Preocupările mele de recuperare a
modelelor tradiţionale, atât pentru frumuseţea lor, dar şi pentru utilitatea
comunitară, m-au determinat să reintroduc, la Oarţa de Sus, boactărul satului,
personajul care anunţa ştirile, „ordinele” de la Primărie, Poliţie, Veterinar.
Dispăruse de vreo 20 de ani şi îmi aduc aminte cum se făcea linişte în sat când
badea Gheorghea lui Dragomir bătea toba : „Auzâââţi oaaamini ! Să dă de ştire ! Lui Iuănu lui Mnihai i s-o umflat
vaca şi i-o crăpat. O tăiet-o şi vinde carnea cu 12 lei kilogramul. Cine doreşte să cumpere,
să margă la el. A doua oară ! Doctorul veterinar vine mâni dimineaţă la
vaccinat vacile. În ocolu morii, la ora 6. Cine nu să prezintă a fi amendat !
Proiectul l-am „copt” demult, dar abia
acum i-a venit vremea, zilele muzeului (11- 12 mai 2013), oferindu-mi prilejul
unei „lansări” pe care am putut-o promova pe diverse canale în toată lumea.
Am lucrat ca de obicei în echipă şi, alături de primarul comunei, prof. Bogdan Pop,
au venit spre mine vestitul rapsod al
Ţării Codrului, Radu Ciordaş, Felician Pop, şeful postului de
poliţie şi Mircea Mureşan, reprezentantul mai multor televiziuni în Maramureş.
Cu toţii ne-am propus să lansăm un „produs” de succes, iar gândul ascuns a fost
ca sămânţa să rodească în cât mai multe comunităţi codrene. Cu toţii suntem
nostalgicii unei străvechi lumi fabuloase, în care oamenii, deşi foarte săraci,
trăiau mult mai fericiţi. Poate ne luptăm cu morile de vânt, dar şi demersurile
lui Miguel Cervantes i-au atras milioane şi milioane de admiratori. Chiar
dacă nu vom putea opri procesul de
modernizare a societăţii, căutăm să conservăm şi să protejăm cât mai multe
elemente ale acelei lumi de demult.
Am avut şi noroc, pentru că mi-a ieşit
în cale un localnic care se încadrează perfect în modelul pe care mi l-am
imaginat. Nici dacă aş fi organizat un concurs naţional nu se brodea mai bine. Dorel
Bancoş, căci despre el este vorba, e un
tip mărunţel, cu o faţă atipică, de
formă geometrică, ciupită de vărsat, cu un
mers de robot. L-am supus la un test vocal şi a reuşit cu greu să-l treacă,
atât tonul cât şi volumul vocii primind calificativul „acceptabil”. Mai greu a
fost cu bătutul tobei, toate eforturile noastre de a-l învăţa vechile ritmuri
terminându-se cu un mare eşec. Am fost nevoiţi să improvizăm noi bătăi de tobă,
„acceptabile” şi acestea, până la urmă.
Ne-a prezentat şi un C.V., care să-l valideze
pentru noua lui funcţie : a citit câteva sute de cărţi, literatură poliţistă în
special, iar în apartamentul fratelui său din Baia Mare are o bibliotecă de 50
de volume, de care nimeni nu are voie să se atingă. Om citit, ce mai ! Cu toate
acestea testul de memorie nu l-a
promovat decât din a cincea încercare.
Poate, eu, i-am propus un text prea
lung. Sau poate pălinca, prietena lui cea dragă, i-a şters o parte din neuronii
care răspund de memorie. M-am „documentat” şi am descoperit că nu ar fi primul
din branşa lui.
Dorel a acceptat propunerea mea „din
prima”. I se oferise prilejul de a ieşi din anonimat, iar pe traseele pe care
urma să le parcurgă avea şanse să se întâlnească şi cu câte cu un pahar de pălincă.
I-am zis că un asemenea „servici” este ca la C.F.R. şi ca la armată. Trebuie să
fie apt la orice oră din zi şi noapte. A fost de acord şi mi-a promis că voi fi
mulţumit de prestaţia lui.
Ing. Alexandru Tămăşan (Sănducu lui
Cornelu lui Ananie) mă avertizase.
Boactărul din Ocna Mureş, cu ocazia unei vizite a regelui Mihai, a primit de la
primar următorul text : „În data de…(zi,
lună an) va veni în vizită în Ocna Mureş regele Mihai şi Augusta sa mamă”. Cei
din Ocna Mureş au auzit vestea în felul
următor : „Atenţiune, atenţiune ! Se dă de ştire! În data de…(zi, lună, an) va veni la noi în
vizită regele Mihai, iar în august maică-sa”. Dorel a primit de la mine şi de
la dl. primar, în ajunul sărbătorii de 11 mai, următorul text : „În 11 şi 12
mai 2013, cu ocazia Hramului bisericii, vor avea loc şi zilele muzeului
satului. Programul manifestărilor : de la ora 10, sfinţirea restenirii de la muzeu, de la ora 11, prezentarea boactărului satului, de la
ora 11, 30, lansarea cărţii „Poveşti din
Ţara Codrului” a domnului profesor Rusu, de la ora 13, program folcloric codrenesc. În 12 mai va fi
hramul bisericii, de la ora 10. La toate manifestările va participa Mitropolitul
Andrei. Domnul primar vă roagă pe toţi să vă ticăzâţi (curăţaţi) şanţurile, să vă reparaţi gardurile şi să vă
văruiţi pomii”. Ce au auzit orţenii de sus ?
- „Auzâââţi oaaamini ! Să dă de ştiiire
! În data de 11 mai, de la ora 10, domnu’ Rusu şi domnu’ primar vă invită pă
tăţi la muzeu’ satului. De la
ora 10 să va sfinţî restenirea, de la ora 11 să va prezenta boactăru’ satului,
de la ora 11,30 se va prezenta cartea lui domnu’ Rusu. De poveşti. De la ora 1
a fi mare spectacol codrenesc. A doua oară ! Domnu’ primar vă roagă pă tăţi să vă ticăzâţi şanţurile, să
vă hurniţi (răsturnaţi) gardurile şi să vă văruiţi pomnii. Satu’ să arate lună şi bec. Care nu, va fi amendat. A tria oară !
Duminică, , de la ora 10 îi hramu’
besericii “. După ce a umblat prin tot satul, a venit pe la
mine şi m-a întrebat dacă am fost mulţumit. L-am lăudat, mai ales că dorisem ca
acest personaj să aibă şi partea lui de umor. Tocmai se întâmplase şi nici un
localnic nu şi-a „hurnit” gardurile.
În 11 mai 2013, boactărul satului,
ferchezuit, îmbrăcat într-o uniformă de comisar şef de poliţie, a urcat pe
scenă. Primarul comunei i-a înmânat toba şi beţele, investindu-l în noua
funcţie. Apoi şi-a declamat textul, însoţindu-se de bătăile tobei. A primit
aplauze puternice, semn că localnicii îl aprobă şi acceptă. Dorel a fost
fericit.
Prestaţiile
ulterioare au fost şi mai bune. Pe 21 iulie 2013, când a trebuit să anunţe evenimentele culturale organizate cu
ocazia hramului Mănăstirii „Sfânta Maria Magdalena” din Ciutruci – Oarţa de Sus,
era foarte bolnav. Renunţasem să-l solicit, dar, auzind el de eveniment, mi-a solicitat textul şi…. şi-a făcut
datoria. A venit să-şi primească laudele. L-am primit cu drag. Mi-a spus :
- Domnule profesor, chiar dumneavoastră
mi-ati zis că meseria de boactăr este ca la C.F.R. sau la armată. Nu poţi lipsi
de la post niciodată.
M-a emoţionat şi m-am gândit cât de
puţin îţi trebuie ca să-l faci pe un om fericit.
Zilele trecute, prietena mea, Malvina
Madar Iederan, mi-a povestit cum a strigat la un moment dat boactărul din
Soconzel, Loaţi Măteşoaii :
-
Atenţiune, atenţiune ! Mîine îi mare sărbătoare la noi. Tătă lumea să-şi
văruiască pomnii şi să-şi belească câinii.
Primarul vroise să comunice ca toţi
localnicii să-şi văruiască pomii şi să-şi lege câinii.
La
Beltiug, primarul s-a hotărât să comunice după fiecare târg numărul
animalelor vândute. I-a comunicat boactărului să anunţe că s-a vândut un bou
şi-o vacă. Acesta, ungur, a strigat :
- Atenţie, atenţie ! Ieri fost mare
târg la noi. S-o vândut on bou de vacă !
Boactărul
din Seini a primit de la domnul primar următorul text : „ Mâine vine caravana
din Satu Mare. V-a rula filmul < Fata
cu părul cărunt>, la popa în şură, pe lipideu alb. Cei din primele rânduri
vor plăti trei lei, cei din mijloc, un leu, cei din spate 50 de bani. Care nu
au loc stau cum pot”. Ungur şi el, le-a transmis seinenilor :
- Atenţiune, atenţiuneee ! Mâine vine
curva de la Satu Mare. Futem la popa în şură, pă lipideu alb, Fata cu păr
cărunt. Plata să face cum urmează : cei din primele rânduri trei lei, cei la
mijloc un lei, cei din spate 50 de bani. Cei
care nu are loc fute în picioare,
care cum poate.
Dorel Bancoş este un mic copilaş pe
lângă boactărul din Seini, dar nu ştii
niciodată ce surprize îţi rezervă viitorul.
„Săracă lume, demult,
Fain-o fost, iute-o trecut”
prof.
Traian Rus,28 iulie 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu