CEA MAI ”NOUĂ” PROCEDURĂ: PE (NE)CINSTITE

Cică la concursurile de literatură se folosește sau se poate folosi  cea mai ”cinstită” procedură prin care se verifică materialele (poezii, proză, eseu, teatru etc) trimise.  Adică membrii  juriului care analizează scrierile primite văd doar textele în sine nu și numele autorilor acestora. Numele este ”mascat” în colțul colii sau e scris separat pentru a nu se ști ale cui sunt scrierile respective până după evaluarea finală. Până după ce au fost premiate așa spus ”doar” prin analiza pe text.

Crede cineva acest lucru? Nimeni! Nici vorbă!

Scrierile care au ajuns deja la un anumit concurs pot fi deja văzute de un anumit membru al juriului sau de organizator înainte de a ajunge la concurs.

Vă întrebați cum se poate treaba asta?

Simplu! Că doar există sisteme personale, private: mail, messenger etc, prin care se pot trimite înainte orice materiale scrise și astfel cei din juriu sau organizatorii deși nu văd la concurs numele autorilor, și-au însușit ”cunoștințele” de acasă de pe calculatorul sau laptopul lor personal și astfel treaba este aranjată. Premiile pot fi hotărâte din start că la cine merg înainte de evaluarea pe linie de concurs.

Doar nu crezi stimate participant că dacă vei trimite materiale așa ”clandestin” prin mail sau prin alte proceduri doar după noroc, la concursuri de literatură, adică fără să ai cu cineva o conjunctură bazată pe funcții, grade de rudenie, pe linie de negocieri extra culturale, politice, amoroase sau de altă natură vei primi doar după valoare măcar o diplomă sau o mențiune. Nici vorbă!  Să ai lucrări de valoarea Premiului Nobel. Fără ”apelativele” menționate mai sus nu vei primi nimic! Doar atunci se poate întâmpla să ți se acorde totuși o distincție dacă s-a format o ”breșă” în sistemul lor de premiere, adică dacă nu participă cineva din gașca lor, și astfel se vor încumeta să acorde o anumită distincție și la cei din afara cercului lor de cunoscuți, sau că în anii precedenți și-au făcut plinul cu distincții toți din gruparea lor, sau dacă din start s-au hotărât să acorde la toți participanții fie premii, diplome, mențiuni ori alte feluri de distincții. Cine poate spune cu mâna pe Biblie și pe Sfânta Cruce  că de un secol și jumătate de la  Henryk Sienkiewicz, care a primit Premiul Nobel pentru literatură, că cineva a primit o distincție în această disciplină strict după valoare și că nu l-a cunoscut nimeni, sau că a primit distincția strict pe valoare.  Doar atunci se acordă o distincție pe linie literară la alții din afara unui anumit obiectiv indiferent de valoarea și numărul concurenților, în funcție de ce este scris mai sus.

Stimate participant la un anumit concurs de literatură! ) Literatura nu este sport, (cu precădere atletism sau înot) să se acorde premiu la primul care are cea mai bună prestanță în concursul sau competiția respectivă, adică dacă ai ajuns primul la linia de sosire, indiferent că ești cioban sau mare magnat, ori minor sau veteran, vei primi premiul cel mai mare. În literatură după ”voia” juriului sau a organizatorilor poate primi o anumită distincție oricine în funcție de cum hotărăsc ei indiferent de valoarea celorlalți participanți. Când se știe peste tot că în România la unele concursuri naționale s-au acordat diferite distincții pe unele dintre cele mai slabe încercări literare. Asta trebuie să știe toată lumea nu doar cei din cercurile literare că dacă vedeți undeva la cineva o distincție, puteți trage o concluzie în acest sens că distincția respectivă poate să nu reflecte ceva după valoare ci pe alte căi amicale.

VeDeM