S-a rătăcit cuvântul

A răgușit stiloul, i s-a uscat cerneala,

Iar foaia-i zgâriată de o peniță-amară,

Se îmbulzesc aiurea cuvintele în poala

Rostirilor păgâne, prin pleava de secară.

S-a rătăcit cuvântul pe drumuri compromise;

Mai caută orbește o ciutură cu apă,

Să își stâmpere setea din visele învinse

De suflul dușmăniei, ascuns într-o năstrapă.

Din oazele cu sensuri silabele se-adapă;

Nu s-ar lăsa răpuse de vânturi fără milă...

Roiesc înmiresmate, lacrimi se nasc sub pleoapă,

Hrănind cu mirul vieții un rece pumn de-argilă.

Ilieși Ioana,

17.03.2025