Poesis - Cezar Ivănescu

 

JEU D’AMOUR (In somno) (Glossă)

dormeam subt Pomul Vieţii, rainic Pomn,

când s-a-ndurat în mine Sfântul Domn

şi trupul de genune mi-a deschis

rănindu-mă adânc în somn şi-n vis

şi te-am pierdut, femeia mea, de cum

cu ochiul meu de rană te văzum,

streină sfântă precât Sfântul Domn

de-acum, de-acum numai în vis şi-n somn,

izvorâtoarea mea de crunt haviz,

de-acum, de-acum numai în somn şi-n vis,

streină sfântă precât Sfântul Domn,

de-acum, de-acum numai în vis şi-n somn !

ROSARIUM (Agápe)

 şi-Aceea seamănă cu tine

dar tu în veci n-ai s-o atingi,

şi-Aceea seamănă cu tine

când mă primeşti adânc în tine

când uiţi de tine şi de mine

mă-aprinzi, mă mistui şi mă stingi !

şi-Aceea seamănă cu tine

şi hierodulele din jur,

şi-Aceea seamănă cu tine

când în lingoare după tine

tânjesc şi nu mai sunt în mine

decât fără de glas murmur !

şi-Aceea seamănă cu tine

dar ţie n-am să ţi-o arăt,

şi-Aceea seamănă cu tine

un vas de aur ca şi tine

în unda vremii-mpins de mine

plutind prin vreme îndărăt !

şi-Aceea seamănă cu tine

dar vouă n-am să v-o arăt,

şi-Aceea semănă cu tine

când eu mă uit mirat la tine

cu cel de-al treilea ochi şi-n mine

ca pe un lotus roş te văd !

şi-Aceea seamănă cu tine

şi-n ea genunchele-mi îndoi,

şi-Aceea seamănă cu tine

când sufletul din nou în tine

ţi-l regăseşti Strein ca mine

din morţi venind ca din lumine

dintâi lumina Stelei Noi !

 şi-Aceea seamănă cu tine,

ea vecinic stă în faţa mea,

şi-Aceea seamănă cu tine

Soţie Sfântă ca şi tine

tinzându-şi sufletul spre mine

precum harfistele divine

şi simt şi tot ce simte ea !

şi-Aceea seamănă cu tine,

îmi spală trupul de otra–,

şi-Aceea seamănă cu tine

un lacrimarium ca şi tine

care doar curăţie ţine

şi strânge-avere de la mine

doar din necurăţia mea !

şi-Aceea seamănă cu tine

şi tu te-nchini şi tu la ea

şi-Aceea seamănă cu tine

când mă scoţi cald şi bun din tine

şi mă laşi singur, eu cu mine,

mă laşi pe drum şi-mi tocmeşti bine

drumul meu drept pe Golgota !

! şi-Aceea seamănă cu tine

şi tu te-nchini şi tu la ea

şi-Aceea seamănă cu tine

care mă plângi şi de pe tine

straiul ţi-l rupi şi mă-ngiulgi bine

şi numa-n milă pentru mine

ţi-i trupul învăscut şi-n tine

bea mila toată dragostea !

 şi-Aceea seamănă cu tine

şi tu te-nchini şi tu la ea,

şi-Aceea seamănă cu tine

şi-Aceea seamănă cu tine

şi-Aceea seamănă cu tine

şi tu cu ea vei semăna !

Gladiator

 îmi pot schimba vestmintele

tonsura părului şi armele

pot chiar părea un ins ca orişicare

mă ajută enorm şi faţa mea,

comună, poate fi a oricui,

nici distincţie aristocratică

şi nici sigiliul acuzat al rasei :

un amestec : un pumn

nevolnic de ţărînă,

îmi pot schimba şi stilul de luptă

dar nu pot în nici un fel să-mi schimb Destinul :

să nu mă mint pe mine însumi

trăim vremuri fără ambiguităţi, la Roma,

(doar în privinţa asta) :

fac parte dintre-acei ce-s însemnaţi

să moară , să-şi dea duhul,

moartea mea e programul meu zilnic,

împărţită pe ore, o măsur şi-o privesc în faţă...

de n-ar veni imprevizibilă

cum e memoria anilor mei de tinereţe

cînd plînsul în ungherul încăperii

ca o celulă mă doboară...

unii, veniţi din Orient

(aceştia ştiu să facă tot ce-i fatal

comerţ al minţii şi-o anume senzualitate)

îmi sugerează să mă detaşez

acesta-i jocul care-l joacă şi Divinul,

iluminarea cugetului care vede totul

şi bunătatea inimii care acceptă :

accept şi eu : cu mine însumi plin de cruzime !