sau
,,TRECÂND PRIN VIAȚĂ..." (iertare, prof. Elena Lucia Locusteanu, poate părea un plagiat!)
Motto:
....
Iertare, ție, Soare și frunză din copac,
Iertare, ție, Umbră, că și astăzi te calc,
Iertare, ție, Vânt ce treci pe lângă mine,
Iertare, tuturora, așa cum se cuvine!",
Vasile Bele, din poezia ,,Iertare...".
Am iertat, pentru a fi iertat!
Am întins o mână, pentru ca să primesc și eu o mână întinsă atunci când am nevoie!
Am respectat, pentru a fi respectat!
Am iubit, pentru a fi iubit!
Nu am așteptat nimic, de la nimeni... doar de la Bunul și Dreptul Dumnezeu, să mă ierte, pentru că sunt un păcătos.
Ce folos? Da! Uneori, mă mai întreb și eu... Ce folos? Când spun că sunt fericit, înainte de toate, mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot acest bine și apoi, mă rog, vorba cântecului:
,,Doamne, nu-mi da altu' bine,
Numa' p-aiesta mi-l ține!".
Ce folos? Este acel folos... pentru suflet. Sunt mulțumit cu ce am și așa cum sunt. E viața mea. E traiul meu. Cu bune și cu rele... Cu am! Cu n-am!
Nu am avut? M-am zbătut să am!
Nu am știut? M-am chinuit să învăț!
Nu am putut? M-am silit să pot!
Am învățat din greșeli, dar nu pot să fiu altfel. Cunosc omul de lângă mine, din primele clipe... fără să ne vorbim. Poate, este vorba despre experiența vieții? Poate, da!
Scriu despre toate acestea să fie și ca o mărturisire a crezului meu. Nu mă voi schimba. Nu vreau să fiu un alt eu! Așa vrea Dumnezeu să fiu - când bun, când rău! Când supărat, când întristat. Important este faptul că niciodată nu m-am simțit un om singur. Ferească Dumnezeu! Nici când am fost singur, nu am fost singur, ci cu Dumnezeu!
Urăsc minciuna! Și, din păcate, văd tot mai mulți oameni mințind sau mințindu-mă. La ce folos? Îmi plac oamenii harnici, verticali, cei care știu care le este drumul și rostul trecerii prin viață.
Este Postul Mare! Chiar nu vreau schimbare... Vreau să nu fiu mințit! Vreau să găsesc sinceritate și adevăr în jurul meu. Vreau să cred în cuvântul omenie, adevăr și dreptate.
Dacă nu am avut, ori am luat împrumut, ori m-am lipsit! Dar, de furat, nu am furat niciodată. Am vrut (nu știu dacă am reușit!) să le demonstrez celor din jurul meu că pot (atunci când pot!), că știu (atunci când știu!). Poate că am reușit.
Mi-am crescut copiii în adevăr, demnitate, rugăciune, onoare... cred! Am pedepsit minciună și furul. Și le voi pedepsi toată viața.
Am fost ,,deschis" la orice. Și am pierdut mult, dar am câștigat pe de altă parte! Nu mi-am ales prietenii și prieteniile după anumite criterii! Și am pierdut, dar nu am judecat! M-am judecat doar pe mine! Să nu credeți că eu nu vorbesc cu mine! Vorbesc... Mă analizez... Mă condamn și aș vrea să mă și corectez sau reinventez... Nu pot! Nu reușesc!
Consider că nu am trecut degeaba prin viață. Am lăsat când zâmbete, când lacrimi (mi-ar face plăcere să cred că cele mai multe lacrimi au fost de bucurie!). Nu mi-a plăcut niciodată să îmi bat joc de cei mai slabi că mine. Dar, eu cred despre mine, că sunt cel mai slab, deși sunt un puternic. Sunt și un bun luptător... cu viața.
Am învățat să urc și să cobor!
Am învățat să pierd și să câștig!
Am învățat să nu urăsc și nici să judec!
Iert! Iertarea face parte din viața noastră... Pardon... Ar trebui să facă parte din viața noastră.
Am lăsat de la mine, pentru ca cei din jurul meu să fie mulțumiți! Am câștigat mult mai mult... Atunci când am avut, am dat la toată lumea, și culmea, am dat atât încât mi-a rămas și mie, cât să îmi fie îndeajuns.
Am trecut prin viață cum mi-a dictat inima și cum m-a învrednicit Bunul Dumnezeu! Iartă-mă, Doamne, pentru ce nu am făcut bine! Învață-mă, Doamne, să fac voia Ta! Ocrotește-mă, Doamne, pentru că și eu să ofer ocrotire, celor de lângă mine!
Mărturisirea unui păcătos!
Întâia săptămână din Postul Marelui Praznic al Învierii! Doamne ajută, la toată lumea!
Post binecuvântat să aveți!
Vasile BELE,
ASCIOR Baia Mare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu