<<Nea Mircea Lucescu m-a debutat la Corvinul. Era 7 Martie 1979. Am intrat īn locul lui nea Radu Nunweiller, īntr-un meci Sportul-Corvinul, jucat pe fostul Republicii. Mai fusesem rezervă, dar nu mă așteptam să intru, când nea Mircea mi-a zis să mă dezechipez. Nu-mi venea să cred, eram în anul 4 de liceu, era frumos afară, începuse returul. Am jucat mijocaș împotriva Sportului Studențesc, în care erau Gino Iorgulescu, Chihaia, Mircea Sandu, Paul Cazan, Bucurescu. Vă dați seama că atunci când m-am īntors la Hunedoara, eram eroul liceului, debutasem în Divizia A>>.
Sărbătorim astăzi pe unul dintre cei mai reprezentativi jucători și antrenori din istoria clubului Dinamo, o persoană iubită și apreciată de către toți suporterii dinamovisti, legendarul câine, Ioan Andone.
Un jucător imens, cu o carieră impresionantă, care a evoluat pentru echipa noastră în perioada 1983-1990, timp in care a câștigat titlul de campion în două rânduri, 1984 și 1990 și trei Cupe ale României, în 1984, 1986 și 1990.
Performanțe frumoase, completate cu două semifinale de cupă europeană, în 1984 în CCE și în 1990 în Cupa Cupelor, ani care coincid cu cea mai frumoasă perioadă din istoria clubului Dinamo.
Sub tricolor, pe lângă medalia de bronz obținută cu naționala de tineret în 1981 în Australia, a mai participat la CE din 1984 și CM din 1990,adunând 55 de prezențe și 2 goluri în tricoul echipei naționale.
Ca antrenor, a pregătit Dinamo în trei rânduri, cucerind titlul de campion în anul 2004 și de două ori Cupa României, în 2003 și 2005.
Un jucător uriaș, un antrenor pe măsură, un câine care a oferit tot timpul adevărate dovezi de abnegație și devotament.
Cu un joc de cap extraordinar și cu o doză de agresivitate, conferită în primul rând de poziția ocupată în teren, fără a exista o relație de sinonimie cu noțiunea de ,,rudimentar", Ando este unul dintre câinii cu care ne vom mândri întotdeauna.
La mulți ani, Ando! Să ne trăiești, Câine!
Cristi SOMEȘAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu