Poesis - Vasile Dan Marchiş

APEL

(variantă)

Nu-i timp de analizat sentimentele obscure
faţă de ocean
nici iubirea faţă de soare !...
Fugiţi spre muntele refugiilor
unde inima stingherilor şi a urmăriţilor
nu-i încă cuprinsă de răul de mare,
fiindcă
valurile înşelătoare
ca iubirile mele de dorul miracolelor
cuprind ca o eroare
până si sanctuarele
nu să le spele 
ci să le judece fără temei fără rând
dând peste cap iubirile,
descântecele
şi dorul de pământ,
încurcând ordinea viselor 
şi a rugăciunilor

Cei ce v-aţi însuşit ca recompensă,timpul
sau ca dar de răscumpărare 
posibilitatea de a fugi oriunde în lume,
apăraţi-vă nădejdea sau speranţa prin refugii 
căci valurile înşelătoare 
până la singurătate,
până la izvoare
nu încap în anotimpurile ce-şi aşteaptă rândul 
la degradarea edificiilor
sau la pustiirea câmpurilor.
distrug totul fără judecată ,fără temei ,fără rând...

Fuga mea simbolizează drumul îndurărilor 
plin cu naufragiaţi:
canonul tăinuit al mărilor...

Prin refugiu un Noe rămân:
a doua amintire uscată a apelor,
unic prin noaptea pribegiei
cum în istorie 
plânsul împăratului după bogăţie...