Se-mprăștie în noapte colierul,
Din perle mici vor crește stele mari,
Pe val de mare-mi pun iar velierul
Ca o nălucă ce se pierde-n valuri,
Dar care are-n trupul diafan
O inimă ce leagă triste maluri
Sculptate de un val marmorean.
Mai stau o clipă și privesc în zare,
Aștept privirea apei din abis,
Ce vine peste spuma albă-n mare
Croită peste timpul interzis.
Un trup de scoică rătăcește timpul
Și cade pe o punte, tremurând,
Arată lumii-n perlă, anotimpul,
Trecut cu noi, trecut la tine-n gând!
Autor: Aurelia Oancă
imagine internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu