„Shepherdess” (Ion Georgescu-Muscel)
Se varsă-o primăvară nouă-n prospeţimi colore
Ce vin ca val în viaţa mea ca spre un ţărm rănit;
Filosofii, credinţe şi sfieli: se bâlbâie în mine vrerea –
Sub un albastru cer mă patronează: mila, dragostea, puterea…
Căci iată, port în traistă o merinde de destin de care n-am
habar;
De bat la uşi închipuite, vine-un răsunet tot din mine –
Prin anotimpuri de-ntâmplări mi-am limpezit privirea
Şi m-am simţit vegheat de Cel de Sus cu forţa, îndurarea şi
iubirea.
Din fragedul izvor, ce unde-ajung la capăt, şi care în
nisipuri?
Cu zâmbetul spăşit, ca un adagiu de smerite vindecări…
Parfum de amintiri, dar şi învinuiri mi-mpovărează fiinţa,
O, de m-ar aştepta în cale: vigoarea, adorarea,-ngăduinţa!
Ia seama, omule; luaţi seama, oameni; voi, popoarelor!
Va trebui s-ajungem odată la Izvorâtorul izvoarelor!
de Ion GEORGESCU-MUSCEL
Ploieşti / Aprilie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu