Cu mare bucurie semnalăm, încă o dată, apariția în câmpul criticii literare românești a unei noi cărți de critică literară, sugestiv intitulată SENINE RESPIRAȚII CRITICE, Editura TIPOMUR, Tg. Mureș, 2026, carte gândită și scrisă de poetul, prozatorul, criticul literar și jurnalistul Liliana Moldovan, carte mamut, aș zice, deoarece cuprinde între coperțile ei nu mai puțin de 79 ( șaptezeci și nouă) cronici literare ( prefețe, postfețe, referințe critice), la tot atâtea cărți și autori, cronici pe care distinsa doamnă le încorporează în sintagma "senine respirații critice" și care trebuie receptate, spunea autoarea cărții cu altă ocazie, "...ca un delicat exercițiu de admirație adresat cărților care au intrat în raza lecturii mele și, desigur, ca o profundă recunoaștere a talentului literar al celor care le-au scris"(Liliana Moldovan - ÎN ALBASTRUL LECTURII (NOTA AUTORULUI), Editura ECOU TRANSILVAN, Cluj-Napoca, 2024).
Așa cum spuneam și cu altă ocazie, concluzia mea referitoare la maniera de lucru a Lilianei Moldovan devine certitudine acum după ce am răsfoit cu creionul în mână cele 333 pagini ale acestei minunate cărți, în sensul că autoarea examinează cu mare atenție, prin disecare, departajare și generalizare, metamorfozele artei cărților și autorilor luați în discuție, iar lucrul acesta constituie un exercițiu concludent de judecare și interpretare critico-estetică deschisă unor înnoiri profunde pe tărâmul creației literare și, implicit, al criticii literare, dând dovadă de certe convingeri estetice cristalizate de-a lungul anilor, convingeri care transced unei forme de critică aplicată, unui fond critico-teoretic pe care îl aplică fără precizări programatice, fără ambiționări sau divagații speculative, ci doar cu un excepțional cult pentru textul literar, ceea ce face ca observațiile sale să-și tragă seva din ascultarea repetată a pulsului circumscris în operă și autor, motiv pentru care, multe dintre paginile operelor literare luate în discuție, după o atentă examinare, capătă relief și culoare artistică, dându-i ocazia criticului literar să fie el cel care va conduce cartea luată în discuție pe drumul ei sinuos prin lumea senină și mirifică a cărților, vizând inimile, pline de nevoia cunoașterii, ale cititorilor.
Spre marea mea bucurie, am întâlnit în cartea doamnei Liliana Moldovan, SENINE RESPIRAȚII CRITICE, printre numeroasele cronici literare, și un număr de 7(șapte) cronici la tot atâtea cărți ale mele, fapt care mi-a provocat un sentiment de profundă satisfacție estetică personală mai cu seamă că sunt plasate printre niște pagini critice de mare probitate profesională, pagini care demonstrează vastul câmp de investigație al unui critic literar pasionat de cunoașterea literară, cunoaștere în care, în cazul de față, se află însumate puncte de vedere din toate ramurile fenomenalității literare, prin niște considerații generale destul de confortabile, care primesc încântătoare sugestii de erudiție, simț și gust estetic, născute din acea citire estetică a cărților, dar și din acea vocație axiologică față de care angajările eului creator nu sunt străine, reflecții și însemnări literare ce confirmă de fapt erudiția unei personalități cunoscute care onorează actualitatea noastră literară, atât în poezie, proză, jurnalism cât și în critică literară.
Cu toate că valorile artei literare se subsumează de la sine în fondul permanențelor literare, indiferent de proveniența lor estetică, Liliana Moldovan scoate în evidență, prin cronicile literare scrise, acest fond al permanenței literare, marcat prin niște fraze meșteșugit create, reușind să facă diferența dintre creatori și creatori, între autenticitate și vegetativitate, între profunzime și superficialitate, între construcțiile literare de suprafață și cele de adâncime, fără a face niciun fel de insinuări, fără a da măcar de bănuit, fără a face niciun fel de aluzii care ar putea transgresa într-un mod sau altul viața literară în ansamblul ei, toate acestea rămânând în planul subânțelesului de la sine acceptat.
Aparent, considerațiile și investigațiile Lilianei Moldovan pe marginea textelor luate în discuție pot da imaginea unor referințe critice excelente la adresa cărților și personalităților literare analizate și disecate, a orientărilor estetice și a problemelor litigioase, însă fondul lor este unul unic și adânc, lăsând să se vadă și (între)vadă o mare coerență ideatică minuțios construită, dusă până la amănunt, constituind aproape un sistem de apreciere critică, adus și (de)dus dintr-o experiență nemijlocită cu faptele de imaginație, o imaginație ascuțită, șlefuită și pătrunzătoare printre cuvinte, în cuvinte și dincolo de cuvinte, imaginație ce capătă varii aspecte pe parcursul discursului critic din textele cronicilor domniei sale, și care trădează, de fapt, câteva linii de mare forță intelectuală, care traversează de la un capăt la altul subtextul scrierilor sale, făcând-o, pe ea, pe carte, superior detectabilă.
Erudiția autoarei marchează în cartea de față, SENINE RESPIRAȚII CRITICE, jaloanele unei experiențe creative care pare a fi încheiată, devenind o constantă, o constantă perfectă în imperfecțiunea ei, care naște mereu întrebări, tentându-l pe autor să marșeze involuntar în direcția depășirii a tot ceea ce se știe și cunoaște, lărgind sfera și câmpul cunoașterii proprii și a lumii din care face parte.
Criticul literar Liliana Moldovan reușește, iată, prin minunata sa carte, SENINE RESPIRAȚII CRITICE, să-și fructifice cu mare seninătate vocația sa creatoare de valori în niște demersuri meditativo-estetice coerente și pasionante, acum când la nivel literar, discuțiile despre ordine și dezordine în artă polarizează tot mai mult conștiințele, exprimându-și atitudinea sa estetică, o atitudine antientropică, încrezătoare în ordinea interioară a ființei umane și, implicit, în comunicarea în artă și prin artă.
Valentin LUPEA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu