Buburuza
Peste câmpul plin de flori
O pornesc încă din zori,
În rochiţa cu buline,
Cine-i frumoasă ca mine?
Sus, în cuib sub rămurele,
Plâng doi pui de păsărele,
Foame li-e şi mama lor
Vine înspre mine-n zbor.
Of, bine că am scăpat,
Un fluture a-nhăţat!
Brotăcelul
Oac-oac-oac si oac-oac-oac
Plânge-ntruna un brotac,
S-a pierdut de mama lui
C-a pornit prin lac hai-hui.
Fii cuminte brotăcel,
Intră-n mâl tu uşurel
Totdeauna-i bună paza,
Uite ce-aproape-i barza!
Rândunica
Sus, sub streaşina bunicii,
Este cuibul rândunicii!
Cip-cirip se-aude-n zori,
Plâng de foame, puişori.
Rândunica-i pe tarlale
Să caute de mâncare,
Fluturi sau o gâză mică,
Pentru puii care ţipă.
Gata-i linişte în cuib,
Gâze-s vara din belşug.
O să creşteţi iute mari
Motănel, tu unde sari?!
Ploaia
S-a pornit aşa deodată
Dintr-un nor, peste câmpie.
Ea, în rochie-argintie
Cu o trenă-nvolburată.
S-a întins ca o mătasă
Peste câmp, fără de maluri
Curge peste tot, în valuri,
Nebunatică, frumoasă!
Şi-ntr-o clipă se opreşte,
Iar începe vodevilul
Păsări, de cleştar au trilul
Şi soarele străluceşte.
De-ale toamnei
Şiruri, şiruri trec cocorii,
Mic e muntele din zare,
Păsările migratoare
Punte fac pe-ntinsul mării.
Pe câmp zburdă doar tractorul,
Ce pământul răscoleşte;
Bobul mic, sub glii trudeşte
Să-şi ridice căpuşorul.
Râul noaptea-i plin de stele
Ziua, pare de mărgean
Şi grăbind către ocean
Poartă gândurile mele.
Albe flori ce-mbrăcau merii
Azi căzute-s în uitare,
Mere roşii stau în soare,
Sub pomi roată, prichideii.
Pere-mprăştie mireasma
Printre boabe aurii,
Printre gureşi-i copii
Mama-şi duce-n casă cazna.
Prin cuptoare pâinea creşte,
Se rumenesc cozonacii,
Trece-un an, urmează alţii
Până caierul sfârşeşte.
Sună-n vale clopoţelul,
Pe drumeag fac rând voinicii,
Mărişori, mărunţi, mai micii
Toţi cărându-şi ghiozdănelul.
De pe gard cioara priveşte,
Cu ochii negri şi câi
Ar vrea şi ea-n clasa-ntâi
Dar şcoala de ciori, lipseşte!
Râde-n gard o vrăbiuţă
Sporindu-i mai mult amarul,
Eu încep abecedarul,
Cu stăpâna cea micuţă!
Ce sunt copiii?
Decât clipe de iubire
cu drag împărţite
spre a fi reprimite
în zilele în care
afară nu-i soare
şi tristeţile
pun lacrimi în obraji.
Copiii sunt cei care cu privirea senină
ne aduc mereu în suflete
lumină.
Ce sunt copiii?
Decât nişte seminţe de flori
ce cu drag sunt sădite
chiar de Creator,
cu har dăruite
să umple viaţa părinţilor
de clipe fericite
sau poate comori
ce cresc zi de zi
în palatul fericirii
din ţara iubirii.
Ce sunt copiii?
Cei care pictează pereţii,
culeg toţi scaieţii,
adună toate vânătăile
şi cu toate acestea
la mămici şi tătici
împart cu generozitate
pupici.
Ce sunt copiii?
Dimineţi senine,
cupe veşnic pline
cu cel mai extraordinar nectar
date tuturor părinţilor în dar.
Căutând răspunsuri
unele poate le vom afla,
altele însă vor rămâne
necunoscute
deoarece tot ce este frumos
la uşă are o cheie la care
singur Dumnezeu
are descuietoare.
Ce sunt copiii?
Albine ce zboară
din zori până-n seară
prin curte, pe stradă
ori chiar prin odaie,
nu ţin cont dacă e
soare sau ploaie.
Ele strâng din miezul
clipelor nectarul
aducând părinţilor
bucurie cu carul.
selecţie G.D.L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu