Se afișează postările cu eticheta concursuri literare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta concursuri literare. Afișați toate postările

marți, 27 decembrie 2022

CEA MAI ”NOUĂ” PROCEDURĂ: PE (NE)CINSTITE


Cică la concursurile de literatură se folosește sau se poate folosi  cea mai ”cinstită” procedură prin care se verifică materialele (poezii, proză, eseu, teatru etc) trimise.  Adică membrii  juriului care analizează scrierile primite văd doar textele în sine nu și numele autorilor acestora. Numele este ”mascat” în colțul colii sau e scris separat pentru a nu se ști ale cui sunt scrierile respective până după evaluarea finală. Până după ce au fost premiate așa spus ”doar” prin analiza pe text.

Crede cineva acest lucru? Nimeni! Nici vorbă!

Scrierile care au ajuns deja la un anumit concurs pot fi deja văzute de un anumit membru al juriului sau de organizator înainte de a ajunge la concurs.

Vă întrebați cum se poate treaba asta?

Simplu! Că doar există sisteme personale, private: mail, messenger etc, prin care se pot trimite înainte orice materiale scrise și astfel cei din juriu sau organizatorii deși nu văd la concurs numele autorilor, și-au însușit ”cunoștințele” de acasă de pe calculatorul sau laptopul lor personal și astfel treaba este aranjată. Premiile pot fi hotărâte din start că la cine merg înainte de evaluarea pe linie de concurs.

Doar nu crezi stimate participant că dacă vei trimite materiale așa ”clandestin” prin mail sau prin alte proceduri doar după noroc, la concursuri de literatură, adică fără să ai cu cineva o conjunctură bazată pe funcții, grade de rudenie, pe linie de negocieri extra culturale, politice, amoroase sau de altă natură vei primi doar după valoare măcar o diplomă sau o mențiune. Nici vorbă!  Să ai lucrări de valoarea Premiului Nobel. Fără ”apelativele” menționate mai sus nu vei primi nimic! Doar atunci se poate întâmpla să ți se acorde totuși o distincție dacă s-a format o ”breșă” în sistemul lor de premiere, adică dacă nu participă cineva din gașca lor, și astfel se vor încumeta să acorde o anumită distincție și la cei din afara cercului lor de cunoscuți, sau că în anii precedenți și-au făcut plinul cu distincții toți din gruparea lor, sau dacă din start s-au hotărât să acorde la toți participanții fie premii, diplome, mențiuni ori alte feluri de distincții. Cine poate spune cu mâna pe Biblie și pe Sfânta Cruce  că de un secol și jumătate de la  Henryk Sienkiewicz, care a primit Premiul Nobel pentru literatură, că cineva a primit o distincție în această disciplină strict după valoare și că nu l-a cunoscut nimeni, sau că a primit distincția strict pe valoare.  Doar atunci se acordă o distincție pe linie literară la alții din afara unui anumit obiectiv indiferent de valoarea și numărul concurenților, în funcție de ce este scris mai sus.

Stimate participant la un anumit concurs de literatură! ) Literatura nu este sport, (cu precădere atletism sau înot) să se acorde premiu la primul care are cea mai bună prestanță în concursul sau competiția respectivă, adică dacă ai ajuns primul la linia de sosire, indiferent că ești cioban sau mare magnat, ori minor sau veteran, vei primi premiul cel mai mare. În literatură după ”voia” juriului sau a organizatorilor poate primi o anumită distincție oricine în funcție de cum hotărăsc ei indiferent de valoarea celorlalți participanți. Când se știe peste tot că în România la unele concursuri naționale s-au acordat diferite distincții pe unele dintre cele mai slabe încercări literare. Asta trebuie să știe toată lumea nu doar cei din cercurile literare că dacă vedeți undeva la cineva o distincție, puteți trage o concluzie în acest sens că distincția respectivă poate să nu reflecte ceva după valoare ci pe alte căi amicale.

VeDeM




miercuri, 30 iunie 2021

DE PE LA NOI...

Într-o zi m-a vizitat la locuința mea un prieten foarte bun și scriitor, după ce l-am invitat bineînțeles la o oră anume spre a stabili planuri, idei, despre următorul număr (7) al revistei ”Sintagme codrene”. Arătându-i la prietenul meu unele versuri din creația unui poet, care ar merita după valoare să-l includem în următorul număr de revistă a văzut întâmplător pe o etajeră ”foaia încă neoficială” (foto) de mai jos și m-a întrebat:

”Se oferă în ziua de azi și asemenea ”distincții”?

I-am răspuns repede:

Nu cred, însă am întocmit-o eu ca să o dau la un anumit organizator de concurs/concursuri sau la membrii din juriul respectiv ca să pună pe ea o ștampilă și o semnătură ca dovadă că nu am participat la un concurs anume, dacă nu va trebui cunoștințe și pentru atâta.”

Bărbatul a privit mirat pe lung foaia cu pricina și a continuat:

”Explică-mi concret că la ce te referi dacă dorești să acționezi în asemenea procedură?

”Vicule, tu știi mai bine ca mulți alții (nu e vorba de laudă aici) că am publicat în jur de o sută de poezii în prestigioasele reviste:

”Convorbiri literare”, ”Familia”, ”Hyperion”, ”Alba Iulia Cultural”, ”Leviahtan”, ”Argeș”, ”Alternanțe”, ”Bucovina literară”, ”Mărturii culturale”, ”Litere”, ”Neuma”, ”Caiete Silvane” ,”Revista nouă”, ”Nord literar”, ”Meridian Cultural Românesc”, ”Vatra veche” ”Plumb”, ”Portal-Măiastra”, ”Spații culturale”, ”Surâsul Bucovinei”, ”Caligraf” ”Boema”, ”Banchetul” și în multe altele însă anul trecut și în urmă cu aproape doi ani am trimis versuri la trei concursuri de poezie la care au luat diferite poptiroașe, chițibușuri și alte marafeturi în jur de 30-40 de participanți,adică le spun cu indulgență premii, diplome, mențiuni și alte distincții să știi că la ce mă refer, dar eu nu am primit nimic, însă doar doi sau trei dintre cei distinși cu lucrurile menționate sunt publicați cu poezii în revistele menționate mai sus, fapt care denotă că lucrările lor sunt de slabă substanță literară și că au fost premiați în proporție de 80% pe cunoștințe.Eu am trimis apoi versuri dintre cele care le-am trimis la concursurile cu pricina, la diferite reviste dintre cele menționate mai sus și mi-au fost publicate fie într-un număr, două sau chiar în 11 numere ale unei anumite reviste. Într-o zi a scris într-un ziar de x că e personalitate pe plan literar că de 30 de ani scrie poezii și după ce a publicat la năvală cu alții două sau trei poezii în viață într-o antologie, două e numit ”personalitate” pe plan literar că a mai publicat două poezii într-o revistă din afara județului. După aceea aproape că l-au ridicat pe acoperișul clădirii cu laude și ”osanale” dacă e și director sau mare șef de departamente într-o anumită unitate de cultură.Ce să spun eu că am publicat în 11 numere ale revistei respective în jur de 30 de poezii în perioada 2017-2021. În ziua de azi, cum mi-a spus personal un mare scriitor, membru al Academiei Americane, membru al Uniunii Scriitorilor din Germania și din România, traducător de prestigiu internațional, distins de 3 ori cu Premiul Uniunii Scriitorilor din țările menționate și cu alte premii foarte importante pe plan internațional, citez: ”Azi premiile nu se mai dau doar după valoare: Chiar și un ”bravo” sau un bătut pe umăr nu sunt de pomană”. Am încheiat citatul. Pe lângă asta spun și eu că orice distincție în ziua de azi doar prin faptul că ești înzestrat cu tot harul desăvârșit nu se acordă chiar să ai lucrări de valoarea Premiului Nobel, dacă vei trimite versuri așa ”clandestin” prin mail, adică fără să ai cu cineva o extra conjunctură pe linie de colegialitate, grade de rudenii, funcții, în aport politic , pe bază de invitații, sau dacă nu faci parte dintr-un cerc de literați ”favorit” celui/celor care organizează concursuri ori membrilor juriului acestora.”

Așa este a grăit prietenul meu și apoi a adăugat:

Nu fac aici comparații dar unii se cred ”obligatoriu” personalități pe plan literar mai mult prin funcții fie că au creat sau nu ceva în acest aspect. Marele poet Nicolae Labiș a fost numit personalitate marcantă a literaturii române după creație nu după funcție/funcții deoarece a avut doar 21 de ani când a murit. El era considerat în timpul vieții sale cel mai mare poet din România după Tudor Arghezi prin valoarea poeziilor sale (printre care fiind capodopera literaturii române ”Moartea căprioarei” ), însă niciodată nu a primit nici măcar o diplomă pentru tot ce a scris. La fel nici marele poet Mihai Eminescu pentru geniala sa creație nu a fost distins niciodată cu o diplomă măcar.Asta se poate verifica oriunde.Acești mari poeți chiar dacă ar fi scris de zece ori mai mult, în timpul vieții lor nu ar fi primit nici o distincție deoarece au relatat în diferite publicații adevărul despre regimul politic din vremea aceea, scrieri care nu au fost pe placul multor politicieni.”

Revenind la discuția cu prietenul meu despre scrierile mele pot să afirm că am primit pe mail răspuns de la șapte sau opt reviste menționate mai sus)că mă publică în numerele lor viitoare din iulie, august, septembrie și octombrie în funcție de statutul acestora că unele se publică lunar sau trimestrial. Stimați prieteni, nu stați pe gânduri că revistele care se respectă ca valori în peisajul literar românesc și nu numai, nu te publică după cunoștințe și funcții sau după faptul că tu ți-ai umplut ”hatijacul” de poptiroașe , chițibușuri și marafeturi mentionate mai sus, sau că ești fie inginer, profesor, doctor, arhitect, jurist, ofițer sau politician de rang înalt ci printr-o drastică analiză pe text dacă poeziile au valoare literară. În ziua de azi doar unul din o sută de persoane sau mai rar se pot considera poeți cu har de la Dumnezeu, restul sunt doar versificatori care doar pun pe rimă unele descrieri despre cum au petrecut undeva sau ce au văzut ori ce simt în acest sens fie că aceste ”frânturi” din proză sau romane sunt doar relatări simple iar ei și alți cititori de duzină spun despre ele că sunt poezii.

Nu orice relatare/povestire/poveste doar prin faptul că este pusă pe rimă poate fi numită poezie deși crează sentimente până la zbucium, până la lacrimi, dacă nu are calități poetice, metafore elemente de stil prin care o scriere poate fi numită poezie. La o poveste fie că e scrisă de Creangă sau Andersen, chiar dacă i se va adăuga rimă, doar prin atâta tot poveste rămâne , nu va deveni poezie dacă nu i se va adăuga și elemente literare menționate mai sus prin care un text devine poezie. Unii scriitori afirmau că ce valoroase sunt unele poezii din creația lor. Am afirmat că sunt valoroase pe linie de ce dorești să le spui: proză, eseu, povestire ,etc deoarece în acestea doar se descrie banal cu sau fără rimă că ce a făcut x sau ce a văzut undeva însă în aceste scrieri nu sunt incluse elemente literare care dau unui text statutul de poezie. Ei m-au contrazis și au spus că eu nu am pregătirea lor. Am continuat că eu aici nu mă refer la noțiuni de electronică, istorie, chimie sau alte materii ci strict de poezie. Dacă el are o funcție într-o unitate de cultură sau de alt profil și a luat un geamantan de poptiroașe,chițibușuri și alte marafeturi la diferite concursuri sau evenimente literare, să-mi arate că în care reviste de prestigiu menționate mai sus a publicat poezii.Sigur că nu are ce arăta ca mulți alții,(50-60 de literați distinși în 99% din cazuri cu lucruri dintre cele menționate mai sus odată sau prin rotație la diferite concursuri prin cunoștințe), deoarece prin felul cum abordează poezia nu vor fi publicați niciodată în reviste de prestigiu dacă nu-și vor îmbunătăți felul de a scrie și să-și formeze un stil propriu, original, altfel îi va publica doar în antologii pe cunoștințe și în aport financiar, în care se publică la năvală pe toată lumea indiferent care cum scrie, spre a se completa un anumit număr de pagini în folosul financiar al celor care le tipăresc și spre ași face o anumită imagine cel care le alcătuiește.În acest context am alcătuit acest material nu prin faptul că tind să mi se spună publicist sau jurnalist, nici vorbă, că nu am nevoie de acest apelativ sau să se creadă că doresc să mă ”lingușesc” pe lângă cineva ca să mă publice undeva prin cunoștințe, nici vorbă, deoarece am alte calități creatoare ca poet prin felul cum abordez poezia, care la unii le place, la alții nu Astfel am consimțământul că prin felul cum abordez poezia pot fi publicat în orice revistă de literatură din România.Că nu mă va publica revista X că se ține prin faimă mai presus de altele, e problema ei, însă nu este poet în lume care să fie publicat în toate revistele.

 

Vasile Dan Marchiș

  

miercuri, 30 septembrie 2015

NI, SĂ-MI TRAG UNA ! ! !

                     de Vasile Dan MARCHIŞ
                     
Cu câteva momente în urmă am citit că se va organiza "încă" un concurs cu "reguli" cât se poate de nostime, ba chiar haioase :"Versurile trimise la concurs, să nu fi fost publicate în alte locuri".
Domnilor, care autor nu publică ce a creat, fie pe blog, fie pe site, pagini, pe Facebook sau în diferite reviste literare, ziare sau antologii pentru a-şi face imagine !!! Concursuri cu reguli: ba să nu fi publicat cărţi, ba să nu fie trecut de 40 de ani, ba să aibă domiciliul în localitatea în care se desfăşoară concursul respectiv, ba să nu mai fi publicat nicăieri versurile respective (dar ce domnilor, trăim în pădure, fără spirit de socializare ?!), e plină România. De ce se impun asemenea reguli? Ca să puteţi acorda premii doar la cine doriţi dumneavoastră ?! Eu am publicat 4 volume de versuri şi prin reguli de tot felul impuse haios, nu am putut participa la concursuri de literatură în ultimii patru ani. DA, cu volumul meu mai recent publicat"Zodii de rezervă", apreciat într-o mare măsură de oamenii de cultură valoroşi (a se vedea cronica literară şi aprecierile ,în paginile acestuia ) nu am putut participa nicăieri în ţară din cauza unor reguli impuse fără scrupule de o comisie cel puţin dubioasă! Volumul meu ultim îl puteţi citi integral pe pagina mea "Ve.De.M Zodii de rezervă" şi vă veţi convinge. În fond am publicat patru volume individuale de versuri, dintre care două premiate la festivaluri naţionale şi interjudeţene, pe când nu erau impuse atâtea "reguli" fără noimă.
Baftă curajoşilor, nu "piloşilor" la astfel de concursuri literare cu reguli de pe... Marte!

Replică la articolul ,,Concursuri de literatură ,,doar” pentru unii! de Vasile Dan Marchiş

Bunul meu prieten ... Vasile Dan Marchiș - poet, membru fondator al revistei Izvoare codrene ... iertare-mi cer pentru această intervenție ... dar neavând numărul dumitale de telefon, pentru a comunica, iată-mă silit de împrejurări să ,,comentez” articolul tău prin mijloacele de informare rămase la dispoziție ... evident, revista fondată de dumneavoastră şi blogul administrat de profesorul Gelu Dragoş... Este vorba despre articolul ,,Concursuri de literatură ,,doar” pentru unii! ...( http://izvoarecodrene.blogspot.ro/2015/09/concursuri-de-literatura-doar-pentru.html ) văzându-mă silit să nu îți dau dreptate. Poate, zic eu, ești supărat din diverse pricini, pentru că ai trimis materiale literare și nu ai primit niciun răspuns, ,,bonus literar”, premiu, sau alte asemenea, ba văd, că din cauza unor condiții impuse de organizatori te vezi marginalizat, pentru că ... (și te citez!) ... ,,dacă au publicat una sau mai multe cărţi ori sunt trecuţi de 40 de ani ori n-au domiciliul în localitatea în care se desfăşoară un oarecare concurs, ori nu sunt membri USR-Uniunea Scriitorilor din România, ori că poeziile trimise la concurs de autori au fost publicate pe site, blog, ziare, reviste sau în volum, gata sunt anulaţi din start !
          Drag prieten, te rog să nu-mi înțelegi greșit mesajul! Dar sunt unii organizatori care, cu adevărat, impun niște reguli, despre care chiar nu am habar de unde ,,le scot!”. Dacă ai organiza un asemenea concurs, vin și întreb, nu ai pune nicio condiție? Eu, întreb doar, deși, te rog să mă crezi pe cuvânt, că nici nu am curajul de-a mă apropia să întocmesc o antologie, că tot suntem în ,,epoca” antologiilor, decum să organizez un concurs de poezie! Și crede-mă, cu toată modestia, va trebui să recunosc faptul că am o anumită ,,experiență literară”, chiar dacă unii colegi și prieteni de breaslă, nu mi-o recunosc! E treaba lor! Unora le trebuie mult să se înțeleagă pe ei. Mie, mi-ar trebui vreo trei veacuri să mă înțeleg ... d-apoi să-i înțeleg pe alții. Știi la cine fac referire?! La cei care nu-mi înțeleg scrisul! Ăstora, le recomand să mai citească ... să mai citească ... să mai citească! Nu din scrierea mea! Nu din poemele mele! Dar asta este o altă discuție, la care am să revin, că unii prea aruncă în alții cu vorbe de ocară ... Și toate astea chiar dacă au sau nu treabă cu literatura! Deci, promit să revin.
          Sfatul meu prietenesc, dacă vrei să-l primești, este următorul ... (și-acum permite-mi să-mi exprim respectul pentru activitatea dumitale în plan literar, pentru care am o anumită slăbiciune, recunoscând, că scrii minunat, poate mult mai bine și mai frumos decât mine!) ... și mă întorc la sfat, bun prieten ... nu pune la suflet toate cele ce se întâmplă! De ce-ți spun acestea? Și eu am făcut o ,,pasiune” în a trimite materiale la diverse concursuri și festivaluri de poezie, iar rezultatul...? Nu ți-l spun, pentru că ... nu am avut rezultate... de la multe din ele! Nimic nu m-a oprit din drumul meu! Eu, am mers înainte! Important este să nu te oprești!   
          Am înțeles de-aici, că nu scriu pe placul lor, că nu sunt din ,,rândul” celor chemați, că nu fac parte din formațiunea politică aflată la guvernare ... poate, la fel gândit-ai și dumitale! Nimic nu m-a oprit! Făcut-am pași în continuare ... și asta sfătuiescu-te și pe tine, drag prieten, cu rugămintea de-a nu te supăra pe sfatul meu. E o părere personală, bun prieten.
          Știi ce aș face, din punctul meu de vedere, dacă nu ar fi democrația noastră prost înțeleasă?! Impune-aș o cenzură! Crede-mă, asta aș face! Și-atunci cine-i puternic în plan literar să reziste, cine nu să continue! Dar cine să fie cenzorii? Aici este o mare problemă, pentru că nu poate fi oricine! Evident, specialiștii, ar fi absolvenți ai unor facultăți de profil ... nicidecum facultate de minerit ... săpat șanțuri ... tăiat piatră la câini ... inventat aparate de gătit .. sau absolvenți ai unor facultăți cu sediu social aflat la un parter de bloc! Supăra-se-vor mulți pentru cele afirmate ... dar nicio problemă! Știi cine vor fi împotrivă? Nerecunoscătorii! Amărâții!
          Bun prieten, drept urmare, face-mi-ar plăcere să știu că nu te-ai ,,opintit” în condițiile organizatorilor. Place-mi-ar să cred că ești un luptător și că orice ar fi tu vei merge mai departe cu scrisul. Și, din punctul meu de vedere, crede-mă că găsesc valoare și profunzime în poemele tale! Deci, bun prieten, rogu-te să nu te oprești, să nu te superi, să nu crezi că ești marginalizat, să nu dai înapoi, să mergi mai departe, și ... să, ... și să ....!
          Deci, luptă! Nu te opri! Du-te mai departe, orice ar fi! Ai putere și valoare în scrisul tău ... și asta este cel mai important. Trebuie să vezi viața așa cum este ea! Și cu bune și cu rele! Te rog să nu te superi pe cele scrise drept comentariu la articolul dumitale. Promit să revin, cu respect și stimă pentru tot ceea ce înseamnă artă, cultură sau literatură.
          Cât despre festivaluri sau concursuri ... același sfat ... continuă! Du-te înainte! Nu te opri!
          Semnez, drag prieten, cu speranța că voi fi înțeles așa cum mi-am dorit să fiu înțeles, de aceea îți mulțumesc pentru această înțelegere. În speranța unei întâlniri, la Cenaclul Scriitorilor, te las în seama Muzelor ...

Vasile Bele – 29 septembrie 2015




marți, 22 septembrie 2015

CONCURSURI DE LITERATURĂ *DOAR* PENTRU UNII ...

CĂ ALŢII ...dacă au publicat una sau mai multe cărţi ori sunt trecuţi de 40 de ani ori n-au domiciliul în localitatea în care se desfăşoară un oarecare concurs, ori nu sunt membri USR-Uniunea Scriitorilor din România, ori că poeziile trimise la concurs de autori au fost publicate pe site, blog, ziare, reviste sau în volum, gata sunt anulaţi din start !
Vă întreb pe dumneavoastră domnilor literaţi din toate colţurile României şi nu numai, că la care concurs de poezie poate participa fie cu grupaje de versuri sau cu volum de poezie, unul ca mine care a publicat 4 volume de versuri...Cred că concursuri de acest fel sunt cam 1 la 2000 ....scriitori...( hac !,) dacă nu-i adevărat, vă rog să mă contraziceţi !Mai ales că eu am *ratat* din start ultimele sau viitoare 15 sau 20 concursuri de acest fel din România, din cauza *condiţiilor * impuse mai sus!


                                                                                   Vasile Dan Marchiş