Eclipse Politice
În umbra unui regat de sticlă,
visez la orașe cu toți zidarii tăcuți,
unde cuvintele sunt monede și,
de la balcoane, privim ce devine din ele.
Orașul se împărțea în distracții și frici,
pe scena înaltă, neputințele se adună,
dar în fundal, în colțul nevăzut,
arta scrie memoriile celor ascunși.
Fiecare sunet în vers alb se înalță,
fără rimă, dar cu un ecou de opresiune,
nu e nevoie de spectacol pentru a vedea
cum se mișcă umbrele în favoarea lor.
Când tăcerea devine politica reală,
se scriu tragedii pe pereții subterani,
iar poetul, fără rimă, dar cu o voce clară,
aduce la lumină ce nu se vrea să fie spus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu