ANTOLOGIE. 1001 CUGETĂRI PR. ILIE BUCUR & PROF. OLIMPIA MUREȘAN!

 

(Recenzie Vasile BELE)

 

 

,,HARUL DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS, DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU TATĂL ȘI ÎMPĂRTĂȘIREA SFÂNTULUI DUH, SĂ FIE CU VOI CU TOȚI!". Amin...

sau

NIHIL SINE DEO!

(lat. NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU!)

 

Motto:

,,Literatura aforistică în starea sa de condiment firesc, indispensabil, aparent insignifiant, dar necesar într-un savant dozaj e SAREA GÂNDIRII".

Lucian Blaga

 

La ce mă pot gândi? În sfântă zi de sărbătoare, ,,tr(e)i sfinți"... mă gândesc să caut ,,un sfânt" sărbătorit azi... și, mulțam Domnului, am bugăți (reg. destui, adicăta)... până una-alta, să ne trăiască IONII și IOANELE sau IONELELE! Cu toate derivatele... parcă ,,sună a rimă". Să ne trăiți cei care sunteți GRIGORE! Or fi existând derivate? Dacă da... cu toții să ne trăiți! Și-mpreună, ca să fie bine, să iasă treburile cum trebuie, să ne trăiți și voi VASALII și VASILICA (sărut mâna dumitale, doamna MITREA!), cu toate derivatele... de la LICA, până la LICUȚĂ, de la VASILE până la VĂSÂI sau VĂSĂLUC... și câte/câți or mai fi. Tuturor MULȚI ANI! Asta e așa că e cu sărbătoare...

Dar mai am un motiv. Exact ieri, prin serviciul de poștă, am primit o carte de la doamna prof. OLIMPIA MUREȘAN - o femeie extraordinară, de o sensibilitate aparte. Comunicăm și vorbim des la telefon. Avem pasiuni comune - scrisul, literatura. Avem obiectiv comun - calitate și concretețe. Este de o finețe și noblețe sufletească deosebită. Acum, de exemplu, mi-a trimis, ca dar, volumul XI, din ANTOLOGIE. 1001 CUGETĂRI, avându-l coautor pe pr. ILIE BUCUR. Oricât aș mulțumi, mă simt sărac în vorbe, dar mult mai bogat prin acest volum, pe care mă pregătesc să-l citesc. Azi, abia l-am răsfoit. Foarte interesant. O concepție inedită. Aparte.

Felicităriamândurora! Le meritați din plin. Ce să zic? Eu am bucuria să am și volumul X, din această colecție antologică. Clar, văd și aici valoare. Am scris și despre acest volum X. Dacă ne ajută Bunul Dumnezeu, voi scrie, (garantat, cu mare drag) și despre acesta. Doamne ajută să fie bine! Treburile să meargă bine. Să ne bucurăm de sănătate. Și dacă a fi să mai fie, zicem doar atât - DOAMNE AJUTĂ!

Munca la un astfel de volum este imensă. La prima ,,trecere în revistă", a acestui volum, am observat citate/cugetări din: Liviu Rebreanu, Mihai Eminescu, Simion Bărnuțiu, Ioan Slavici, Cezar Bolliac, Mircea Florian, Nicolae Iorga, Dimitrie Gusti, Victor Eftimiu, Constantin Noica, Emil Cioran, Traian Vasilcău, George Coșbuc, Dan Eugen Dumitrescu, Ion Ghica, Vasile Băncilă, Alexandru Vlăhuță, Gheorghe Asachi, Constantin I. Parhon, Vasile Alecsandri, George Enescu, Vasile Militaru, Gheorghe Barițiu, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Bălcescu, Lucian Blaga, Ioan Luca Caragiale, Nichita Stănescu, Alexandru Macedonski, Alecu Russo, Mihai Codreanu, Iuvenal, George Călinescu... și mulți alții. Mă opresc aici, cu intenție. Am ajuns la pagina 100 din 336. Dar voi continua.

Mă întorc spre începutul de volum. Alături de cei amintiți/enumerați supra, oameni de marcă ai literaturii românești, la loc de mare cinste sunt și cugetările unor preoți, stareți de mănăstire, arhiepiscopi, disconi: dr. Irineu Pop, diacon prof. Emilian Vasiliescu, pr. Calciu Gheorghe-Dumitreasa, cuv. Paisie Aghiorâtul, pr. Arsenie Boca, preluări TRINITAS TV, epistole, Sfânta Evanghelie după Matei, stareț de mănăstire Ilie Cleopa, călugăr din Muntele Athos Grigore Palama... și (iar) încă mulți alții. M-am oprit la pagina 100. Regula e regulă.

**************

Și, am revenit! O carte document! ANTOLOGIE 1001 CUGETĂRI, VOL. XI, apărută la Editura Napoca Nova, Cluj-Napoca, 2017, pag. 336, ISBN 978-606-8781-46-4, autori pr. ILIE BUCUR și prof. OLIMPIA MUREȘAN, cu o prefață TEZAURUL GÂNDIRII UNIVERSALE: O REVĂRSARE DE LUMINĂ, pag. 5-14, care este semnată de Cezarina ADAMESCU și un CUVÂNT DE ÎNTÂMPINARE, scris de către fiecare autor.

,,Autenticitatea acestui volum propus de pr. Protopop ILIE BUCUR din Sărmaș - Mureș constă în selecția cugetărilor realizată și prezentată progresiv și mai ales în comentariile care apar după citate din Biblie, citate selectate din gânditori celebri care au înfruntat timpurile: aceste comentarii reprezintă punctul de vedere al autorilor referitor la ideile prezentate, subliniază încă o dată valoarea ideilor care au înfruntat timpurile, fiind actuale și astăzi, precum ideile marelui Eminescu - mai actuale ca niciodată. Părintele protopop onorofic Ilie Bucur își duce astfel spre bun sfârșit visul de-a scrie un ansamblu de douăsprezece volume cuprinzând gânduri celebre, străfulgerări de inteligență umană din cele mai vechi timpuri până azi. M-am alăturat acestui demers căutând cuvintele potrivite timpurilor pe care le trăim, aducându-le în prim-plan", pag. 15, ne mărturisește în CUVÂNTUL său, autoarea.

Un demers livresc interesant și foarte frumos elaborat. Munca sisifică este evidentă. Și să nu uităm un amănunt important - acest proiect, din start a pornit într-o concepție de douăsprezece volume - o serie de 12. Ce minunat! Încă de la început autorii erau convinși de imensitatea materialelor existente. Apoi, au început munca în echipă. Au început cercetările, căutările, documentarea. Spre bucuria mea, am mai recenzat un volum, X, cu ceva timp în urmă. Și atunci ca și acum, mi-am manifestat bucuria și emoția (de ce nu?) întâlnirii cu aurorii și cu opera lor. Îi laud și îi felicit! Merită fiecare laudă. O meritați din plin. Am citit și parcă nu mă pot despărți de volum. Îmi place mult... și cred că a avut parte de o primire pe cinste, în rândul cititorilor. Merită să fie citit.

,,2017 - An binecuvântat de Bunul Dumnezeu! Ziua de 5 mai, ora 4 și 10 minute. Oră matinală, când omul, creatura supremă a lui Dumnezeu se odihnește; se mișcă în planul bine stabilit de Cel ce l-a creat. Și eu, robul lui Dumnezeu - care fac parte din preaplinul plan divin, mă supun ordinii superioare și sunt din nou în fața tabloului celest, gata de a împlini voia lui Dumnezeu, de a încheia încă o dată o muncă de aproape un an de zile. (...) Aprind lumina candelei, și intru în sfera mistică divină! Stau de vorbă cu Dumnezeu și sfinții săi, mulțumindu-le încă o dată pentru marea minune de a vedea Lumina unei noi zile... rugându-i să mă însoțească încă o dată pe teritoriul pe care mi l-au trasat a fi al meu, din momentul în care eu am pășit pe acest pământ din care am fost creat", pag. 18, ne mărturisește pr. ILIE BUCUR, în CUVÂNTUL AUTORULUI, pag. 18-21.

Citatele au fost alese cu grijă și migală. Ele doresc să ne sensibilizeze asupra felului de a fi. Gânditorii și învățații vremurilor, s-au manifestat cu bucurie. Timpurile nu au fost numai limpezi nici pentru ei. Nu! Și ei au luptat cu ncredința, cu greutățile și răutăților vieții. Prin vorbele lor, au dorit să lase ceva în urma trecerii prin viață. Au reușit. Fie ei scriitori, filozofi, critici, preoți... fiecare în felul său. Întoarcerea în acel spațiu, pentru mine, înseamnă mult. Simt cum mi-am umplut sufletul de bucurie. De pozitivist. Ba, uneori, mi-am propus să mă schimb. Să fiu altfel. ce rost au răutățile? Ce rost are mânia? Ura? Neiubirea aproapelui?

Volum pare a fi conceput sub formă de capitole:,,Bun creștin - bun cetățean", ,,In memoriam... Mihai Eminescu", ,,Filosofia... curajului", ,,Timp de taină cu Sfântul Ardealului" - părintele Arsenie Boca, ,,Doctor fără de argint", ,,Cu Dumnezeu în orice zi", ,,Răbdare! Răbdare! Răbdare!", ,,Patriei mele, România", ,,Moartea Sfinților Brâncoveni", ,,Înțelepciunea... bogăției!", sau ,,Cinste... limbii române!", ,,Dezbinare și... iubire!". Mă opresc aici, dar lansez invitația de a lectura volumul. Te naști un alt om. Dacă ăsta a fost un scop de bază, atunci dragilor autori ați reușit. Bravo!

 

Chiuzbaia, 1 februarie 2021, V.B.

 

 

IMERSIUNE

(într-o altă lume/ cu toate simțurile te duci acolo)

 

Su mu nu ni

Lumina pură

e în suflet

cauți un lucru

imaterial

nimeni nu

ți-l poate arăta

sau explica

O forță cosmică

te oprește

din drum

golul

claritatea

și vidul

Nirvana

un vid complet

golul e plin

de fericire

plinul e

gol

liniște și pace

în suflet.

 

IIE, IIE-PĂPĂDIE

 

Iie, iie-păpădie

zbori spre cer

petale-o mie

ochii nimănui

floarea soarelui

te întorci deodată

spre lumina toată

galben minunat

din curcubeu luat

Ochi în Soare

Ochi în Lună

bolta cerului

cunună

A căzut o ploaie

cu multe șiroaie

văzui o păpădie/iie, iie

și alte corole-o mie

noapte cu stele

mii și mii/ele, ele

cad pe Lună

și pe afară/ară, ară

Pământul-i ca o gară

alb și negru

noapte și zi

zi și iar zi

floarea soarelui

întuneric și lumină

cine e de vină?

OLIMPIA MUREȘAN

 

PARODIE

(la poezia „Stema țării” de Mihai Beniuc)

 

Brazii, schela de țiței

Munți înalți

iar peste ei,

Soarele măreț s-arată

 Acesta-i chipul țării, iată

Dar mai afli pe câmpii

Fel de fel de bogății

Vezi, de aceea-n jur aici e

O cunună grea de spice

Spice, munți, păduri și schele

Sunt averea țării mele!

Soarele strălucitoru

 Ne vestește viitorul!

Iar steluța cea de sus

 Oare ce-o avea de spus?

Socialismul, spune ea

Se clădește-n țara mea!-1955.

 

Flori de mac și albăstrele

Sunt averea țării mele

Soarele strălucitorul

Încălzește tot ogorul.

Dar, de te uiți

De acolo de sus

Oare ce-i vedea-n apus?

Tot mai mulți tineri din țară

Pleacă mereu „pe afară”

Pe aici nu au ce lucra

Doar în politică de

s-ar afla.

-Ce-o să facă cei de sus

Dacă n-au în spate

un urs?

- N-au păduri, n-au petrol

și schele!

Erau averea țării mele!

Dealurile, golașe și ele

Apa-i plină de noroi

-Vai de noi și

-Vai de noi!

-Unde-i patria mea dragă

Ce a devenit amară

Pentru acest popor

din țară?

-      Dar steluța cea de sus

Oare ce-o avea de spus?

Consumismul, spune ea

Se clădește-n țara mea!

OLIMPIA MUREȘAN, ASOCIAȚIA SCRIITORILOR, BAIA MARE, MARAMUREȘ, ULMENI-2021

 

 

”Ce greu a fost în noaptea asta” de Al.Florin Țene, un roman al iubirii creştine

 
Mereu inspirat şi atras de subiecte literare cu rezonanţă emoţională, Al. Florin Ţene se prezintă în faţa cititorilor cu un nou roman intitulat ,,Ce greu a fost în noaptea asta’’, în care personajul central este poetul Traian Dorz. Am citit cu mare plăcere romanele scriitorului clujean şi de fiecare dată când am scris despre ele, mă gândeam ca nu cumva cuvintele mele să fie prea sărace şi prea puţine pentru a reliefa anvergura operei şi a personalităţii sale. Evocarea poetului damnat pentru credinţă este o restituire absolut necesară pe care Al. Fl. Ţene o face în stilul său autentic şi foarte apropiat de sufletul cititorului. Traian Dorz a fost ţinut în umbră ca poet, n-a fost cunoscut, chiar dacă o mare parte din poeziile sale erau puse pe melodii religioase şi cântate în biserici şi mănăstiri. Puţini sunt aceia care ştiu că ,,Blândul păstor’’ sau ,,Vei veni, Isuse, vei veni’’şi multe altele, sunt creaţii dorziene. Punând într-o perfectă armonie binomul realitate şi ficţiune şi folosind un instrumentar stilistic exersat în acest domeniu, autorul reuşeşte să ne introducă în atmosfera tensionată în care a trăit şi creat eroul său. Nu se îndepărtează de la adevăr, îl respectă cronologic şi evenimenţial.

Pe soclul biografic al poetului sunt aşezate construcţii imaginare, care dau contur întregii evocări. Cartea poartă un titlu sugestiv şi atractiv, reprezentând un vers din poezia ,,Ce greu a fost în noaptea asta’’, o poezie plină de semnificaţii şi cu trimiteri simbolice la viaţa carcerală : ,,Ce greu a fost în noaptea asta,/ ce lupte crâncene-am trăit,/ ce-nverşunat a fost vrăşmaşul/ şi ce sălbatic a lovit…/ Acum când se ridică fumul / şi când putem privi-napoi/ acum vedem ce pierderi/ câţi sunt căzuţi şi morţi din noi’’. Fiecare capitol este însoţit de câte un motto selectat din creaţia poetului, în aşa fel încât să sugereze momentele naraţiunii : ,, Era şi nor şi noapte şi iarnă şi război’’, ,, Fii voios că-n oastea sfântă eşti şi tu chemat’’, ,,Binefacerea primeşte-o, dar simţeşte-te dator’’, ,,Când ochii storşi de lacrimi privesc în gol, departe’’,, Azi nu mă-ntorc la nimeni’’, ,, Mai fi-va la sfârşit o judecată’’.

Prin patosul ideilor şi calitatea expresiei cu un profund mesaj religios, opera lui Traian Dorz poate fi asemănată cu poeziile lui Vasile Voiculescu, Radu Gyr, Nichifor Crainic sau Vasile Militaru, trecuţi şi ei prin exerciţiul suferinţei din închisorile comuniste. Dar Al. Fl.Ţene nu analizează din punct de vedere literar creaţiile poetului, ci ne propune imaginea ,,unui psalmist bihorean’’, ,,poet al luminii, al iubirii, al credinţei şi smereniei’’ pe care vrea să-l actualizeze mai mult ca oricând. O face însă Ionuţ Ţene în peambulul acestei lucrări, care reuşeşte să ne dezvăluie sensurile adânci ale liricii dorziene. Sensibile aprecieri asupra romanului sunt făcute şi în textul de postfaţă a lui Anton Ilica, care spune că, Al.Fl. Ţene are déjà ,,expertiza unei garanţii calitative’’. Fiecare etapă a vieţii personajului este prezentată detaliat, dând evocării farmec şi culoare prin folosirea unei game variate de mijloace stilistice : limbaj expresiv, dialog viu, descrieri istorice şi pitoreşti, caracterizări nuanţate, simboluri prevestitoare, etc. Din coţinutul romanului aflăm că, personajul principal este un om modest, cinstit şi cumpătat la vorbă, iubitor de Dumnezeu, dar şi un luptător curajos pentru dreptate şi adevăr.

Acţiunea romanului se desfăşoară în mod liniar, determinat de spaţiu şi timp. Traian Dorz este un autodidact provenit dintr-un sat numit Livada Beiuşului, fără studii superioare, dar înzestrat cu un talent înnăscut, promovând poezia religioasă, în cadrul sectei ,,Oastea Domnului’’ pe care o va sluji cu o pasiune rar întâlnită până la sfârşitul vieţii. Pornirile sale poetice îşi au rădăcinile încă din anii adolescenţei, când se afla sub influenţa lecturilor din marii clasici români, dar mai ales a cărţilor religioase, care i-au trezit dorinţa de a scrie el însuşi versuri spre slava lui Dumnezeu. Amprenta cea mai puternică asupra formării sale îi aparţine preotului Iosif Trifa, atât ca model literar cât şi spiritual. Se căsătoreşte de timpuriu cu Maria, care îi va fi alături la întreţinerea familiei, cât şi în acţiunile sale de propagandă religioasă.

În timpul regimului communist, pentru că n-a vrut să renunţe la scrierile şi convingerile sale religioase, Traian Dorz a fost arestat în repetate rânduri şi apoi condamnat la 17 ani închisoare, pentru simplul motiv că, a scris poezii religioase şi face parte din Oastea Domnului. A trecut pe rând prin mai multe penitenciare din ţară, unde a fost supus celor mai odioase suplicii ale torţionarilor. Nici în acele condiţii greu de suportat, n-a încetat să scrie poezii, dacă nu pe hârtie, căci era interzis, le-a inregistrat în memorie. Abia după 1989 lirica lui Traian Dorz a văzut lumina tiparului, dar critica noastră literară se dovedeşte încă prea zgârcită pentru a-i aprecia valoarea. De aceea cred că, romanul lui Al. Fl. Ţene este cel mai frumos omagiu adus poetului Traian Dorz şi un îndemn spre reconsiderarea operei sale.

Mircea Daroşi

[Europe Direct Maramures] Fwd: Grupul BEI și Deutsche Leasing România consolidează sprijinul acordat întreprinderilor afectate de COVID-19

 
Prima cooperare dintre Grupul BEI și Deutsche Leasing România va contribui la consolidarea investițiilor companiilor românești active în sectoarele afectate de COVID-19. Noua cooperare dintre Banca Europeană de Investiții, Fondul European de Investiții și Deutsche Leasing România va permite companiilor locale de pe întreg teritoriul României să beneficieze de finanțare suplimentară prin leasing în valoare de 370 milioane EUR.

 

Sprijinul Grupului EIB este susținut de o garanție de la Fondul European pentru Investiții Strategice (FEIS).

Noua inițiativă va spori reziliența întreprinderilor românești la impactul economic, social și asupra sănătății al COVID-19 și face parte din răspunsul Grupului BEI către sectorul privat în privința pandemiei.

Detalii în comunicatul de presă.

 Cu stima,
Dr.ing. Radu BIG
Director executiv CDIMM Maramures (CEO)
Coordonator Centrul Europe Direct Maramures
tel: +40 262 224870
fax: +40 262 222409
mobil: +40 744 398063
Web: http://europedirect.cdimm.org/
Facebook: https://www.facebook.com/EuropeDirectMaramures/

Alexandru Petria: “Cei goi și morți, cei vârâți în saci de plastic”

 Dintr-o jenă de a gândi oroarea și-a o reda în cuvinte, am evitat să scriu, măcar câteva rânduri, despre ceea ce m-a șocat și dezgustat cel mai mult în perioada pandemiei. Mă refer la victimele covidului din spitale. La cei morți și vârâți, în pielea goală, în saci de plastic. Ca niște gunoaie, de care societatea vrea să scape, rușini de care n-ar mai vrea să știe. Demnitatea și respectul în fața morții sunt abolite. Precum într-un abator.

Zile la rând, mi-am imaginat că-i văd pe cei dragi vârâți în asemenea saci. Părinții, pe apropiați. Obsesiv. Și simțeam că-s gâtuit, fără să fiu în stare să articulez niciun sunet. Grozăvia fără o motivație logică necontestabilă era o povară care creștea doar tăcerea. Ce să zici, cum să zici, ca să rămâi ceea ce ești în fața bestialității?

Acum îi înțeleg cu adevărat pe supraviețuitorii lagărelor de concentrare și ai pușcăriilor politice, care aveau un fel de pudoare sau reținere să povestească trecutul, la documentarea pentru câte un articol. Ori pur și simplu când refuzau să-și reamintească față în față ce au îndurat. Pierzi din omenesc rostind neomenescul aplicat oamenilor. Cumva, te umpli de bestialitatea bestiilor, adevărul fiind peste limita suportabilității. Cuvintele sunt prea mici pentru nedreptățile rulate sistemic, rece, unde sentimentele sunt aneantizate.

Morții îngropați goi în saci de plastic sunt o rușine pentru civilizație.

Cum mai putem să ne pretindem oameni procedând așa, mai ales după Auschwitz, unde moartea a fost total desacralizată? Chiar n-am reținut nimic din istorie? E atâta lipsă de umanitate, că și revolta e o autosfâșiere.

Autor: Alexandru Petria

NOTA REDACȚIEI:

Alexandru Petria (n. 1968) a debutat în revista Tribuna, în 1983. A publicat următoarele volume: Neguțătorul de arome (poezii, 1991), 33 de poeme (1992), Zilele mele cu Renata (roman, 2010), Deania neagră (proză scurtă, 2011), Călăul harnic (poezii, 2012) și Rugăciuni nerușinate & alte chestii (poezii, 2013), Convorbiri cu Mircea Daneliuc (2013), România memorabilă (interviuri cu scriitori, 2013), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2014), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2017).

A contribuit cu poezie, proză și interviuri la toate revistele literare importante din țară. După 1989, devine șeful Comisiei pentru Abuzuri și Drepturile Omului în cadrul CPUN Dej și, alături de câțiva prieteni, a pus bazele săptămânalului dejean Gazeta someșeană. A fost redactor și reporter la mai multe publicații: Zig-zag, Cotidianul, Hermes, Partener, Monitorul de Someș. A fondat propria publicație, cu apariție lunară, Realitatea de Bistrița-Năsăud, Dej și Gherla. Poeziile sale au fost traduse în catalană, maghiară, franceză, spaniolă și olandeză.

I s-a tradus, în Olanda, romanul Zilele mele cu Renata/ Mijn dagen met Renata, la editura Nobelman din Groningen, în 2014. În 2018, a revenit ca poet cu volumul Până unde are oxigen dragostea,

Cum văd lumea. Împotriva globalizării și corectitudinii politice, despre dignitism & alte lucruri, ambele apărute la Alexandria Publishing House. Cea mai nouă și controversată apariție este

Timpuri virale. Gânduri pe contrasens  tot la Alexandria Publishing House, în 2020. CARTEA SE POATE COMANDA AICI.

Tag-uriAlexandria Publishing House Alexandru Petria

Secţia OMORURI

 

                                                                     de Dumitru Păcuraru

 Este suficient să vedem cine anchetează circumstanţele izbucnirii incendiului de la Spitalul Matei Balş din Bucureşti pentru a ne face o imagine despre gravitatea incendiului. Când este solicitată secţia Omoruri nu este de joacă. Este vorba despre pierderea de vieţi omeneşti. Cu alte cuvinte, omul merge la un spital să se trateze, să-şi prelungească viaţă, şi moare într-un incendiu.

Soldat cu morţi şi răniţi, incendiul  de la un spital în care erau internaţi bolnavi de Covid, a survenit într-un moment dificil pentru guvern.

Peste câteva zile premierul trebuie să prezinte bugetul în faţa parlamentului. Nu sunt definitivate numirile în funcţiile din linia a doua, a treia a patra etc. din instituţiile subordonate guvernului.

Mâna lungă a numirilor merge până la nivelul consilierilor, secretarelor, purtătorilor de cuvânt, şoferilor, portarilor, femeilor de serviciu, diverşilor funcţionari necunoscuţi din instituţiile deconcetrate ale statului.

Tragedia survine în plin proces de negociere şi instalare pe aceste funcţii atât de mult râvnite de persoane mai mult sau mai mult puţin calificate, dar care sigur au nevoie de recomandări din partea unor partide.

Percepţia publică este că fără recomandare  politică cu greu se poate ajunge într-un post bine plătit, cu muncă puţină, fără responsabilităţi directe şi personale.

Cum va trece guvernul Cîţu peste această tragedie? După incendiul de la Colectiv au avut loc proteste soldate cu demisia premierului Victor Ponta. După incendiul din 2010 în care şi-au pierdut viaţa şase nou născuţi, premierul de la aceea vreme, Emil Boc, nu şi-a dat demisia.

Aşadar, în cazul unor tragedii depinde de conjunctura politică a momentului. Cu toate că ancheta este instrumentată de secţia „Omoruri” nu suntem în situaţia ca guvernul să-şi dea demisia.

Nici măcar PSD nu cere demisia guvernului. De ce? Pentru că noua formaţiune AUR i-a luat-o înainte. Proaspeţii parlamentari au profitat de ocazie şi au ieşit în stradă.

De altfel, în ciuda morţilor de la spitalul Balş, nu sunt întrunite condiţiile politice pentru demisia premierului. Nici măcar a ministrului de la Sănătate pentru că situaţia este moştenită.

Când este vorba despre moştenire nu este vinovat decât trecutul. Adică toate guvernele, toate administraţile, toţi directorii de spitale.

În cazul spitalului Balş ar fi vorba despre actualul senator PSD, Adrian Streinu-Cercel.

Aşa se explică de ce PSD  –  şi mass media pro social democrată  –  nu au făcut mare vâlvă pe marginea incendiului de la Balş.

Atât din partea  coaliţiei de guvernare, cât şi din partea PSD, se doreşte ca evenimentul să fie trecut cu vederea.  Mare caz nu a făcut nici preşedintele Klaus Iohannis.

Dacă cele mai importante forţe politice doresc muşamalizarea tragediei, este posibil ca şi secţia „Omoruri” să fie ceva mai îngăduitoare, mai ambiguă în privinţa cercetărilor. Ca în multe alte cazuri, morţii vor duce secretul cu ei în mormânt.

Pe de altă parte, după fiecare eveniment tragic încep să se facă promisiuni pentru ca altădată să nu se mai mai întâmple astfel de catastrofe. În cazul de faţă se politicienii promit că se vor construi spitale noi. Nu este o noutate. :i după incendiul de la Neamţ s-au făcut aceleaşi promisiuni.

Problema este că nu s-au construit spitale noi. Actualele spitale sunt din timpul lui Ceauşescu sau chiar mai vechi. Premierul Cîţu a observat cu această ocazie că banii din ce în ce mai mulţi alocaţi domeniului Sănătăţii merg în proporţie de peste 95% către salarii. În spitale se fac doar cârpeli, iar o parte din achiziţii zac prin subsoluri, nefolosite.

 Din aceste declaraţii ar rezulta că o mare parte din vina pentru starea spitalelor se datorează modului în care au fost şi sunt administrate spitelele.  Se face o directă trimitere către consiliile judeţene.

Care pot fi consecinţele? O autonomie reală a spitalelor, scoaterea de sub subordonarea consiliilor judeţene sau o centralizare mai accentuată. Depinde ce îşi doresc medicii. Poate că ar fi momentul să se vadă cum funcţionează spitalele în alte ţări, cu mai multă experienţă în domeniu.

În orice caz, secţia „Omoruri’ nu poate rezolva problema generală din sistemul sanitar.

Blogul MOARA LUI GELU. 675 de afisari în 31.01.2021

 

În luna februarie se împlinesc 86 de ani de la nașterea lui Grigore Vieru

 Grigore Vieru s-a născut 14 februarie 1935 în localitatea Pererîta, județul Hotin, Regatul României– a fost poet basarabean, membru al Academiei Române. În anul 1957 debutează editorial, fiind student, cu o plachetă de versuri pentru copii, Alarma, apreciată de critica literară. Se angajează ca redactor la redacția numită revista pentru copii „Scânteia Leninistă”, La 8 iunie 1960 se căsătorește cu Raisa Nacu, profesoară de limba română și latină și se angajează ca redactor la revista „Nistru”, actualmente „Basarabia”, publicație a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Între anii 1960–1963 este redactor la editura „Cartea Moldovenească”,actualmente „Noi”, și ziarul „Tănărul leninist”, actualmente „Florile Dalbe” . Anul 1968 aduce o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice Numele tău, cu o prefață de Ion Druță. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariție poetică. În chiar anul apariției devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură națională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuși, iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiș și Marin Sorescu. Asemenea dedicații apar pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică. În 1973 Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegații de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul 20”: Dan Hăulică, Ștefan Augustin Doinaș, Ioanichie Olteanu, Geo Șerban, Tatiana Nicolescu. Vizitează, la rugămintea sa, mănăstirile Putna, Voroneț, Sucevița, Dragomirna, Văratec. Se întoarce la Chișinău cu un sac de cărți. Mai târziu poetul face următoarea mărturisire:La sfârșitul anilor ’80, Grigore Vieru se găsește în prima linie a Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia, textele sale (inclusiv cântecele pe versurile sale) având un mare rol în deșteptarea conștiinței naționale a românilor din Basarabia. În 1970, apare Abecedarul, elaborat în colaborare cu scriitorul Spiridon Vangheli. Acest manual a servit drept bază mult timp pentru învăţăcei. În anul 1974 scriitorul Zaharia Stancu, președintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invitație oficială din partea societății Uniunii, căreia poetul îi dă curs. Vizitează Transilvania, însoțit de poetul Radu Cârneci. În 1977, iarăși la invitația Uniunii Scriitorilor din România vizitează, împreună cu soția, mai multe orașe din România: București, Constanța, Cluj-Napoca, Iași.

În 1988 i se acordă cea mai prestigioasă distincție internațională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Andersen.

La sfârșitul anilor ’80, Grigore Vieru se găsește în prima linie a Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia, textele sale (inclusiv cântecele pe versurile sale) având un mare rol în deșteptarea conștiinței naționale a românilor din Basarabia. Vieru a fost unul dintre fondatorii Frontului Popular din Moldova și se află printre organizatorii și conducătorii Marii Adunări Naționale din 27 august 1989. A participat activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din RSSM în care se votează limba română ca limbă oficială și trecerea la grafia latină.

Se stinge din viaţă la 20 ianuarie 2009 la Chișinău, după ce pe 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident. Pe 16 ianuarie 2009 fiind internat la Spitalul de Urgență din Chișinău. Grigore Vieru s-a aflat într-o stare critică cu politraumatism, traumatism cranio-cerebral închis, contuzie cerebrală, traumatism toracic închis, contuzia cordului și a plămânilor și contuzia organelor abdominale, având șanse minime de supraviețuire. Accidentul rutier a avut loc în noaptea de 15 spre 16 ianuarie, ora 01:30 pe traseul R-3 Chișinău–Hîncești–Cimișlia–Basarabeasca. La volanul autoturismului se afla Gheorghe Munteanu, artist emerit al Republicii Moldova și director adjunct al Ansamblului de dansuri populare „Joc” din Chișinău, aflat într-o stare mai ușoară.

A încetat din viață pe data de 18 ianuarie a aceluiași an, la exact două zile după accident în Spitalul de Urgență din Chișinău, în urma unui stop cardiac din care nu a mai putut fi resuscitat.

Grigore Vieru a rămas în memoria românilor din stânga și dreapta Prutului ca poetul care și-a iubit mama, care l-a iubit pe Eminescu și care și-a iubit patria românească și scrisul ei latin. Mai târziu mărturisea că pentru el iubirea de neam era un dat întipărit în ființa sa: „Dragostea mea pentru cuvântul românesc, pentru cântecul nostru, pentru tot ce este național, am moștenit‑o prin instinct. Mie nu mi‑a spus nimeni la școală că sunt român, toți îmi spuneau că vorbesc altă limbă. Instinctiv, glasul sângelui mi‑a spus că limba mea este cea română”. „Grigore Vieru îl avea pe Dumnezeu în suflet, el a îndumnezeit lumea. Nu mai ştiu un alt creator a cărui fiinţă să se contopească într-atât cu cele scrise. Aici este forţa cea mai mare a lui Vieru – creaţia lui vine dintr–un izvor divin. Nu te poate cuceri opera celui care te trimite la biserică, iar el rămâne acasă şi chefuieşte cu diavolul!”, mai spunea Spiridon Vangheli.

Memorabil rămâne poemul dedicat limbii noastre, dulce ca mierea, ca vorbele țăranului la marginea de ogor.

„Frumoasă-i limba noastră”

Pe ramul verde tace

O pasăre măiastră,

Cu drag şi cu mirare

Ascultă limba noastră.

De-ar spune şi cuvinte

Când cântă la fereastră,

Ea, le-ar lua, ştiu bine,

Din limba sfântă-a noastră.

Al.Florin Țene, președintele Ligii Scriitorilor din România

Poezii creștine scrise cu dragoste de poetul Grigoraș Ciocan

 

Am avut ocazia să-l cunosc ”în carne și oase” pe Grigoraș Ciocan din sătucul Sălnița, comuna Vima Mică, Țara Lăpușului, ieri, de Ziua Sfinților Ierarhi: Grigore, Vasile și Ioan, autorul volumului de versuri ”CĂLĂTOR în Țara Sfântă”, Editura ”Armonii culturale Adjud, 2020.

Am fost onorat când am fost invitat de Domnia sa la lansarea cărții acasă la dânsul, în Vima, numai că ora 12,00 era nepotrivită pentru mine, având lecții on-line cu elevii mei, însă au fost prezenți bunii mei prieteni, Ioan Romeo Roșiianu, Vasile Bele și fârtatul Nelu Danci care mi-au spus că au participat la o prezentare de carte de calitate. A fost de asemenea protopopul pr. dr. Florin Stan, care în prefața cărții spune: ”De un itinerariu diferit a avut parte și bunul nostru credincios Grigoraș Ciocan. În urmă cu mai bine de 20 ani a călătorit în Orient pentru a munci, pentru a prospera material. Astfel a ajuns în Israel, în Țara Sfântă. În scurt timp, însă, munca și călătoria s-au transformat pentru domnul Grigoraș într-un pelerinaj, într-o călătorir verticală spre cer. Prin lucrarea lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, Cel răstignit și Înviat, a călătorit cu el, precum odinioară cu Sfinții Apostoli pe drumul Emausului, luminându-l și înflăcărându-l în credință. O experiență de neuitat care trebuia împărtășită tuturor”.

Lecturând poeziile observi grija autorului pentru fiecare cuvânt scris pe hârtie, fiind conștient de misiunea nobilă și grea de a scrie și compune poezii despre și din țara pe unde a călcat Mântuitorul, unde se află Mormântul sfânt și mii de pelerini vizitează lunar aceste locuri biblice.

Volumul începe cu poezia ”Țara Sfântă”, pe care o descrie cu lux de amănunte: ”Dacă ajungi în Țara Sfântă/Să vezi cât e de frumos/Poți să mergi în lumea toată/Una-i Țara lui Hristos.//De la Ierusalim ne-am dus/În orașul Bethleem/Unde s-a născut Iisus/Ieslea ca să o vedem.//În biserică chiar jos/Este o stea de argint mare/Locul unde s-a născut Hristos/Sărutăm noi fiecare.//Prin Nazaret am umblat/Pe aici Domnul a copilărit/Sunt foarte încântat/Am văzut ce am dorit.”

Pentru autor, Maica Sfântă este mijlocitoarea care poate pune o vorbă bună Fiului Iisus pentru iertarea păcatelor: ”Maică Sfântă iubitoare/roagă-te la fiul tău/păcatul nostru este mare/Să ni-l ierte Dumnezeu//căci tu ești a noastră mamă/Glasul Tău e ascultat/de fiul tău, numai te roagă/Să ne ierte de păcat”.

Cu un mesaj puternic, sfâșietor, ne întâlnim în poezia ”Drumul Golgotei –Calea Durerii-când Mântuitorul cade și se ridică din nou, fiind un exemplu pentru orice creștin care cade și trebuie să se ridice din nou: ”Ai primit crucea pentru ale noastre păcate/Și te-ai dus ca un miel blând la moarte/Poporul care odată cu drag te-a primit/Cu flori în Ierusalim iubit:/Osana întru cei de Sus/Ce frumos a fost, ce frumos s-a spus./Acum bătut, scuipat și chinuit/Toți strigau:Să fie răstignit!//Sub povara crucii Tu mergând ai cazut/Te-ai sculat și ai plecat cum ai putut/Câtă durere în suflet pentru mama Ta/Când te-a văzut urcând încet Golgota”.

În cei trei ani petrecuți în Țara Sfânta, Grigoraș Ciocan a avut ocazia să vadă râul Iordan, (în ebraică se scrie Yarden, care înseamnă ”a coborî”)  este important pentru evrei și creștini pentru că este râul prin care israeliții au trecut pentru a ajunge în Țara Promisă în timpul exodului lor din Egipt. În al doilea rând, este râul în care Ioan Botezătorul l-a botezat pe Isus și pe alți creștini: ”Pe lângă râul Iordan/Unde a botezat Ioan/O mulțime de popor/Şi pe-al nostru Mântuitor//Privesc în jos și-n sus/Și mă rog eu lui Iisus/Să-mi dea minte, înțelepciune/Cât voi mai trăi în lume//Sănătate, să nu fac rău/Să-mi ajute Dumnezeu/Căci trăim pe acest pământ/Am greșit eu orișicând//Și mă rog de iertare/Căci păcatul meu e mare/Doamne, Tu nu mă uita/Pune-mă de-a dreapta Ta”.

În poezia ”Sfânta Lumină” aflăm despre minunea care se întâmplă în fiecare an la Biserica sfântului mormânt din Ierusalim în Sâmbăta Mare, ziua dinaintea Paștelui ortodox: ”Lumea creștină este adunată/Cu lumânări în mână și așteaptă/În sâmbăta de Paști pe Golgota sus/Sfânta Lumină trimisă de Iisus.//Este un miracol foarte mare/Şi doar o dată pe an apare./Fiindcă am auzit m-am dus și eu/Lumina vine de la Dumnezeu”.

Din poezia ”Noaptea Sfântă a Învierii” aflăm că pentru autorul lăpușan este o priveghere în cinstea Mântuitorului, astfel încât credincioșii, urmând îndemnul evangheliei, ținânând în mâini candele aprinse, asemeni slujitorilor care îl așteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă, pentru atunci când va sosi, găsindu-I veghind, să-I așeze la masă:”În noaptea Învierii în Ierusalim/Din toată lumea creștini vin/Să aprindă câte o lumânare/Și se roagă pe Golgota sus//Unde Domnul Iisus s-a dus/Cu crucea în spinare./La Tine Doamne ne rugăm mereu/Tu ești Fiul lui Dumnezeu//Și credem căci ai înviat/Pentru noi te-ai răstignit/Fiindcă lumea ai iubit/Ne-ai răscumpărat”.

Muntele Măslinilor numit și Muntele Eleon, de pe care se poate vedea o excelentă panoramă a Orașului Vechi al Ierusalimului este amintit de Grigoraș Ciocan în poezia ”Pe muntele Măslinilor”: ”Mă închin eu și mă rog/Pe muntele Măslinilor/de unde Tu te-ai înălțat/După ce ai înviat.//Să ne rugăm într-una/Și întotdeauna/Tot la Dumnezeu/Și la fiul Tău”.

Pentru un bun creștin ce este Grigoraș Ciocan, o altă sărbătoare important este amintită în poezia ”În seara de Crăciun” și colindele, aceste rugăciuni cantabile care deschid Cerul: ”Colindătorii sunt la fereastră/Se colindă și e frumos/De Maria Maica Sfântă/De nașterea lui Hristos.//În casă pomul strălucește/Frumos este împodobit/Toată lumea își dorește/Un Crăciun fericit.//În această seară sfântă/La fiecare copilaș/Li se dă după colindă/Mere, nuci sau colăcași//Bucuroși le bagă-n straiță/Și o iau prin sat în jos/Până către dimineață/Colinda lor sună frumos”.

Părinții nu sunt uitați nici ei (din păcate, între timp au decedat), au avut șansa să-l asculte pe fiul lor povestind de locurile sfinte pe care autorul a avut privilegiul să le vadă,  sunt prezenți în poezia ”Scrisoare către părinți”: ”Această scrisoare aș vrea/Să vă găsească sănătoși/Vă scriu cu drag cu mâna mea/Să fiți mai bucuroși.//Eu sunt unicul vostru fiu/Departe de casă sunt dus/Și o duc bine, sunt viu/În Țara Sfântă a lui Iisus”.

De o tristețe până la lacrimi este poezia ”Lacrimi am”, pe care o s-o redau integral fiindcă ne răgăsim toți în ea, în care Grigoraș Ciocan ”a Prințului” își plânge părinții care au reprezentat enorm, aș îndrăzni să spun totul, pentru autor: ”Când acasă noi mergeam/N-a fost niciodată/Să nu fie mama în geam/Sau tata pe la poartă.//De multe ori se bucurau/Când veneam noi cu mașina/Poarta ei o deschideau/Bucuroși ne strângeau mâna.//Când ne duceam înapoi/Mama pe scaun stătea/Se uita tot după noi/Până nu ne mai vedea.//Numai tata câteodată/Venea cu noi în sat/Sau rămânea la poartă/Cu gândul neîmpăcat.//Lacrimi am pe față iar/Când mă întorc la casa mea/În zadar mă uit pe afară/Căci nu văd pe nimenea.//Au plecat așa deodată/Tatăl Ceresc i-a chemat/N-am mamă și nici tată/Sufletul mi-e îndurerat.//Să vă fie somnul dulce/Să vă ierte Dumnezeu/Oriunde mă voi duce/O să-mi fiți în gândul meu.//Eu vă aprind o lumânare/Aici pe Golgota sus/Să vă ierte fiecare/Domnul scump, Iisus”.

Aceeași temă, aceeași dragoste pentru părinții dragi, care l-au învățat cei şapte ani de acasă, ce este omenia și dragostea de glie o întâlnim în poezia ”Doi bătrâni…”: ”Doi bătrâni într-o căsuță,/Într-un sat îndepărtat./Stăteau singuri pe băncuță/Și vorbeau de-al lor băiat.//A plecat de mult de-acasă./La fel, și fata e plecată./Nu mai sunt cu toți la masă/Cum au fost de altădată”.

Inspirat probabil de cartea mitropolitului Antonie Plămădeală, scrie poezia ”Trei ceasuri în iad”: ”Un biet creștin din popor,/Zăcea de mult pe un pat:/Aș vrea Doamne acum să mor/Eu de mult nu am umblat//Se ruga la Dumnezeu,/Să vină moartea odată,/Căci suferea, îi era rău/Crucea care el o poartă:/Nu mă lăsa pe acest pământ,/Boala mea e foarte grea,/Sunt un păcătos, nu un sfânt/Scurtează Tu viața mea//Noaptea fereastra s-a deschis,/Domnul lângă a lui pat,/I-a apărut așa în vis/Și frumos l-a întrebat://Vrei trei ceasuri în Iad a sta?/Sau îți duci crucea pe pământ/Câte zile-I mai avea/Fără a spune un cuvânt//Du-mă! Trei ceasuri vor trece,/voi fi iară sănătos,/Din nou o voi petrece,/Mulțumesc eu lui Hristos//În Iad l-a dus, așa a visat,/Unde șarpele nu doarme niciodată,/Focul nu se stinge, arde ne-ncetat/Este un Vulcan ce nu se gată.//Suferea-n tăcere și socotea,/a trecut o zi, un an, poate trei,/Nu a sosit vremea mea/Să vii Doamne să mă iei?//Nu a trecut decât un ceas,/mai vrei să stai acum?/Încă două au mai rămas,/Vrei să te-ntorc din drum?//Mai bine îmi duc crucea pe pământ,/Aicea este mult mai greu,/Nu aș dori Doamne nicicând/Să fie aici sufletul meu”.

Deși unele versuri par puerile, valoarea le este salvată de mesaj și sinceritatea autorului, apoi la unele versuri se observă anumite stângăcii în construcție, se putea găsi alte formule, dar să nu uităm că Grigoraș Ciocan este la început de drum, el apărând recent în peisajul literar maramureșean unde o mână i-a întins editorul Ioan Romeo Roșiianu (Antologia ”Visul Copilăriei), Vasile Bele, Nelu Danci și subsemnatul (Antologia ”Oprește-mă, la tine, Maramureș! Oprește-mă în tine anotimp”) și poeta Amalia Sima.

Ne bucură faptul că are în lucru un nou volum de poezii, pe care, sunt sigur, lumea îl va recepta cum se cuvine! Eu îi fac invitație public să-l prezinte prima data în cadrul Cenaclului sătesc ”Petre Dulfu” Satulung, în memoria regretatului poet Ioan Voicu din Finteușul Mic!

                                                                   Gelu Dragoș, UZPR

 

 

 

 

 

 

 

Alexandru Racu: „Deși ard spitalele unele după altele, nimeni nu mai protestează și nu mai dărâmă guverne în stradă. La București e liniște. Binele a învins.”

 

Ironia sorții e cruntă. O mișcare care s-a suit pe cadavrele celor de la Colectiv, zbierând sinistru și diversionist că vrea spitale, nu catedrale, și care a reușit prin presiunea străzii să dea jos un guvern ales democratic, chiar dacă vinovăția lui Victor Ponta pentru tragedia de la Colectiv n-a fost niciodată demonstrată legal și chiar dacă cel puțin jumătate din vina pentru acea tragedie le-a aparținut unor tineri antreprenori și artiști lacomi și / sau iresponsabili.

Dar, desigur, Victor Ponta, era un simbol al corupției. În schimb, Câțu, cel care și-a pierdut licența de bancher pentru un atac banksteresc la adresa monedei naționale, e un simbol al purității morale și al eficienței. În fine, mișcarea respectivă a ajuns în sfârșit la putere. Rezultatul? De luni de zile ard spitalele, adică instituții publice aflate exclusiv în grija autorităților publice. N-au ars doar Matei Balș și Spitalul din Piatra Neamț, a ars și Socola, la Iași, unde a murit un pacient de la Psihiatrie, și au mai fost incendii și la Cluj, și la Timișoara, dar fără victime. Probabil pentru că – ironic, nu? – ne-a păzit Dumnezeu.

Am auzit și eu vorba asta printre tefeliști pe vreme ciumei roșii: eu în spital de stat nu calc nici mort. Mi se păreau niște exagerări tefeliste, în condițiile în care pe vremea ciumei roșii soția s-a operat de două ori la stat și a ieșit din spital perfect sănătoasă. Dar iată că am ajuns și eu la vorba lor, taman când au ajuns ei la putere. Iarăși, ironic.

De la o vreme, parcă și mie mi-e mai frică de spital decât de boală.Și evident, deși ard spitalele unele după altele, nimeni nu mai protestează și nu mai dărâmă guverne în stradă. La București e liniște. Binele a învins.

Autor: Alexandru Racu

(Ne)Sfintii Trei Ierarhi: Vasile (Bele), Grigorie (Ciocan) si Ioan(Danci). (Ne)Invitat special Gelu Dragoș

 

Galerie foto: Cine n-a dansat și a avut vreme de fotografii!