marți, 13 august 2013

POESIS – LUCICA DRAGOŞ

ca o rugãciune

Prin raza aceea de luminã
a pãtruns gândul
o inimã zugrumatã
de greutatea pietrelor adunate
ca o golgotã
pe care o urc fãrã încetare
din zi în noapte
de dimineaţã pânã seara

ia aceastã inimã
şi azvârle-o în ocean
cu ancora de pietre
cu tot
când ea va fi acolo
o masã bogatã pentru rechini
ca o rugãciune
mã voi naşte din nou.

Ochii mamei |

La întâmplare
între douã rãsãrituri
am bãtut la fereastra
acestei Lumi
cu spaimã
am venit pe lume
plângând
şi atunci
cu o singurã privire
ochii mamei
m-au cucerit.

 Ipostaze

Bãtrâna mocãniţã pufãie încet
înaintând alene în inima sãlbãticiei
privelişti ce intrã-n uimire
în pasteluri de toamnã aurie
când fâşii de brazi verzi
cu miros de rãşinã sprijinã cerul

trecem brusc prin fisura din munte

soarele viclean
îşi îndeasã
în fundul buzunarelor adânci
toatã lumina
obligându-ne sã privim
cu ochii beznei
înfiorat de scrâşnetul prelungit al şinei
te ghemuieşti în scorbura din suflet
percepi totul prin inimã
ai putea chiar sã- i numeri bãtãile

o limbã de luminã se naşte domol
şi negura mototolitã
rãmâne în urmã
ca o poveste

dincolo de mãtãsa ceţurilor
ne întâmpinã soarele dogoritor
şi seninul cerului limpede
ca izvorul ţâşnit de sub munte
în timp ce mocãniţa pufãie de zor
şuierând vioaie printre vãi abrupte.


Poezie

În ziua în care primãvara
revine-n livezi
în mânã strâng
un pumn de ţãrânã
te strig şi te cânt
iubire divinã
luminã linã
care îmi împodobeşti
gândul în cuvinte
balsam
cuminecãturã
poezie.

Haiku 1

grindă putredă
un cariu îşi roade
singurătatea.

Haiku 2

motanul torcând
la lumina becului
o noapte albă.

 Haiku 3

Ţurţur de ghiaţă
în palma caldă
-topit de dor-




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu