CURS 6: Zestrea strămoşească a Maramureşului

Joi, 19 martie 2015, la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” din Baia Mare a continuat cursul 6, „Zestrea strămoşească a Maramureşului”, coordonat de lect. univ. dr. Delia-Anamaria RĂCHIŞAN. S-a discutat despre pecetare, pornindu-se de la premisa că sunt comori de artă, aflate sub oblăduirea sacrului. Pecetarul, prescurnicerul, pristornicul sau pristolnicul, clasificat în mai multe categorii: 1. cruciform din care derivă pecetarul cruce-arbore; 2. stâlp, obelisc, coloană; 3. ştampilă; 4. antropomorf poate fi folosit de o văduvă „curată”, de o femeie „iertată”, adică de o văduvă de o probitate morală, un adevărat model de conduită în cadrul comunităţii tradiţionale. Preotul Ioan TÎMBUŞ de la Biserica „Sfânta Cruce” din Baia Mare a furnizat informaţii esenţiale despre pecetea agneţului, rolul, funcţia pecetarului, subliniind sacralitatea, importanţa acestuia. Coordonatorul cursului şi preotul invitat au oferit detalii despre prescură, despre cele două colecţii de pecetare: 1.Colecţia preotului Mircea ANTAL din Breb, expusă la Muzeul Judeţean de Etnografie din Baia Mare; 2. Colecţia dr. Victor POP, expusă la Muzeul Etnografic din Sighetul Marmaţiei. S-a potenţat rolul însemnelor sacre, vasului în care se frământă aluatul, simbolurilor regăsite pe pecetarele maramureşene. S-a argumentat de ce pecetarul este un obiect aflat sub oblăduirea sacrului. Fotografiile şi documentarul realizat de d-na lector univ. dr. au scos la iveală pecetare realizate cu migală de creatorii populari maramureşeni contemporani: Pop Petru (Niţă); Moş Pupăză (Petru Godja); Şerban Nicolae; Buda Cătălin etc. S-a vizionat documentarul etnologic Arta lemnului în Breb, Ţara Maramureşului. S-a sesizat că meşteşugarii din documentar ‒ Pop Petru Niţă, 83 de ani, Pop Gheorghe, 56 de ani, Pop Petru, 22 de ani ‒ pun accent pe comunicarea şi transmiterea intergeneraţională. Cursul fiind interactiv, cursanţii au avut ocazia să pună întrebări.

            D-na instructor Pălăguţa BÂRLEA de la Şcoala de Artă „Gheorghe Chivu” din Sighetul Marmaţiei, invitată a doua oară la curs, la solicitarea cursantelor, le-a învăţat pe participante o altă tehnică de a realiza zgărdane.            

            Au fost expuse şi câteva sculpturi ornamentale, în lemn, inserate în sticlă pentru a sugera graniţa laxă dintre tradiţie şi inovaţie, ingeniozitatea meşteşugarilor maramureşeni.

            Numărul mare de participanţi la curs, interesul maramureşenilor manifestat faţă de valorile strămoşeşti dezvăluie, de fapt, zestrea de suflet a românilor de pretutindeni (atât din ţară, indiferent de zona etnografică, cât şi din străinătate); nevoia impetuoasă de a revitaliza rădăcinile neamului românesc.