Românii sunt dependenți de...habarniști!

 Majoritatea politicienilor aflată la decizie, este dependentă de hârtia citită, pe care se află transcrise ideile ( și ordinele) altora, a celor aflați în umbră mereu, una benefică pentru o categorie foarte restrânsă, cea care face și desface, lăsând pe seama acestor politruci care au prins gustul puterii, măturătul, sau ascunderea gunoiului sub preș.

Nu pot avea încredere, într-un om politic cu 10 consilieri: nu am de unde să știu, din lectură lui, adesea poticnită în termenii de specialitate ( ce îi sunt străini, ca și obiectul muncii sale) care ar fi ideile sale și care cele impuse de moment, sau perspectivă.

Au fost cazuri, în care situația i-a obligat să fie spontani, să reacționeze: ei bine, au fost jalnici, incontinenți la vorbă, sărind într-un final, în clișeele care nu implică și nu obligă.

Nici textele citite nu mă dau pe spate: cu un mic efort de imaginație, mă pot lesne întoarce, pe făgașul lăsat în noroiul prozaic, la citate din documentele congreselor PCR, din Cuvântările eroului națiunii, cel care ne-a scos din feudalismul moștenit de la fanarioți și de la Gheorghiu Dej.

Ce denotă această dependență ? Lipsa de carte citită, de dorință pentru cunoaștere, refuzul de a fi productiv, pe baza cunoștințelor acumulate. O recentă statistică ne relevă faptul că, aproximativ 11 milioane de români nu citesc o carte, într-un an. Lasă că nici în alte țări, unele cu ștaif, nu se moare prin biblioteci, dar pe mine mă interesează Țara mea.

Într-o democrație fără retard, dacă un ministru de Interne spune public că s-a pierdut bătălia cu drogurile, în minutul următor, primește un șut direct în hemoroizii neuronali !

S-a trezit și organile, că, da, drogurile tind să devină o amenințare la adresa ființei naționale, a trupului său pe partea tânără și propun măsuri, una mai năstrușnică, mai ciudățoasă ca alta, dovedind că lipsa de comunicare duce la pierderi mari de oxigen social.

Cu un război în coastă, cu rămășițe de drone sclipind prin iarbă,

politicienii noștri rămîn atârnați de hârtia fără de care nu pot lega propoziții, pentru a construi o frază, mereu cu un pas în urma timpului.

În această iarnă ( a vrajbei noastre) care va să vie, o să strige în gură mare, de pe rafturile magazinelor, prețurile cele noi, rod al priceperii politicienilor de la guvernare de a urmări, pas cu pas, lungul drum al grîului spre hleba noastră cea de toate milele.

Autor: Cornel UDREA

Toate reacţiil

Alexandru Racu: “Românii nu îi mai privesc pe europeni ca pe niște zei”

Când încearcă să explice ascensiunea noului naționalism eurosceptic din Estul Europei, stânga pune accentul pe perdanții tranziției sau cel puțin pe distribuția inegală a beneficiilor integrării care a dus, în România ca și în alte țări, la revolta celor care au fost lăsați în urmă.

Argumentul este corect, dar nu este complet. Mai sunt și alte explicații.

Întâi de toate, vorbim și de o reacție la deplasarea tot mai spre stânga a agendei culturale occidentale care s-a produs în anii de după căderea comunismului. În mare măsură, “deplasarea spre dreapta” e doar rămânerea pe loc a unei mari părți din societatea europeană care încă refuză să se obișnuiască cu ideea că și bărbații pot naște. Așa că vorbim într-o anumită măsură de o iluzie optică. Trenul progresiștilor a plecat spre viitor din Gară și progresiștii cred că se mișcă gara, nu trenul; d-aia urlă că a venit extrema dreaptă. Ioan Paul al II-lea era promovat de către Occident, la începutul anilor 90, ca un erou al luptei anticomuniste. Era dat constant ca exemplu pentru comunista BOR de liberalii proeuropeni în aceeași perioadă. Brusc, odată ce am scăpat de comunism, ideile sale au devenit “fasciste”, la fel ca forțele politice est-europene care se revendică în mare parte de la gândirea sa socială. Nu merge așa, să scoți esticii în stradă, cu milioanele, împotriva comunismului, în numele valorilor creștine, iar după ce cade comunismul să-i trimiți acasă ca să nu deranjeze desfășurarea paradei lgbt.

Recent, la cele două componente mai sus menționate – care deseori, deși nu întotdeauna, se suprapun – s-a adăugat și pandemia, ale cărei efecte continuă să se resimtă. Restricțiile impuse în pandemie și revolta împotriva “dictaturii sanitare” au fost cauza directă care a propulsat AUR în sondaje aducându-i în postura în care pot specula nemulțumiri mai vechi și mai noi pornind deja de la o bază de peste 15 procente, la care probabil că nu ar fi ajuns dacă nu ar fi fost pandemia. Poate că pandemia va fi în cele din urmă uitată, dar ea a amplificat polarizarea socială în mod semnificativ. Rescrierea unilaterală a contractului social în numele unei stări de urgență vag definite i-a convins pe adepții vechii normalități că cei cu normalitatea pe stil nou îi pot oricând arunca într-un nou experiment distopic (sau cel puțin perceput ca atare de un număr semnificativ de concetățeni) de la care nu s-ar da în lături, așa că e firesc să se îndrepte către forțele politice care se definesc ca fiind cu totul altfel decât ei, cu totul împotriva modului lor de a vedea lumea.

Însă aș mai vrea să scot în evidență un ultim aspect, deseori ignorat, ce ține de însăși modul în care a fost construită Uniunea Europeană și în care a fost integrat Estul în UE. Dacă pe de o parte valorile vesticilor s-au schimbat destul de mult de la vremea când nemții le cântau esticilor Wind of Change, societatea occidentală devenind mai individualistă, mai secularizată, mai multiculturală și tot mai predispusă spre experimente sociale și biopolitice pe care nimeni nu și le imagina în urmă cu treizeci de ani, pe de altă parte, trebuie ținut cont de faptul că esticii, inclusiv românii, nu au cerut aderarea la UE pentru că își doreau valori europene, ci pentru că își doreau dezvoltare economică. Mai precis, pentru că erau disperați de popria subdezvoltare în care se zbăteau de la momentul în care sistemul comunist intrase în criză.

Or, de la bun început, UE a fost construită pe principiul, dovedit fals, că integrarea economică va crea în timp și o comunitate de valori. La vremea la care au aderat la UE, românii erau disperați, de foame. Astăzi nu o mai duc așa de rău. Însă ca profil cultural, ca opțiuni valorice și politice, românii nu s-au schimbat așa de mult în ultimii ani, în orice caz, mult mai puțin decât elitele europene și de tefelimea proeuropeană din teritoriu care vrea să fie ca afară. Tot astfel, când românii erau disperați de foame după anii de austeritate comunistă și neoliberală, UE dispunea de mult mai multe pârghii decât acum. Atunci exista riscul ca FMI-ul și Comisia Europeană să suspende programele de asistență financiară, exista riscul unor sancțiuni care să împiedice venirea investițiilor străine în care își puseseră speranțele românii și guvernanții lor după o decadă de haos economic și social. Astăzi nu mai suntem la mâna FMI-ului, PIB-ul a crescut nici eu nu mai știu de câte ori, a crescut și nivelul de trai și e puțin probabil să plece investitorii occidentali din România – care între timp a fost pe deplin integrată în lanțurile de producție occidentale – în ipoteza în care ar veni AUR la putere (exemplul Ungariei vecine infirmă pe deplin un astfel de scenariu).

Cu alte cuvinte, UE nu mai are puterea de a amenința poporul român cu scăderea notei la purtare urmată de sancțiuni economice, în condițiile în care autoritatea nu a avut-o niciodată. Pentru că autoritatea presupune internalizarea valorilor celui care dă lecții și note, ceea ce nu prea a fost cazul nici măcar pe vremea când valorile vesticilor și ale esticilor erau mai asemănătoare, deci cu atât mai puțin acum. O modificare de conștiință similară se vede și la firul ierbii. Românii nu îi mai privesc pe europeni ca pe niște zei, ca pe niște stăpâni naturali, pentru că de ani de zile lucrează pentru ei și alături de ei și au avut ocazia să constate că dseori cazuri sunt mediocri, stupizi, poate chiar ticăloși sau nu sunt cu mult sau cu nimic mai buni decât ei; deseori, colegul de muncă din străinătate nu se deosebește de român decât prin salariul mai mare, dar nu neapărat și prin mai multă muncă sau hărnicie.

Cu alte cuvinte, pe măsură ce devin mai productivi și se apropie de venitul mediu european, românii sunt tot mai puțin dispuși să stea cu căciula în mână în fața boierilor europeni, iar cei care au rămas în urmă la capitolul venituri din lipsă de șanse sau în ciuda faptului că trudesc din greu se revoltă pentru că se simt nedreptățiți, fiind firesc să nu aștepte la nesfârșit îndeplinirea făgăduințelor europene. Reacția populară față de refuzul Austriei de a ne primi în Schengen e grăitoare, în acest sens, la fel cum grăitoare e și inerția guvernanților români, consecvenți în slugărnicie. Căci spre deosebire de economia României, care face tot mai mult performanță la standarde europene, fapt reflectat în schimbarea de conștiință a celor care iau parte la acest proces, aparatul de stat (sigur, cu destule excepții) continuă să fie populat de tot felul de troglodiți care, spre deosebire de muncitorii români de la privat, se simt pe bună dreptate inferiori față de colegii lor europeni și se comportă ca atare.

Astfel, aurismul se explică într-o anumită măsură și prin ieșirea românilor din minorat. Românul verde de azi nu se mai rușinează și nu se mai teme să spună cine este și ce vrea. Mulți nu s-au schimbat, ci doar au prins tupeu, mai ales că între timp instanțele europene care le dau lecții s-au schimbat: în anii 90 pe cereau să abroge articolul 200, acum le spun că și bărbații pot să nască; atunci îl dădeau ca exemplu de anticomunism pe Ioan Paul al II-lea, acum le spun că fostul papă a fost fascist. Ca să nu mai pomenesc de faptul că au văzut și ei că de la o vreme se poartă și în Occident. În 2000, Vadim Tudor era o excepție în peisajul european, iar economia românească era pe perfuzii. Astăzi, lucrurile sunt complet diferite; și în țară, și afară.

 Autor: Alexandru Racu

 

George Simion, preşedintele AUR, îndeamnă românii să iasă în stradă!

 

Președintele AUR, George Simion cere românilor să iasă în stradă: România este independentă energetic, dar românii ajung să plătească și de 10 ori mai mult prețul energiei!

„Energie pentru care au muncit părinții și bunicii noștri. Au pus pe butuci și au liberalizat prețurile la energie și acum pretind că nu ne-ar da voie UE să înghețăm prețurile. Dacă românii nu ies în stradă vor ajunge să plătească direct și indirect niște prețuri mult prea mari și să beneficieze în continuare de miliarde de euro firme intermediare care exportă acești bani”, a declarat Simion.

El a mai spus că toate guvernarea este vinovată pentru ce se întâmplă în momentul de față în România.

(…) PSD trebuie să facă ceva: denunțarea coaliției, aceste măsuri cu care se laudă ar trebuie să fie un motiv suficient de puternic ca această coaliție împotriva naturii să se destrame. Noi nu avem entități care să scoată oamenii în stradă organizat, fără susținerea unor instituții. Noi suntem bine organizați în teritoriu, vorbim cu oamenii din fiecare județ și facem apel la alte structuri politice”, a mai spus Simion.

Totodată, liderul AUR este încrezător că prin ieșirile repetate în stradă, societatea românească se va trezi și o să facă Executivul să ia măsurile potrivite pentru popor. Mai mult, întrebat de schimbarea premierului în 2023, Simion a spus că nu va avea loc.

Sursa: NapocaNews

Mirel Palada: „Cum vreți să am încredere în Uniunea Europeană, când de atâția ani ne tratează drept cetățeni de rang secund?”

 

Cum vreți să am încredere în Uniunea Europeană, cînd de atîția ani ne tratează drept cetățeni de rang secund?

Cum vreți să am încredere în UE, cînd de atîția ani ne ține cu subvențiile agricole mult mai reduse decît cele pe care le primesc fermierii din țările vestice?

Adică cum: dreptate să fie, dar doar pentru căței? Noi, dacă sîntem săraci, trebuie să rămînem săraci? Tractoarele noastre consumă cumva mai puțină motorină decît ale voastre? Îngrășămintele chimice costă mai puțin decît la voi?

Țăranii noștri merită mai puțin decît ai voștri? Produsele agricole vestice să fie competitive pentru că sînt subvenționate mult mai generos, să le dea la o parte de pe raft pe cele românești?

Cum vreți să am încredere în UE, cînd de atîția ani ne găsește mii de pretexte absurde să nu ne primească în Schengen?

Cînd de fapt e doar pofta de monopol a deontologilor de olandezi, care nu vor ca portul Constanța să însemne ceva pe harta de transporturi a Europei?

Cînd își bat joc de transportatorii noștri, de TIRiștii noștri, inventîndu-le tot soiul de pretexte absurde, doar ca să nu poată intra pe piața comună? Le-am securizat toată granița de est, cheltuind miliarde.

Degeaba. Dreptate să fie, dar nu pentru căței.

Cum vreți să am încredere în UE, cînd de atîția ani ne găsește mii de pretexte absurde să ne definească drept penali, să fie ei superiori și morali și noi să fim ca milogii pe lîngă ei?

Îndeplinim toate condițiile să fie ridicat MCV. Degeaba. Nu, nu se poate. Se inventează alte condiții. Mereu altele. Doar ca noi să nu fim în rînd cu ceilalți.

Dreptate să fie, dar nu pentru căței.

Cum vreți să am încredere în UE, cînd ei ne acuză că sîntem corupți și că n-avem voie să influențăm economia, iar ei imediat ce se întîmplă ceva, hoarde de ambasadori se prăvălesc asupra oficialilor noștri, să facă presiune pe față, deșănțată pentru a-și privilegia firmele care comit infracțiuni în țara noastră, dar trebuie iertate, mereu iertate?

La ei nu-i mai zice corupție, la ei îi zice lobby. Ei au voie. Noi nu. Doar ei au voie să-și bage deștele în economie, să influențeze, să tragă sfori. Ei nu mai sînt penali. Ei sînt doar sistemici.

Dreptate să fie, dar nu pentru căței.

Cum vreți să am încredere în UE, cînd vine să-mi bage cu de-a sila propagandă pe gît, la fel cum făceau comuniștii pe vremuri?

N-am voie să mai mănînc carne de vită, trebuie să mă simt vinovat pentru asta.

N-am voie să mai tai porcul, nici măcar să mai cresc porci, trebuie să mă simt vinovat pentru asta, primitiv și medieval.

N-am voie să mai fac foc cu lemne sau să dau foc la frunze în curte, că imediat sînt etichetat primitiv și medieval.

N-am voie să mai fiu heterosexual sau creștin, că deja o hoardă întreagă de sorosiști sar cu gura, să ne demonizeze, să practice ritualuri de superioritate morală și de shaming.

La ei, dacă se ia cineva de obiceiurile lor, sar imediat de zece prăjini în sus, că sînt agresați valoric. Doar nouă se poate să ni se îndese progresism pe gît cu de-a sila.

Mă, voi sînteți întregi la cap? Ne-ați primit în Uniunea Europeană că aveați nevoie de slugi? Voi nu înțelegeți că și noi sîntem oameni, avem tot două mîini, două picioare?

Voi nu înțelegeți că englezii v-au dat cu flit tocmai din aceste motive, că vă mănîncă între buci să vă impuneți valorile voastre asupra tuturor, să fiți voi superiori și deontologi și să proiectați hegemonie simbolică și economică, să-i tratați pe ceilalți ca pe niște slugi?

Voi chiar credeți că s-a întîlnit hoțul cu prostul? Că românii o să se lase păcăliți întru veșnicie?

N-am cum să am încredere în Uniunea Europeană, atîta timp cît judecă cu dublă măsură și cît încearcă să ne mențină într-o situație de vasalitate. Înțeleg că-i place zicala “dreptate să fie, dar nu pentru căței”. Doar că mie nu-mi place.

Ghinion.

 

Autor: Mirel Palada

Sursa: https://turambarr.blogspot.com/

Românii, din ce în ce mai datori! Practic, suntem „vânduţi” Uniunii Europene!

 

Banca Naţională a României a făcut câteva calcule şi a ajuns la o concluzie sumbră pentru români: suntem, practic, datori vânduţi. Datoria externă totală a crescut cu 1,048 miliarde euro, de la începutul lui 2021, la 126,97 miliarde euro, la mijlocul anului, faţă de 125,92 miliarde euro în decembrie 2020.

„În perioada ianuarie – aprilie 2021, datoria externă totală a crescut cu 1,048 miliarde euro.

În structură: datoria externă pe termen lung a însumat 92,334 miliarde euro la 30 aprilie 2021 (72,7% din totalul datoriei externe), în scădere cu 0,5% faţă de 31 decembrie 2020; datoria externă pe termen scurt a înregistrat la 30 aprilie 2021 nivelul de 34,641 miliarde euro (27,3% din totalul datoriei externe), în creştere cu 4,7% faţă de 31 decembrie 2020”, conform BNR.

Gradul de acoperire a datoriei externe pe termen scurt, calculată la valoarea reziduală, cu rezervele valutare la BNR la 30 aprilie 2021 a fost de 86,8%, comparativ cu 90,7% la 31 decembrie 2020.

Avem un deficit de 4,710 miliarde euro

În perioada ianuarie-aprilie 2021, contul curent al balanţei de plăţi a înregistrat un deficit de 4,710 miliarde euro, comparativ cu 2,274 miliarde euro în perioada ianuarie – aprilie 2020.

Investiţiile directe ale nerezidenţilor în România au însumat 2,332 miliarde euro (comparativ cu -43 milioane euro în perioada ianuarie – aprilie 2020), din care participaţiile la capital (inclusiv profitul reinvestit net estimat) au însumat valoarea netă de 2,199 miliarde euro, iar creditele intragrup au înregistrat valoarea netă de 133 milioane euro.

Sursa: national.ro

Autor: Andrei Ștefan

Gheorghe Piperea: „Cum vor mai argumenta ei, drăguții aparatcici hitleriști, că rumânul va trebui să continue să lucreze pă doi lei, ca în Brazilia?!”

 

Administrația Biden impune un salariu minim de 15 dolari pe oră în întreprinderile publice americane. Biznisul privat va trebui să se adapteze, ca să nu rămână fără angajați sau să preia practicile „oneste” din statele din sud – să angajeze hispanici sau asiatici cu 5 dolari pe oră, fără contract de muncă, fără asigurări de sănătate și fără șansa de a dobândi vreodată green card -ul.

Știu ce spun – am văzut aceste realități în Phoenix, Arizona, unde există zeci de mii de biznisuri de care giving (ceva similar cu azilurile de bătrâni de la noi) care utilizează munca de acest fel. pe străzi vezi la tot pasul gunoieri hispanici sau indieni – asiatici care curăță străzile la 43 de grade, pe 5 dolari pe oră.

Politica anti-imigrație a lui Trump a dus în pragul falimentului cele 5 state sudice care utilizau cam 15 milioane de astfel de „lucrători”, în slujbe de acest, unde niciun american nu se angajează, fie pentru că este umilitor, fie pentru că omul este extrem de prost plătit.

Sunt curios cum vor rezolva dilema ipocriții din politica locală americană.

Dar asta contează mai puțin – sunt mult mai curios ce vor zice acum bulaii și năsuii usereplusiști, câții și păunii peneliști, bancherii centrali și eterni, bătrâni și vechi turnători la securitate de felul lor (dar foarte dă driapta, în public), antreprenorii dă driapta, coalițiile pentru dezvoltarea Românie ca_colonie etc., pe scurt, toți fasciștii care până mai ieri combăteau atât de violent și atât de insistent ideea unui salaiu minim pe economie și salariile decente obținute de la întreprinderile sau instituțiile publice. Cum vor mai argumenta ei, drăguții aparatcici hitleriști, că rumânul va trebui să continue să lucreze pă doi lei, ca în Brazilia?

Nu ne-au spus ei că protestatarii de acum trei săptămîni (78 de orașe!) și rumânii care nu se bulucesc la procedurile de înțepare organizate pe șepteluri în parcări, mall-uri și benzinării (86%!) sunt niște needucați, niște lumpen-proletari , niște indezirabili care nu merită decât salarii de doi lei, plus disprețul suveran al elitelor compuse din fii și nepoți de securăști? Ba ne-au spus, iar ambasadorii „importanți” au aplaudat, că de-aia suntem o colonie.

***

În altă ordine de idei …

M-am înfuriat azi pe o postare a cuiva care credea că îmi face reclamă pozitivă atrăgând atenția asupra unei postări de-ale mele relative la manipularea grețoasă a cifrelor de către autorități (populație la recensământ versus populație injectabilă cu serul magic). Cică „mult hulitul av. Gh. Piperea” avea dreptate când spunea ce spunea … Am mai văzut frecvent, mai ales în presă, formula „controversatul av. Piperea”…

Se pare că, sub asaltul mediocrității și imposturii din presă și din instituțiile de comunicare publică, românul și-a cam pierdut proprietatea cuvintelor. Mai mult chiar, copy-paste-ul a determinat niște blocaje caraghiase la unii „ziariști” – repetă niște formule prostești sau inexacte utilizate de alții, ajungând să se comporte ca acei comentatori de la tvr de pe vremea lui Hagi care nu mai știua altceva decât că „X a văzut galben în fața ochilor”…

Faptul că cineva critică, argumentat, poziții oficiale sau propaganda de doi lei a soldaților plătiți ai oficialilor și ai marilor corporații care vând frică, suferință, ambiguitate și timp, nu înseamnă că acel cineva este controversat.

Faptul că, având sau nu acordul autorului, unele publicații (re)circulă opiniile cuiva, facându-le oarecum populare, nu îl fac pe autor „mult hulit” (mai ales că acest cuvânt, „hulă”, are un sens originar care seamană cu blasfemia …).

Informațiile și interpretarea lor, chiar dacă sunt în contradicție cu „știrile” oficiale, deseori false sau greșite, ori în contrast cu opiniile influencerilor sau cu așa-numitul curent principal, nu îl fac pe emitent ne-credibil.

În fața valului uriaș de cenzură, în fața realității interzicerii tranșante a unor persoane și informații, sub presiunea tot mai puternică a coerciției totalitare și a segregării pe criterii sanitare, măsuri liberticide și anti-democratice susținute aberant de rețelele de socializare, de platformele virtuale și de presa „tradițională”, main-stream, informațiile, opiniile și credințele diferite, diversificate și, mai ales, principiale și ancorate într-o cultură și o substanță academică solidă, sunt esențiale pentru democrație și chiar pentru perpetuarea speciei umane. Numai impostorii de la putere, iresponsabilii din vârful continentelor lor de bani și idioții utili nu pot observa asta.

PS Chiar dacă pe unii o să îi irite, reamintesc că sunt doctor în drept al Universității Paris I Pantheon – Sorbonne și conducător de doctorat la Universitatea din București. Mi-am scris singur toate cele 20 de cărti și toate cele peste o mie de articole. Faceți o comparație cu idolii plandemici pe care mulți i-ați pus pe soclu. O să vă dea cu scoruri de maidan.

Autor: Gheorghe Piperea

Alexandru Racu: „Românii sunt un popor de țărani proaspăt emancipați, de țărani aruncați în ritm alert și profund nesănătos în malaxorul modernității.”

 Românii sunt un popor de țărani proaspăt emancipați, de țărani aruncați în ritm alert și profund nesănătos în malaxorul modernității. Lucian Blaga spunea că veșnicia s-a născut la sat. Dar dacă odată cu modernizarea țăranul a fost scos din rânduielile sale perene, de care a ajuns să se rușineze, ca să nu zică Europa că e “țăran prost”, el nu a fost scos și din tiparul mental conservator al mediului rural. Ceea ce înseamnă că aruncați în vâltoarea modernității care reclamă capacitatea de a-ți adapta cadrul conceptual de interpretare a lumii la o lume definită de logica schimbării, țăranii emancipați gândesc (re)așezarea lor în spațiul modernității prin prisma primei idei pe care au trebuit să și-o asume la contactul cu modernitatea, lepădându-se de identitatea și rânduielile lor tradiționale.

Această idee, fixă, ia locul veșniciei care s-a născut la sat și a murit odată cu plecarea – fie și doar aspirațională – de la țară. Ajungem astfel la o combinație profund nocivă care ia ce e mai rău din ambele lumi: rigiditatea conservatoare a ruralului cu entuziasmul sincronist și tâmp față de “progres” și ce a zis Europa (de fapt, nici măcar, ci doar ce a zis Digi 24 că a zis Europa).

La noi, această idee fixă care ne tâmpește mințile e “jos comunismul”. În 1989, Europa ne-a aplaudat pentru că am dat jos comunismul, pe baricade și cu preț de sânge. Țăranul care a plecat de la sat – în mod efectiv, luând calea bejeniei, sau doar spiritual, prin intermediul Pro TV – a reținut de la acest prim contact cu noua modernitate liberală că pentru a fi și el un bun european, nu un țăran prost, blocat în veșnicia lui anistorică, trebuie să adopte cu entuziasm tot ce vine din Vest și e cât mai diferit de ce a fost înainte, în comunism, de la familia cu doi tați până la privatizarea a tot ce mișcă (d-aia aplicăm din nou – și nu oricum, ci cu entuziasm pro-european – rețete neoliberale falimentare, deși în Europa nimeni nu mai crede în ele).

Iar ideea asta fixă, care a înlocuit veșnicia, nu i-o mai scoți în veci din cap. Nu umblăm cu capra prin Europa (e drept, încă mai umblăm pe alocuri prin România, căci persistența rădăcinilor țărănești nu se manifestă doar în mod paradoxal); umblăm cu jos comunismul!

Autor: Alexandru Racu

[Timpul_adevarului] Fw: Nu, nu suntem stăpâni pe soarta noastră!

"Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ... Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului". Familia romana isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!".

                                                                        VASILE BOULEANU

Bogdan Duca: Mentalitatea de slugă a elitelor

O singură mare problemă au românii: mentalitatea de slugă. Iar această mentalitate de slugă este mai vizibilă tocmai la nivelul elitelor- ceea ce face ca societatea românească să nu meagă bine.

Doar ce am citit un articol al unei doamne care urechea pe Cristian Bădiliță că e supărat pe Andrei Pleșu, deși acesta i-ar fi dat burse sau alte facilități la Colegiul Noua Europă.

Acum ceva zile, răspunzând unui soi de interviu, am fost chestionat certăreț cum de sunt eurosceptic din moment ce am primit o bursă posdru la doctorat?

Aseară, la o cină, un profesor francez stabilit în România povestea o anecdotă reală: cum la UBB, în anii 90, fusese invitat un mare profesor din Portugalia, specialist în Max Weber și care, ajuns la Cluj, a ținut o conferință jenantă- o introducere banală și stupidă în Weber, evident jignitoare pentru bine pregătitul corp academic clujean.

Când el, franțuz, a simțit nevoia să puncteze această nesimțire, a fost imediat luat la rost de academicii români, care erau mulțumiți doar că fuseseră băgați în seamă de ilustrul academic portughez….

Mă abțin să mai relatez o poveste similară, care a avut loc tot acum câteva zile….

Dar ce vreau să spun este că toate aceste chestii m-au lămurit că aceasta este marea noastră problemă:suntem dominați de o majoritate de elite cu mentalitate de slugi.

Universitari, politicieni, formatori de opinie, trăiesc încă în Evul Mediu.

Pentru ei este aproape imposibil de înțeles că poți primi un grant de cercetare pentru o cercetare și nu pentru loialitate.

Pentru ei este aproape imposibil de crezut că sunt virtuți mai importante decât virtutea feudală a supunerii față de suzeran și a mărimimiei față de vasal.

Doamna care vorbea despre Colegiul Noua Europă, ca despre un soi de masă a domnului Pleșu, de unde acesta împarte cu generozitate pomeni academice celor mai mici decât el, a reușit tocmai să invalideze toată seriozitatea academică a proiectului NEC.

Intervievatorul meu a arătat că este nu eurosceptic, ca mine, care nu cred în viitorul UE, ci că de fapt este anti-UE, văzând în Uniunea Europeană o structură feudală otomană, în care mărinimia sultanului se dă supușilor din vilayeturi.

Academicii din anii 90 și din 2017 care acceptau și acceptă umilința de a fi jigniți de aroganța unor ”scholars” de pe afară, care vin în România așa cum ar merge ei la Mogadiscio, cu superioară condescendență, ratează tocmai șansa de a afirma academic România în lume……

Autor: Bogdan Duca