„Dacă există o plăcere a lecturii, atunci există și o seducție a acesteia. Seducția e, mai întotdeauna, generată ori însoțită de plăcere, așa cum iubirea nu-și găsește un izvor mai limpede și mai revigorator decât în bucurie și în abandonul consimțit. […] Citim spre a ne descoperi pe noi înșine și pentru a ne regăsi, dacă nu integritatea ființei, măcar acele părți din ea fără de care viața noastră n-ar putea continua.”
Purtătoarea de cuvânt a Ministerului chinez de Externe, Hua Chunying, a cerut Washingtonului și NATO să-și ceară scuze pentru daunele pe care le-au provocat țărilor, incluzând Siria, Irak, Afganistan și fosta Iugoslavie, „înainte de a preda etică altora”.
„În urmă cu 23 de ani, în special pe 24 martie 1999,
NATO a atacat fosta Iugoslavie și a tras aproximativ 2.300 de rachete și peste
14.000 de obuze, inclusiv obuze cu uraniu.”
A adăugat: „Peste 2.500 de civili au fost uciși, mii
au fost răniți și peste 200.000 de case au fost distruse, ca urmare a
atacurilor NATO acolo.”
Dur! Foarte dur! Nu trebuia să spună asta! Sau poate
trebuia?
Oameni buni, pentru ce militez eu? Pentru adevăr! Nu
pentru a scuza Rusia. Lumea e condusă de demenți. Care trebuie demantelați.
Indiferent de care parte sunt. Nu trebuie iertați. Se joacă demenții cu soarta
lumii, a planetei. Sunt sub sevrajul puterii.
Ucraina, ca și celelalte țări distruse după 1991,
cînd luase sfârșit Războiul Rece, prin dizolvarea URSS-ului și a Tratatului de
la Varșovia, nu trebuia aruncată în războiul ăsta. A fost victimă a jocurilor
de putere ale unor detracați.
Dacă lumea tace sau susține doar o parte a
sceleraților planetei, se face vinovată. E de conivență. Aici nu mai ține de
solidaritate cu un anume bloc militar. Ci de solidaritate cu umanitatea.
Scelerații noștri nu sunt mai buni decât ai voștri. Trebuie să fii dement să
susții asta.
Din păcate, propaganda media globaliste, deținute de
o mână de potentați, spală creiere. Lumea nu mai poate judeca cinstit, chiar
dacă ar vrea. E tragedia secolului XXI. Dar eu NU FAC PARTE DINTRE DOBITOCI.
Punct.
P.S. În imagini, Belgrad, 1999
Autor:
Angelo Davidescu
Fir de iarbă, fir de lume,
Tu, a vieții ești
minune
Stând mereu ‘n-același
loc
În a vântului noroc.
N-ai altundeva a merge,
Viața ta-i o scurtă
lege,
Mi te naști și îmi
trăiești
Doar în locu-n care
ești,
(Dacă nu mi te-o mânca
Mielul, calul, un
ceva),
Iar noroc de ai, vei
piere
Fără plâns, fără durere
Într-o toamnă,
uscătură,
Tot în locul unde fură
Și ai tăi de dinnainte
Ce-au trăit frumos,
cuminte,
Tați, bunici, ce-i mai
ții minte.
Peste tine-apoi va
trece
Iarna aspră, crudă,
rece,
Și apoi, în primăvară,
Te-i trezi din somn și
iară
Viața-n tine se adună
Din același bruș de
humă.
Vezi, Adamul tău ceresc
E-o sămânță din lumesc
Și din ea, toți rând la
rând
Fi-veți dor nebun de
gând
Să-mi puteți, pentr-o
clipită
Să fiți vântului aripă
Să vă ‘nalțe pân’ la
nori
Și purtați așa, ușori,
Să vedeți în zi cu
soare
Câmpul vostru, plin de
floare
Și să-mi credeți
pentr-o clipă
C-ați ajuns așa, în
pripă,
În cel Rai dumnezeiesc
Din înaltul cel ceresc.
*
Noi, ființe umblătoare
Călători mereu sub
soare,
Nici băgăm măcar în
seamă
Firul cel smerit de
iarbă,
Câmpu-ntins cu florile,
Când se varsă zorile.
Oameni buni, în cela
fir,
Mângăiat de-un vânt
zefir,
E o viață ca a noastră
Viețuind și ea sub
astră
Și cu bune și cu rele,
Ca și noi în toate cele,
Rău ori bine,
întristați,
Fericiți ori lăcrimați.
Iar așa de veți gândi
Faceți bine inimii
Că va fi mai mișcătoare
Pentru iarba din
cărare,
Pentru firul rupt de
floare
Ce-n durere și el
moare.
28.03.2022
Mircea Dorin Istrate
de Gheorghe Pârja
După textul de acum câteva zile despre soarta
Transnistriei, am fost întrebat ce părere am despre destinul Republicii
Moldova, în limbajul meu istoric, Basarabia. Cum nu sunt istoric, nu sunt om
politic, nu am surse ministeriale, ori diplomatice, eu mă rezum la interesul
profesional pentru acest pământ românesc. Cu un destin mulat pe interese
politice, dar și economice, de personaje fără anvergura cunoașterii vieții, de
toate felurile, a celor care viețuiesc între Prut și Nistru. Ce vânturi bat
prin mințile celor care au puterea acolo? Cât real este în ambiția președintei
Maia Sandu de a privi spre Occident, cu tandra voință de a primi îmbrățișarea
Uniunii Europene, și câtă măcinare ideologică stă în straturile populației cu
multe etnii. Republica Moldova este o țară, pe cât de mică, pe atât de
complicată. Se vând sondaje viclene pentru a dezorienta lumea de acolo.
Eu am luat, așa, pe cont propriu un criteriu pentru
a constata cum se prelinge spiritul românesc în Basarabia. În urmă cu un sfert
de secol, plimbându-mă pe străzile din Chișinău, am fost atent în ce limbă sunt
scrise firmele magazinelor. Atunci predomina limba rusă. Acum trei ani, am
repetat exercițiul observației. Marea majoritate a inscripțiilor erau în limba
română, ba și în engleză. Mi s-a părut grăitoare această transformare de
înscrisuri. Are mai multe explicații înspre binele spiritului românesc în Basarabia.
Statul dintre Prut și Nistru s-a arătat extrem de generos cu refugiații
ucraineni, care se pun la adăpost de bombele rusești. De aici și numeroase
amenințări din partea Kremlinului. Cum că Republica Moldova este pe o eventuală
listă a invaziei.
Deocamdată, mie nu-mi vine a crede. Dar moldovenii
dintre Prut și Nistru sunt bombardați pe rețelele sociale cu un val de teorii
conspiraționiste, știri false și dezinformări amplificate. Experții de la
Chișinău, care urmăresc discursul public, au identificat o rețea bine pusă la
punct, cu origini în Rusia. Ținta principală sunt refugiații, dar și
localnicii, pentru a provoca situații confuze. O activitate stranie practică
ambasada Rusiei la Chișinău. Caută cazuri de discriminare a cetățenilor sau
vorbitorilor de limbă rusă. Citesc în presa de dincolo de Prut că moldovenii
vorbitori de limba rusă nu prea răspund favorabil provocărilor diplomaților
ruși. Rusofonii de la Chișinău nu sunt neapărat suporteri ai Rusiei și ai
regimului lui Putin. Nici cei care dau semne de nostalgie sovietică nu
împărtășesc varianta invaziei în Ucraina. Nu sunt de acord cu moartea,
distrugerile și părăsirea caselor natale.
Aflu de la prietenii de la Chișinău că sunt
conștienți că Moldova dintre Prut și Nistru se află într-un moment complicat
al scurtei sale istorii postsovietice. Presa de la Chișinău, se poate citi, nu
își face iluzii cu o victorie rusească în Ucraina. Sursa poate fi de luat în
seamă, deoarece știrile vin pe căi mai puțin accesibile nouă. Se vântură și
ideea cu accente de spaimă. Dacă dispare zidul ucrainean, care o desparte de
Rusia, mult mai ușor influența rusească se va resimți la Chișinău. Citind mai
multe articole pe această temă, am constatat o prudență diplomatică din partea
liderilor moldoveni. Am văzut că președinta Maia Sandu a depus cerere de
aderare la Uniunea Europeană.
Chișinăul nu s-a raliat însă sancțiunilor anunțate
de Uniunea Europeană și de Statele Unite ale Americii. Se bazează pe Occident
pentru sprijin, dar are grijă să își anunțe neutralitatea. De aceea miza
victoriei ucrainenilor este mare. Fără Ucraina ca stat, și Republica Moldova
poate trece prin alte configurări. Am un sentiment, acumulat în trei decenii de
cunoaștere a spiritului Basarabiei, prin sufletul bravilor bărbați care au adus
acasă alfabetul latin, că Eminescu va fi pe prima pagină a istoriei ei. Cam
asta este soarta Basarabiei. Nu am uitat că am trecut prin 27 martie, ziua în
care, în urmă cu 104 ani, Sfatul Țării a votat Unirea Basarabiei cu România.
M-am săturat de satisfacția celor care ne râd în nas, văzându-ne în lumea de azi „omorându-ne sărguincios”, de molima dezbinărilor, de „iarna vrajbei” noatre românești, de cei bântuiți de „blestemul dezunirii”, de toți cei molipsiți de „boala balenelor sinucigaș”.
1. „DOAMNE, NU MĂ OSÂNDI ACUM, / PENTRU CELE DE MINE NICIODATĂ GÂNDITE, / NICIODATĂ FĂCUTE, / CI, MAI DEGRABĂ, APROBĂ DESPICAREA CERULUI / PENTRU DURERILE NOASTRE / DE O ÎNTREAGĂ VINERE A PATIMILOR / DE NIMENI NICIODATĂ ŞTIUTE; DOAMNE, MERSUL ACESTA PE APE, / PRECUM ŞI DANSUL PE SÂRMĂ, / E INCOMOD DEJA, / ŞI ÎNCĂLŢĂRILE / NE MUŞCĂ GROAZNIC CĂLCÂIUL / OBIŞNUIT DOAR / CU TRECEREA PRIN PASAJUL / ÎNTR-O ZEGHE DE FEBRĂ; DOAMNE, ÎNTOARCE-ŢI FAŢA ACUM / SPRE CELE LUMEŞTI ŞI RUŞINEAZĂ-TE DE TOATE / MIZERIILE DE-O ZI RATATĂ, / CA IUBIREA, CA IARBA CĂLCATĂ / ÎNTRE DOUĂ TRENURI / ÎNTOTDEAUNA DE NOAPTE".
+ + +
2. „FOST-AM IISUS CHINUIT ÎN CELULE, / FOST-AM ŞI LACRIMA DIN CÂNTUL PĂGÂN, / AM SCRÂŞNIT ŞI AM PLÂNS, SUPUS CĂ ŞTIAM: CĂ APA, DE TRECE, PIETRELE VEŞNIC RĂMÂN! FOST-AM CU VOI PRIN SIBERII REALE / ŞI-N CELE DIN GÂND PRIN CERUL STĂPÂN, / CUNUNĂ DE SPINI EU PURTAT-AM CONVINS: CĂ APA, DE TRECE, PIETRELE VEŞNIC RĂMÂN! FOST-AM CEL MEREU ÎNJUGAT DE NEVOI, / FOST-AM CĂLCAT ŞI DE VICLEANUL CEL SPÂN, SORBIT-AM AERUL CA LAPTELE SFÂNT: CĂ APA, DE TRECE, PIETRELE VEŞNIC RĂMÂN".
+ + +
3. „ÎN DOUĂ / TĂIATĂ-I DE RAZĂ / CUNUNA TA DOAMNE, / SUB CARE TREMURĂ / ŞI ÎNGHEAŢĂ / URA DUŞMANILOR TĂI; NU CREDEAM / CĂ AZI / POATE FI DE ATÂŢIA SPINI / FRUNTEA TA ÎNŢEPATĂ / ÎN SINGURĂTATEA ACEEA, / A CRUCII / DOAR DE TINE ŞTIUTĂ; VENIŢI DIN ADÂNCURI DE ROUĂ / NOI, CEI MEREU CERÂND ATÂT DE PUŢIN, / VOM FI APROAPE, / CU O SABIE DE DIAMANTE / ŞI CU UNA DE APE; MEREU NOI, CEI ATÂT DE PUŢINI".
Lazăr Lădariu (1939-2022),
politician român, scriitor, jurnalist, deputat pe listele partidului PUNR şi redactor şef al cotidianului Cuvântul liber. A devenit ţinta criticilor pentru scrierile sale subiective, de multe ori lipsite de realitate în timpul conflictului interetnic de la Târgu Mureş şi pentru atitudinea sa naţionalistă manifestată împotriva comunităţii maghiare din România. Absolvent al Facultăţii de Filologie a Universităţii din Cluj-Napoca. A fost asistent universitar la Institutul Pedagogic din Târgu-Mureş. A publicat peste 10 mii de articole. A colaborat cu revistele „Vatra", „România literară", „Steaua", Tribuna" etc. Poeziile au fost traduse în limbile germană, rusă, maghiară, sârbă şi albaneză. Autor a multor cărţi. A primit Premiul Scriitorilor din Târgu-Mureş, „Fibula de la Suseni", "Premiul de excelenţă" şi "Diploma" Asociaţiei Scriitorilor din Târgu-Mureş, pentru întreaga activitate literară. Cetăţean de onoare al oraşului Târgu-Mureş dar şi al altor localităţi. A primit multe premii de la Uniunea Ziariştilor Profesionişti, membru în Uniunea Scriitorilor din România, membru în Asociaţia Ziariştilor Profesionişti, vicepreşedinte al PUNR, membru al Comisiei pentru Cultură, Arte, Mass-Media a Camerei Deputaţilor, preşedinte al Despărţământului Central Judeţean Mureş al ASTRA. „PATRIOT PRIN EXCELENŢĂ", „TÂRGUMUREŞEAN DE ONOARE", „AMBASADOR AL CULTURII MUREŞENE",... „SORĂ ŞI FRATE findu-mi gazetăria şi scrisul, trecător pe scara lumii, martor şi luptător pe baricada neliniştii…"
În orașul Sărmașu a primit titlul de „CETĂȚEAN DE ONOARE”, iar Parohia Ortodoxă Română Sărmașu și o parte din „fidelii mureșeni” i-au durat un bust binemeritat în „GALERIA DE ONOARE A PERSONALITĂȚILOR ROMÂNEȘTI”. De sus, de pe „DEALUL COMOARA” din incinta „MĂNĂSTIRII SF. MINA”, privește majestuos peste „Câmpia Transilvană” pe care a iubit-o cât a trăit și pentru care și-a dedicat o parte din viața domniei sale și parcă...spunându-ne: „ISTORIA NEAMULUI NOSTRU A FOST UN NESFÂRȘIT ȘIR DE SUFERINȚE ȘI UMILIRI, DE REVOLTĂ ȘI OPRIMĂRI. NE-AU STAT DREPT ARGUMENT ȘI CHEZAȘ, ÎNTOTDEAUNA, CONTINUITATEA, VECHIMEA NOASTRĂ ȘI DĂINUIREA AICI, ÎN ARDEAL, PE MOȘIA STRĂMOȘILOR ȘI A MOȘILOR NOȘTRI”.
P.S. „M-am săturat de toate parașutele politice, de mahării îmbuibați, de „patrioții” care una spun și alta fumează, care semnalizează la stânga și o iau apoi la dreapta, de toți cățărătorii, de alpiniștii, de săritorii în bărcile ocaziei, de oportuniștii care pun interesul personal deasupra binelui general. M-am săturat să predic în pustie în fața surzilor și a orbilor. M-am săturat de fariseii și mincinoșii pseudo-împărțitori ai dreptății, care fac din alb negru și din negru alb. M-am săturat de toți cei care, cu mâna pe Biblie, clamează emfatic „Jur să spun adevărul și numai adevărul”, dar jură strâmb” (Martor-2008, Ed. Nico)
Cu dragoste frățească,
părintele Ilie
A scrie despre un Om care și-a pus în slujba cuvântului toată priceperea și forța creatoare este un ” canon ” și dulce și greu. Nu sunt critic literar dar ca iubitor și consumator de cultură, de literatură, de frumos, de vers, de poezie, pot spune că l-am întâlnit pe AL.Florin Țene mai întâi în scrierile domniei sale, care ating toate genurile literare, de la eseu până la cărți de documentare și cercetare, apoi a fost…Ziua Limbii Române, 31 august 2018, care a adus în Horezu și localitățile din jur oameni de valoare, scriitori consacrați, oameni minunați, din țară dar mai ales din diasporă. Parafrazându-l pe Nichita Stănescu, care spunea că scriitorul este un cititor care îi citește pe cititori, putem afirma că cititorul este la rândul său un scriitor. Fiecare truditor al condeiului, are personalitatea lui de a scrie și de a ajunge la inima și în sufletul cititorului, fiecare scriitor are o anume sursă de informație, o muză , o temă, asta în funcție de stil, de dorința și de putința de a realiza o carte bună, o carte care să fie căutată de cititori. Adesea auzim în jurul nostru, este o carte bună , este un scriitor bun. Despre Al. Florin Țene și scrierile sale, s-a scris mult și se va mai scrie multă vreme de acum încolo. Hărăzit de Bunul Dumnezeul cu darul cititului, al scrisului, al creatorului de frumos, domnul Țene este un scriitor polivalent, ctitor de cenacluri și președintele Ligii Scriitorilor Români, organizație profesională înființată în urmă cu mulți ani . Gânditorul Al. Florin Țene, scriitorul din Oltenia de sub munte cum este cunoscută zona Vâlcii și a Drăgășaniului de unde își trage seva, a dăruit cititorilor de toate vârstele mii de articole, reportaje, eseuri, critică literară, nuvele, romane și poezii, numele său îl găsim pe zeci de volume.Tânăr și neliniștit în ciuda vârstei din buletin, olteanul plecat din Dealul Viilor și ajuns în inima țării, la Clujul cel vestit pentru viața culturală bogată și oamenii de valoare care s-au stabilit aici, a deveni unul dintre cei mai prolifici scriitori contemporani.Opera sa vastă a devenit subiect de cercetare pentru mai tineri iubitori de cuvânt, pentru viitorii scriitori. Dincolo de talent, domnul Al.Florin Țene se dovedește a fi foarte harnic, a fi apărătorul și păstrătorul valorilor tradiționale românești, iubitorul de neam și țară. O preocupare aparte și constantă este aceea de a de a readuce în actualitate viața și opera unor scriitori marcanți ai Istoriei Literaturii Române. În scrierile sale, povestea lui Radu Gyr – poetul „temnițelor comuniste” ajunge mai ușor la inima cititorului. Remarcabilă este de asemenea descrierea poetului Vasilé Militaru unul dintre „sfinţii închisorilor”, care în finalul romanului ”În poeziile mele nu va rima poporul cu tractorul”, viața poetului Vasile Militaru între realitate și poveste, îl are prieten doar pe câinele Patrocle, cel care-i linge rănile şi ni-l aminteşte, prin comparaţie, cu un alt sfânt, pe credinciosul Iov: „Câinele, singurul prieten care-i mai rămăsese, îl lingea pe față cu devotament rar întâlnit. Nenea Vasile, așa cum îl strigau mai toți copiii din cartier, se ghemuise sub un teanc de cartoane acoperite cu o folie din plastic în ghena de gunoi care răspândea un miros pătrunzător de varză acră. << Ce miros plăcut de sarmale >> își zise în gând, trăgând peste cap cartonul să nu-l ningă. Patrocle se întinse lângă el, băgându-și botul sub labele din față, veghind cu ochii întredeschiși”… De asemenea, domnul Al.Florin Țene păstrează în inima sa o mare și nemărginită dragoste pentru locurile natale, locuri sfinte pentru fiecare dintre noi, nostalgia poznele şi şotiile pe care le făcea în timpul şcolii împreună cu alţi colegi, ajunşi personalităţi în diferite domenii, cum ar fi: guvernatorul Mugur Isărescu, prim-ministrul Radu Vasile, istoricul Ilie Vulpe. Distanța mare dintre Cluj și Drăgășani nu-l împiedică să se implice în viața culturală din localitatea natală. Participă la manifestările organizate de Biblioteca Municiplă, este membru în comisiile diferitelor concursuri pe teme istorice și literare, vine și revine în orașul viilor ori de câte ori este invitat la evenimentele dedicate marilor personalități locale, este alături de tinerii scriitori olteni care îi solicită sprijinul. Încercând să cunosc Omul, scriitorul, soțul, tatăl Florin, am găsit acest material – Mariana Cristescu: „Interviu cu scriitorul Al. Florin Ţene, preşedintele Ligii Scriitorilor Români“, ni-l prezintă astfel …<< – Sunteţi scriitor, aţi debutat cu poezie din fragedă tinereţe (la 18 ani!), aţi scris dramă istorică şi romane, sunteţi critic literar, aveţi o familie în care toată lumea scrie – soţia şi cei doi fii, şi, culmea!, se manifestă ca atare, fie între coperţi de carte, fie pe ecran, şi nu de colo… Cum vă simţiţi sub presiunea permanentă a meseriei? Uneori e greu să nu te poţi dezlipi de cerneala tipografică nici măcar la desert…
-Îmi aduc aminte că prima tipografie pe care am
vizitat-o a fost cea din cartierul Găvana din Piteşti, pe la vârsta de 16
ani.Atunci am descoperit mirosul de cerneală tipografică, care mi-a plăcut.A
fost ca un vaccin ce m-a făcu dependent de acest iz aducător de lumină. Lumina
tiparului. De atunci am început să scriu la ziarul regional „ Secera şi
Ciocanul“.Iar când am înfiinţat cenaclul literar din cadrul Casei de Cultură
din Drăgăşani, eram în clasa 10 la Liceul Teoretic din localitate, am publicat
lunar croinica cenaclului, pe care-l frecventa Virgil Mazilescu, Dumitru Velea,
Nicolae Cochinescu, viitorul procurer de la Curtea Supremă, Ion C.Vasile, tata
lui Radu Vasile, viitorul prim-ministru, şi mulţi, mulţi alţii.
Am dorit să
“botez” cenaclu cu numele lui Gib I.Mihăescu, căruia îi citisem romanele
împrumutate de la fiica acestuia Ionica, dar Comitetul Raional de Partid mi-a
interzis să-i spun astfel.Abia după 1966 am reuşit să-l denumesc cu numele
autorului ”Rusoaicei “.Mai târziu, la Baia Mare, pe când eram student am
înfiinţat cu regretatul poet Vasile Ghenceanu şi cu pictorul Mihai Oros,
cenaclul ”Nord”.
Din perioada
aceea mirosul de cerneală tipografică m-a urmărit.În acest context am încercat
să fiu obiectiv cu realităţile vremurilor şi datorită acestui fapt am avut şi
de suferit.Dacă ar exista numai ziarişti
şi obiective individuale, ziaristica n-ar mai exista ca disciplină aparte.S-ar
confunda cu morala…
În cadrul
interviului domnul Țene ne-a mai lămurit o dilemă.. Prin înfiinţarea Ligii
Scriitorilor Români am urmărit să promovez scriitorii din România profundă şi
tainică, cei care în tăcere lucrează fără să iasă în faţă pe primele pagini ale
publicaţiilor, sau pe ecranele televizoarelor.Am urmărit să existe între noi o
armonie colegială., dar de competiţie, fiindcă, dând din coate cum mai fac unii
scriitori din US, înlăturând un coleg, crezând că v-a înainta astfel pe scara
valorilor, se înşeală.Numai Dumnezeu, timpul şi istoria ne v-a judeca. Există o
mişcare secretă a cărţilor pe rafturile bibliotecilor. Majoritatea din ele, cu
trecerea anilor, trec pe rafturile din spate, acoperite de colbul uitării,
chiar dacă autorii lor au dat din coate, lovind colegul pentru a ieşii în faţă.
Unii din ei colaborând cu Securitatea au schimbat destine, au ruinat familii,
beneficiind de avantaje.S-au vândut pe doi arginţi.Nicolae Iorga avea o vorbă:”Prostia
e ca noroiul; cu cât se zbate cineva mai mult, cu atât se afundă mai
adânc>>… Părintele Calistrat ne
spune că ”În spatele unui bărbat de
succes se află o femeie puternică. ” Alături la bine ca și la greu, doamna
Titina este farul călăuzitor, este soție devotată, o mamă dedicată copiilor și
nepoților. Despre familie aflăm din interviul oferit domnului George Roca…
<<Nu eu am reușit să-i fac literați pe membrii familiei mele. Dumnezeu
le-a transmis harul acesta, sau poate l-am moștenit (cu toții) de la mama mea.
Soția are în proză și poezie o spontaneitate jucăușe și optimistă, care deseori
se evidențiează chiar și în poeziile cu iz puțin dramatic. Ionuț este un
ambițios, un căutător de noutate și formator de opinie, pe când Florin este un
bun practician. Se zice ca în mâna lui… orice lucru se transformă… în „aur”!
>>. Multe și frumoase sunt poemele domnului Florin Al.Țene, și se
mărturisește adesea…
AMINTIRI DIN MIEZUL UNUI POEM
Ideile acestui poem sunt un cer spuzit de stele
Numai când ultimul luceafăr cade-n rouă;
Aşa cum renaşte din tăcere tăcerile mele
In suflet când începe o zi nouă.
Ideile acestui poem se strecoara în metaforă
In propriul subînţeles atât de viu,
Stelare insule culeg dimineţi în anforă,
Mărturii de lumină
din care sorbim,târziu.
Privind retrospectiv viața și opera domnului Al.Fl.
Țene putem spune că a fost un Om norocos, că Bunul Dumnezeu l-a înzestrat cu un
talent aparte, că a avut șansa de a îmbina armonios creația literar artistică
cu viața personală, că este o personalitate marcantă a literaturii contemporane
. Maestru al scrisului, mare promotor cultural, Al. Florin Țene este olteanul din
Dealul Viilor cu cea mai prodigioasă operă și activitate literară pe ” Ogorul
scrisului ”. Întru mulți și binecuvântați ani !
Zenovia
Zamfir
de Dumitru Păcuraru
Când mă pregăteam să văd în ce partid nou s-a
înscris doamna Viorica Dăncilă, aud ştirea că Vladimir Putin a acceptat să
vorbească cu Volodimir Zelenski.
În sfârşit, marele ţar s-a înmuiat şi a ajuns şi el
la concluzia că au căzut destule bombe în Ucraina şi este cazul să facă o pauză
sau să facă o pace definitivă. Ruşii şi ucrainenii provin din acelaşi neam, dar
sunt diferiţi.
Ce au de împărţit aceste popoare pe care noi abia le
deosebim? Ca întotdeauna, popoarele în sine nu au nimic de împărţit numai dacă
unul intră peste pământul celuilalt.
Războiul început cu vreo 35 de zile în urmă se
reduce la un lucru extrem de simplu: Putin a trimis armata să cucerească o
ţară. |ara invadată nu s-a supus drept pentru care invadatorii au început să
bombardeze oraşele. Pagubele sunt estimate la 550 de miliarde de euro. Cât
produsul intern brut al României pe aproape trei ani.
Dacă se va ajunge la un acord de pace nu înseamnă că
ţara invadatoare va plăti pagubele. Pentru moment, ucrainenii se vor mulţumi şi
cu încetarea focului. Analizele, procesele dacă vor avea loc, se vor face mai
târziu.
Se cunoaşte din istorie că orice victorie asupra
unei ţări este un prim pas pentru un viitor război. Germania s-a răzbunat pe
Franţa ori de câte ori a fost înfrântă. Al doilea Război Mondial nu a fost
decât o revanşă a Germaniei înfrânte şi umilită după ce a pierdut Primul Război
Mondial.
Este greu de făcut o paralelă între războaiele din
secolul trecut şi actualul conflictul armat dintre Rusia şi Ucraina. Ne putem
însă întreba dacă războiul nu cumva s-ar fi extins cu aceaşi rapiditate ca
războaiele mondiale dacă nu existau arme nucleare, denumite arme de
descurajare.
Dacă Rusia nu avea arme nucleare cu siguranţă
forţele NATO ar fi sărit efectiv în ajutorul Ucrainei, trecând graniţele cu
tancuri, avioane, militari. Rostul armelor care pot distruge lumea dacă sunt
folosite este chiar teama de forţa lor distructivă.
Putem presupune că Vladimir Putin se simte atât de
jignit de aprecierile lui Joe Biden încât se enervează şi apasă pe butonul
roşu? Nu putem merge atât de departe.
Într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu,
conducătorii celor două ţări se vor aşeza la masa negocierilor. Un moment bun
l-ar putea constitui summitul UE-China. Va avea loc în data de 1 aprilie, dar
credem că nimeni nu are chef să facă glume pe seama acestui eveniment.
Depinde pacea de voinţa Chinei? Uniunea Europeană a
încercat toate variantele, dar nu a reuşit să-l determine pe Putin să revină la
sentimente mai umane. În acelaşi timp nimeni nu a reuşit să afle ce gândeşte
China cu adevărat despre războiul declanşat de Rusia. Tot atât de adevărat este
că nici China nu înţelege toate acţiunile şi mai ales intenţiile pe care le are
NATO, Statele Unite şi Uniunea Europeană în caz că Putin continuă să distrugă
Ucraina.
Poate că omenirea, ţările şi guvernele din lumea
întreagă se află într-adevăr în faţa unei noi ordini mondiale. Cine va impune
noile reguli? Rusia spune că SUA vrea să-şi impună regulile sale. Reciproca nu
prea este valabilă pentru că Rusia nu a reuşit să-şi dovedească forţa nici
măcar în faţa unei ţări relativ sărace.
Va reuşi Rusia să se extindă până la graniţele UE,
să-şi deschidă un culoar la Marea Neagră? Să presupunem că reuşeşte să
îngenuncheze Ucraina. Acest lucru înseamnă că Rusia îşi va extinde sfera de
influenţă asupra ţărilor din UE? Nici vorbă.
O ţară puternică îşi exportă valorile, fie că este
vorba despre civlizaţie, cultură, sisteme democratice, fie că este vorba despre
tehnologii avansate. Ce-i poate oferi Rusia spaţiului european? Nimic în plus
faţă de ce a reuşit să ofere până acum: adică o mare literatură.
Dictatura de care a avut parte cu prisosinţă de mai
bine de un secol nu a fost acceptată nici măcar de o ţară ca Ucraina care, de
departe, până acum aproape că se confunda cu Rusia. Având în vedere marile
diferenţe dintre sistemele social-politice dintre Rusia şi lumea occidentală va
fi extrem de greu de făcut pace cu ţara lui Putin.
_(cropped).jpg)
