O sintagmă dureroasă

                  de Gheorghe Pârja

De-o vreme s-a pus în circulaţie ca o descoperire la care au lucrat multe guverne şi mai ales miniştri ai învăţămîntului. Ni s-a pus sub ochi sintagma: analfabet funcţional. Mi se pare o noţiune suficient de stranie care atîrnă de mai multe înţelesuri. Oricum este tristă, descurajatoare cu foarte puţine şanse de eradicare într-un timp scurt. Se referă la persoane care ştiu să citească dar nu înţeleg ce au citit. Poate să reproducă verbal sau în scris un text dar nu înţelege suficient pentru a-l folosi într-un scop anume. Semnele grafice sînt cunoscute dar nu are habar de conţinutul de idei. Mă opresc aici cu portretul ciudat al unui personaj contemporan. Parcă s-ar dori să nu ne revoltăm de supărare ni se spune că poate fi şi mai rău. Este şi analfabetismul absolut care se referă la o persoană care nu a învăţat niciodată să scrie şi să citească. Mi-ar fi greu să cred că în preajma noastră nu avem asemenea persoane. Dar nu-i după credinţa mea. Din păcate ne întîlnim cu ele prin lume. Am deschis cartea la statisticile din România. Am închis-o repede deoarece nu sînt încurajatoare. Chiar alarmante. Am reţinut un procent: în urma testelor: numai 10% din elevi trec testul celor cinci niveluri de pregătire a elevilor români. Cam atîţia ar fi pregătiţi pentru viaţa profesională normală. Chiar nu-mi vine a crede. Ce pot  face eu ca jurnalist decît să caut cauzele acestei situaţii dezastruoase. Fel de fel de specialişti îşi dau cu părerea. Să-i credem? Mizez pe inteligenţa fiecăruia pentru a se convinge cu propriile mijloace de lumea învăţată în care trăim. Să nu desluşim cifre statistice ci să vorbim despre viitorul unui om.

Unii dau vina pe metoda de învăţare a elevilor români care este memorarea cunoştinţelor în defavoarea înţelegerii conceptelor de programe didactice. Ca fost dascăl cred că memorarea nu este un duşman al învăţării. Evident, să nu fie exclusivă. Cum arată un om care nu este învăţat cu ţinerea de minte? Pledez imediat pentru partea a doua a afirmaţiei: priceperea conceptelor. Aş pune în vecinătate elementele de logică. Măcar să înţeleagă tînărul sensul silogismului aristotelic. Analfabetismul funcţional s-ar datora şi din lipsa cadrelor didactice calificate. Un academician pune ştirea de care vorbesc pe seama unui sistem de învăţămînt în care teoria nu a fost niciodată legată de practică. După cum se vede teorii se nasc cu nemiluita. Nu-i greu de priceput că vremea vorbelor a trecut. Mă mir că nu am văzut lideri politici să facă pariu cu învăţămîntul. Clişeul din campania electorală a devenit obositor şi enervant. „Vom pune preţ pe educaţie şi sănătate”! Şi noi citim apoi statistici stropite cu lacrimi. Mă preocupă şcoala din mediul rural. De acolo am plecat în viaţă. Vremuri mult mai grele ca acum. Citesc din nou statistici: 10% dintre copiii din mediul rural între 7-10 ani nu merg la şcoală. Mă întristează ce se va alege cu ei! Nu vă speriaţi, privesc cu drag partea plină a paharului. Deoarece există şi bine în învăţămîntul românesc. Şi în Maramureş. A doua zi de Rusalii am fost la Budeşti. Şcoala am simţit-o vie în viaţa comunei (Budeşti şi Sârbi). L-am revăzut pe cunoscutul dascăl Petre Şteţiu, cu celebrii lui dansatori. Am primit recentul număr al revistei „Copiii din Budeşti” în care dascăli şi elevi povestesc despre viaţa şcolii şi a comunei. Cred că scriem prea puţin despre învăţămînt. Cu bunele şi cu lipsurile lui. Tăcerea este dăunătoare. Ori naşte concluzii disperate. Cum sînt cele care se referă la analfabetismul funcţional. O sintagmă dureroasă. Domnilor, faceţi, nu promiteţi! Nu mai schimbaţi ministrul ca pe o cămaşă. Luaţi pilda lui Spiru Haret. Daţi lumină acestui popor prin carte. Încolo doresc ca fiecare să ştim a scrie, a citi, a înţelege lumea. Că vorba lui Dostoievski: „Toţi sîntem vinovaţi de toate”. Pînă la un punct. Apoi are loc bacalaureatul. Spor la învăţătură. Şi la examene. Vindecaţi sintagma dureroasă.

Sursa: Graiul Maramureşului