e sufletu-i cuprins de disperare
când ea desăvârşirea întruchipată
îşi curge viaţa într-un fluviu static
vremelnic printr-o albie secată
ea nu va şti ce freamătă sub gene
va sta mereu cuminte într-o glastră
ca trandafirul alb ce se arată
discret o primăvară la fereastră
apoi nimic nimicul va cuprinde
absurdul minţilor în dor tocite
bătrână primăvara viitoare
va naşte alte flori nefericite
atât de minunată fu iubirea
că moarte a născut în strălucire
atât de plin fiorul ne-mplinirii
muri-necat de-atâta fericire
vioaie luminoasă ca un dans
se mistuie în aburi printre haine
prin ochii negrii vis şi dor străbate
cu lumea ei de trecere prin taine
e sufletu-i cuprins de disperare
când ea desăvârşirea întruchipată
îşi curge viaţa într-un fluviu static
vremelnic printr-o albie secată
Mihai Ganea
30 mai 2015, Baia
Mare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu