Am avut ocazia să-l cunosc ”în carne și oase” pe Grigoraș Ciocan din sătucul Sălnița, comuna Vima Mică, Țara Lăpușului, ieri, de Ziua Sfinților Ierarhi: Grigore, Vasile și Ioan, autorul volumului de versuri ”CĂLĂTOR în Țara Sfântă”, Editura ”Armonii culturale Adjud, 2020.
Am fost onorat când
am fost invitat de Domnia sa la lansarea cărții acasă la dânsul, în Vima, numai
că ora 12,00 era nepotrivită pentru mine, având lecții on-line cu elevii mei,
însă au fost prezenți bunii mei prieteni, Ioan Romeo Roșiianu, Vasile Bele și
fârtatul Nelu Danci care mi-au spus că au participat la o prezentare de carte
de calitate. A fost de asemenea protopopul pr. dr. Florin Stan, care în prefața
cărții spune: ”De un itinerariu diferit a avut parte și bunul nostru credincios
Grigoraș Ciocan. În urmă cu mai bine de 20 ani a călătorit în Orient pentru a
munci, pentru a prospera material. Astfel a ajuns în Israel, în Țara Sfântă. În
scurt timp, însă, munca și călătoria s-au transformat pentru domnul Grigoraș într-un
pelerinaj, într-o călătorir verticală spre cer. Prin lucrarea lui Dumnezeu,
Domnul nostru Iisus Hristos, Cel răstignit și Înviat, a călătorit cu el, precum
odinioară cu Sfinții Apostoli pe drumul Emausului, luminându-l și
înflăcărându-l în credință. O experiență de neuitat care trebuia împărtășită
tuturor”.
Lecturând poeziile
observi grija autorului pentru fiecare cuvânt scris pe hârtie, fiind conștient
de misiunea nobilă și grea de a scrie și compune poezii despre și din țara pe
unde a călcat Mântuitorul, unde se află Mormântul sfânt și mii de pelerini
vizitează lunar aceste locuri biblice.
Volumul începe cu
poezia ”Țara Sfântă”, pe care o descrie cu lux de amănunte: ”Dacă ajungi în
Țara Sfântă/Să vezi cât e de frumos/Poți să mergi în lumea toată/Una-i Țara lui
Hristos.//De la Ierusalim ne-am dus/În orașul Bethleem/Unde s-a născut
Iisus/Ieslea ca să o vedem.//În biserică chiar jos/Este o stea de argint
mare/Locul unde s-a născut Hristos/Sărutăm noi fiecare.//Prin Nazaret am
umblat/Pe aici Domnul a copilărit/Sunt foarte încântat/Am văzut ce am dorit.”
Pentru autor, Maica
Sfântă este mijlocitoarea care poate pune o vorbă bună Fiului Iisus pentru
iertarea păcatelor: ”Maică Sfântă iubitoare/roagă-te la fiul tău/păcatul nostru
este mare/Să ni-l ierte Dumnezeu//căci tu ești a noastră mamă/Glasul Tău e
ascultat/de fiul tău, numai te roagă/Să ne ierte de păcat”.
Cu un mesaj
puternic, sfâșietor, ne întâlnim în poezia ”Drumul Golgotei –Calea Durerii-când
Mântuitorul cade și se ridică din nou, fiind un exemplu pentru orice creștin
care cade și trebuie să se ridice din nou: ”Ai primit crucea pentru ale noastre
păcate/Și te-ai dus ca un miel blând la moarte/Poporul care odată cu drag te-a
primit/Cu flori în Ierusalim iubit:/Osana întru cei de Sus/Ce frumos a fost, ce
frumos s-a spus./Acum bătut, scuipat și chinuit/Toți strigau:Să fie
răstignit!//Sub povara crucii Tu mergând ai cazut/Te-ai sculat și ai plecat cum
ai putut/Câtă durere în suflet pentru mama Ta/Când te-a văzut urcând încet
Golgota”.
În cei trei ani
petrecuți în Țara Sfânta, Grigoraș Ciocan a avut ocazia să vadă râul Iordan, (în
ebraică se scrie Yarden, care înseamnă ”a coborî”) este important pentru evrei și creștini
pentru că este râul prin care israeliții au trecut pentru a ajunge în Țara Promisă
în timpul exodului lor din Egipt. În al doilea rând, este râul în care Ioan
Botezătorul l-a botezat pe Isus și pe alți creștini: ”Pe lângă râul Iordan/Unde
a botezat Ioan/O mulțime de popor/Şi pe-al nostru Mântuitor//Privesc în jos
și-n sus/Și mă rog eu lui Iisus/Să-mi dea minte, înțelepciune/Cât voi mai trăi
în lume//Sănătate, să nu fac rău/Să-mi ajute Dumnezeu/Căci trăim pe acest
pământ/Am greșit eu orișicând//Și mă rog de iertare/Căci păcatul meu e
mare/Doamne, Tu nu mă uita/Pune-mă de-a dreapta Ta”.
În
poezia ”Sfânta Lumină” aflăm despre minunea care se întâmplă în fiecare an la
Biserica sfântului mormânt din Ierusalim în Sâmbăta Mare, ziua dinaintea
Paștelui ortodox: ”Lumea creștină este adunată/Cu lumânări în mână și
așteaptă/În sâmbăta de Paști pe Golgota sus/Sfânta Lumină trimisă de Iisus.//Este
un miracol foarte mare/Şi doar o dată pe an apare./Fiindcă am auzit m-am dus și
eu/Lumina vine de la Dumnezeu”.
Din
poezia ”Noaptea Sfântă a Învierii” aflăm că pentru autorul lăpușan este o priveghere
în cinstea Mântuitorului, astfel încât credincioșii, urmând îndemnul
evangheliei, ținânând în mâini candele aprinse, asemeni slujitorilor care îl
așteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă, pentru atunci când va sosi, găsindu-I
veghind, să-I așeze la masă:”În noaptea Învierii în Ierusalim/Din toată lumea
creștini vin/Să aprindă câte o lumânare/Și se roagă pe Golgota sus//Unde Domnul
Iisus s-a dus/Cu crucea în spinare./La Tine Doamne ne rugăm mereu/Tu ești Fiul
lui Dumnezeu//Și credem căci ai înviat/Pentru noi te-ai răstignit/Fiindcă lumea
ai iubit/Ne-ai răscumpărat”.
Muntele
Măslinilor numit și Muntele Eleon, de pe care se poate vedea o excelentă
panoramă a Orașului Vechi al Ierusalimului este amintit de Grigoraș Ciocan în
poezia ”Pe muntele Măslinilor”: ”Mă închin eu și mă rog/Pe muntele
Măslinilor/de unde Tu te-ai înălțat/După ce ai înviat.//Să ne rugăm într-una/Și
întotdeauna/Tot la Dumnezeu/Și la fiul Tău”.
Pentru
un bun creștin ce este Grigoraș Ciocan, o altă sărbătoare important este
amintită în poezia ”În seara de Crăciun” și colindele, aceste rugăciuni
cantabile care deschid Cerul: ”Colindătorii sunt la fereastră/Se colindă și e
frumos/De Maria Maica Sfântă/De nașterea lui Hristos.//În casă pomul strălucește/Frumos
este împodobit/Toată lumea își dorește/Un Crăciun fericit.//În această seară
sfântă/La fiecare copilaș/Li se dă după colindă/Mere, nuci sau
colăcași//Bucuroși le bagă-n straiță/Și o iau prin sat în jos/Până către
dimineață/Colinda lor sună frumos”.
Părinții
nu sunt uitați nici ei (din păcate, între timp au decedat), au avut șansa să-l
asculte pe fiul lor povestind de locurile sfinte pe care autorul a avut
privilegiul să le vadă, sunt prezenți în
poezia ”Scrisoare către părinți”: ”Această scrisoare aș vrea/Să vă găsească
sănătoși/Vă scriu cu drag cu mâna mea/Să fiți mai bucuroși.//Eu sunt unicul
vostru fiu/Departe de casă sunt dus/Și o duc bine, sunt viu/În Țara Sfântă a
lui Iisus”.
De
o tristețe până la lacrimi este poezia ”Lacrimi am”, pe care o s-o redau
integral fiindcă ne răgăsim toți în ea, în care Grigoraș Ciocan ”a Prințului” își
plânge părinții care au reprezentat enorm, aș îndrăzni să spun totul, pentru
autor: ”Când acasă noi mergeam/N-a fost niciodată/Să nu fie mama în geam/Sau
tata pe la poartă.//De multe ori se bucurau/Când veneam noi cu mașina/Poarta ei
o deschideau/Bucuroși ne strângeau mâna.//Când ne duceam înapoi/Mama pe scaun
stătea/Se uita tot după noi/Până nu ne mai vedea.//Numai tata câteodată/Venea
cu noi în sat/Sau rămânea la poartă/Cu gândul neîmpăcat.//Lacrimi am pe față
iar/Când mă întorc la casa mea/În zadar mă uit pe afară/Căci nu văd pe
nimenea.//Au plecat așa deodată/Tatăl Ceresc i-a chemat/N-am mamă și nici
tată/Sufletul mi-e îndurerat.//Să vă fie somnul dulce/Să vă ierte
Dumnezeu/Oriunde mă voi duce/O să-mi fiți în gândul meu.//Eu vă aprind o
lumânare/Aici pe Golgota sus/Să vă ierte fiecare/Domnul scump, Iisus”.
Aceeași
temă, aceeași dragoste pentru părinții dragi, care l-au învățat cei şapte ani
de acasă, ce este omenia și dragostea de glie o întâlnim în poezia ”Doi
bătrâni…”: ”Doi bătrâni într-o căsuță,/Într-un sat îndepărtat./Stăteau singuri
pe băncuță/Și vorbeau de-al lor băiat.//A plecat de mult de-acasă./La fel, și
fata e plecată./Nu mai sunt cu toți la masă/Cum au fost de altădată”.
Inspirat
probabil de cartea mitropolitului Antonie Plămădeală, scrie poezia ”Trei
ceasuri în iad”: ”Un biet creștin din popor,/Zăcea de mult pe un pat:/Aș vrea
Doamne acum să mor/Eu de mult nu am umblat//Se ruga la Dumnezeu,/Să vină
moartea odată,/Căci suferea, îi era rău/Crucea care el o poartă:/Nu mă lăsa pe
acest pământ,/Boala mea e foarte grea,/Sunt un păcătos, nu un sfânt/Scurtează
Tu viața mea//Noaptea fereastra s-a deschis,/Domnul lângă a lui pat,/I-a apărut
așa în vis/Și frumos l-a întrebat://Vrei trei ceasuri în Iad a sta?/Sau îți
duci crucea pe pământ/Câte zile-I mai avea/Fără a spune un cuvânt//Du-mă! Trei
ceasuri vor trece,/voi fi iară sănătos,/Din nou o voi petrece,/Mulțumesc eu lui
Hristos//În Iad l-a dus, așa a visat,/Unde șarpele nu doarme niciodată,/Focul
nu se stinge, arde ne-ncetat/Este un Vulcan ce nu se gată.//Suferea-n tăcere și
socotea,/a trecut o zi, un an, poate trei,/Nu a sosit vremea mea/Să vii Doamne
să mă iei?//Nu a trecut decât un ceas,/mai vrei să stai acum?/Încă două au mai
rămas,/Vrei să te-ntorc din drum?//Mai bine îmi duc crucea pe pământ,/Aicea
este mult mai greu,/Nu aș dori Doamne nicicând/Să fie aici sufletul meu”.
Deși
unele versuri par puerile, valoarea le este salvată de mesaj și sinceritatea
autorului, apoi la unele versuri se observă anumite stângăcii în construcție,
se putea găsi alte formule, dar să nu uităm că Grigoraș Ciocan este la început
de drum, el apărând recent în peisajul literar maramureșean unde o mână i-a
întins editorul Ioan Romeo Roșiianu (Antologia ”Visul Copilăriei), Vasile Bele,
Nelu Danci și subsemnatul (Antologia ”Oprește-mă, la tine, Maramureș!
Oprește-mă în tine anotimp”) și poeta Amalia Sima.
Ne
bucură faptul că are în lucru un nou volum de poezii, pe care, sunt sigur,
lumea îl va recepta cum se cuvine! Eu îi fac invitație public să-l prezinte
prima data în cadrul Cenaclului sătesc ”Petre Dulfu” Satulung, în memoria
regretatului poet Ioan Voicu din Finteușul Mic!
Gelu Dragoș, UZPR
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu