părintelui nu-i plăceau astfel
de situaţii. Cât era de voinic, ar fi putut să-i ia pe cei doi de gulere şi
să-i dea pe poartă afară, dar n-o făcea, fiindcă îşi respecta statutul său de
gazdă.
La un
moment dat, Părintele Izverceanu, pierzându-şi răbdarea, a grăit cu voce tare,
acoperind hărmălaia celor doi: ,,-Domnilor, vă mulţumesc că m-aţi onorat cu
vizita dumneavoastră! Sunteţi nişte valori pentru ţara noastră! Mă simt măgulit
de cinstea pe care mi-aţi făcut-o!”
Beţi-beţi,
dar cei doi s-au oprit din ceartă şi au holbat ochii: ,,.-Cum, părinte, noi
suntem nişte valori?” ,,-Da!” le-a răspuns părintele! Astăzi boii
şi porcii sunt foarte căutaţi mai ales la export şi se vând foarte bine! Am
înţeles, după felul cum aţi vorbit între dumneavoastră, că unul sunteţi porc,
iar celălalt bou! Sunteţi nişte valori pentru ţară, domnilor!”
Cei
doi s-au uitat unul la altul şi medicul veterinar i-a spus inginerului: ,,-
Auzi, Ioane! Dacă părintele ajunse să-şi bată joc de noi în felul acesta,
înseamnă că noi ne cam îmbătarăm! Hai să mergem, până nu ne prinde ploaia!”
Acesta era părintele Izverceanu. Găsea întotdeauna partea comică a
lucrurilor şi situaţiilor, făcea haz de necaz, îi înveselea pe alţii şi le
reda încrederea şi optimismul chiar în momente grele din viaţă şi, mai ales,
căuta să nu supere pe nimeni.
*
Ajutoare și donații. În această perioadă am primit câteva ajutoare și donații, astfel:un
enoriaș care nu vrea să i se știe numele a donat 2.300 lei, sumă reprezentând valoarea cuptorului electric și ușii,
pe care parohia noastră le-a donat Azilului de la Ciovârnășani; Doamna Ilinca Luminița-Vica(Tr.
Severin): 500 lei; Doamna Elisabeta
Leferenz(Nȕrnberg-Germania): 245
lei; Doamna Dr. Luca-Rusu Maria(Tr.
Severin), fiică a satului Bârda, Doamna
Vâlsan Maria(Tr. Severin), Domnul
Ciurel Ion(Tr. Severin), Domnul
Roman Ion(Tr. Severin): câte 100
lei; Doamna Filip Cornelia(Tr.
Severin): 50 lei;
Pentru sinistrați au mai donat: Doamna Michescu Maria(Tr. Severin): 100 lei;
Domnul
Ivașcu Vasile din Bârda a mai donat 100 lei pentru contribuția de cult.
*
Publicații.
În această perioadă preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale
astfel: Fără Dumnezeu suntem vulnerabili, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin,
an. XXVI(2024), nr. 1252(31 oct.), p. 12; ,,Scrisoare pastorală” – 528,
în ,,Armonii culturale”, Adjud, 3
nov. 2024, ediție și on-line(https://armoniiculturale.ro);
în ,,Bibliotheca Septentrionalis”,
Baia Mare, 5 nov. 2024(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com);
Povara identității românești, în ,,Obiectiv
mehedințean”, Tr. Severin, an.
XXVI(2024), nr. 1253(7 nov.), p. 12;
*
Simpozioane. În zilele de 4-5 noiembrie, Episcopia Severinului și Strehaei, la
inițiativa Preasfințitului Episcop
Nicodim, a organizat ediția a III-a a
Simpozionului Național ,,Țara Severinului. Oameni, Fapte, Locuri. Au
participat oameni de cultură din țară și din străinătate și preoții din
Mehedinți. Preotul Dvs. a fost însărcinat să modereze Secțiunea a III-a a
simpozionului. El a prezentat comunicarea Aspecte
politico-sociale și bisericești din 1982. Precizăm că la acest simpozion
Domnul Dr. Ivo Gheorghiev de la Vidin și-a făcut lansarea cărții sale Cuvioasa Teofana Basarab. Sfânta
țarină, pe care i-a publicat-o
recent parohia noastră.
*
Zâmbete.
☺ Vând
costum de ginere, purtat o singură dată și atunci din greșeală…! ☺La mulți ani tuturor
femeilor și mii de mulțumiri pentru tot ceea ce faceți pentru noi! Semnează:
Tinichigii auto din România; ☺Sfatul zilei: Încercați să fiți fericiți… de
slăbit este prea complicat! ☺Eram curios. Bărbaților, ăstora care nu sunt
căsătoriți, cine le spune ce să facă, cu ce să se îmbrace și că nu au dreptate?
☺Am și eu o întrebare… Dacă ai 50 de ani și găsești una de 25, înseamnă că
ți-ai găsit jumătatea? ☺Mi-am cumpărat un pistol cu apă și l-am umplut cu
pălincă! Din când în când, mă împușc în gură cu el, să-mi treacă depresia!
*
Excursii-Pelerinaje. În ziua de joi, 7 Noiembrie, am organizat o excursie-pelerinaj pe
următorul traseu: Bârda – Malovăț - Tr. Severin - Gura Văii – Cladova – Negotin
- Mănăstirea ,,Sf. Nicolae” de lângă Negotin - Vidin(cetatea, biserica lui
Matei Basarab - Albotina (mănăstirea) –Calafat - Vânju Mare - Tr. Severin – Malovăț
- Bârda. Au participat 54 persoane din
Malovăț, Bârda, Cocorova, Colibași, Tr. Severin, Breznița și Dudașul Schelei.
Deplasarea s-a desfășurat în condiții normale. Singurul inconvenient a
fost scurtimea zilei, care ne-a determinat să reducem mult din traseul ce ni-l
propusesem. Am fost profund impresionați de sprijinul pe care ni l-au dat Domnul Dr. Ivo Gheorghiev și fiul său, Domnul Filip Gheorghiev din Vidin.
S-au învoit de la serviciu și ne-au
însoțit pe tot traseul, de la intrarea în Bulgaria, până la ieșirea din acea
țară. Ne-au condus și ne-au dat explicațiile cuvenite la Mănăstirea de la
Albotina, la cetatea de la Vidin. Mai mult, ne-au dat comandă la restaurant
încă de dimineață pentru masa de prânz, așa încât, când am ajuns acolo, am
așteptat doar să pună chelnerii mâncarea pe masă. Le mulțumim cordial celor doi
oameni de suflet, care sunt mai români decât mulți dintre românii de dincoace
de Dunăre! După spusele dumnealor, am înțeles că am fost primul grup organizat
de turiști din România, care am mers la Albotina. Sfânta Cuvioasa Teofana Basarab să ne
răsplătească tuturor!
*
În ziua de joi, 5 Decembrie, Parohia Malovăț organizează o excursie-pelerinaj pe
următorul traseu: Tr. Severin-Malovăț-Bârda-Motru-Tg. Jiu- Mănăstirea
Vișina-Mănăstirea Lainici-Petroșani-Hațeg-Mănăstirea Prislop-Mormântul
Părintelui Arsenie Boca-Densuș-Caransebeș-Mănăstirea Teiuș-Mănăstirea Piatra
Scrisă-Orșova-Tr. Severin-Malovăț-Bârda. Costul e de 60 lei/persoană. Avem deja
30 înscriși.
*
Înmormântări.
În ziua de 14 noiembrie am oficiat slujba înmormântării
pentru Fruntelată Mihăiță(55 ani)
din Bârda. Dumnezeu să-l ierte!
*
Lucrări în
Bârda. Firma
Strabag și-a reluat lucrul la drumul din Bârda. Decopertează asfaltul vechi,
deteriorat, îl macină și-l așează, tasat, din nou pe drum. E un lucru bun și
trainic. Păcat că alegerile sunt la intervale așa mari! Dacă ar fi mai dese, ce
treburi s-ar face în țară!
*
Anunț. Cineva din parohie are purcei
de vânzare. Informații la preot.
*
Program. În cursul lunii Decembrie avem
următorul program de slujbe: 1 Dec.(Bârda); 6 Dec.(pomeniri
dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 7
Dec.(Malovăț-Bârda); 8 Dec.(Malovăț); 14 Dec.(Malovăț-Bârda);
15 Dec.(Bârda); 17 Dec.(spovedit și împărtășit în Bârda, la
biserică și în sat); 18 Dec. (spovedit și împărtășit în Malovăț, la
biserică și în sat); 19-21 Dec.(colindul cu Crăciunul în Malovăț, pe traseul cunoscut); 22 Dec.(Malovăț); 23-24 Dec.(colindul
cu Crăciunul în Bârda, pe traseul cunoscut); 25 Dec.(Malovăț); 26
Dec.(Bârda); 27 Dec.(pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț);
28 Dec.(Malovăț-Bârda); 29 Dec.(Bârda). În restul
timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la
biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa: stanciulescubarda@gmail.com.
Sănătate, pace și bucurii să
vă dea Dumnezeu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu