…prin rănile Lui suntem tămăduiţi. (Isaia 53:5)
Sunt vindecat de când Te-ai dus la cruce
Și ai lăsat neîngrădit hotarul
suferinței,
Lăsându-te bătut, știind că jertfa-Ți
îmi aduce
Eliberare din cruntul lanț al
neputinței.
Sunt vindecat de firea căpătată la
cădere
Cadoul nedorit transmis prin generații
de l-Adam,
Dar și de patimi zămislite de-a mea
vrere
Din ev întunecos cu grea simbrie la
Satan.
Sunt vindecat de rănile ce apăsau în
suflet
Cu sumbre voci care clamau o condamnare;
S-a așternut al păcii timp în inimă și
cuget
Chiar din moment astral când Domnul,
moare.
Sunt vindecat din clipa când biciul l-a
lovit
Și a deschis în trupul Lui izvor de
sânge;
Ce paradox: străpuns e El, iar eu
tămăduit,
Așa e voia Lui: din milă pentru păcătoși
se frânge.
Sunt vindecat pe veci prin rănile
preasfinte
Să nu mai fiu fugar, trăind ca un
pribeag,
Ci adăpat din cruce, mereu să iau aminte
Că datorită Lui, am fost scăpat de iad.
Sunt vindecat de tot ce m-a împiedicat
Să locuiesc cu El în cea mai fericită
părtășie
Prin moartea Sa, ce har, Cristos m-a
înviat
Și astăzi sunt al Lui ca fiu pe
veșnicie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu