Omul modern și cercul său vicios-sugrumător

de George PETROVAI

            Pretutindeni și în tot momentul constați că omul zilelor noastre se zbate din răsputeri să-și taie craca de sub picioare. Ăsta să fie mult trîmbițatul progres de către toți participanții la comedia vieții (politicieni, strategi, afaceriști etc.), ori pedeapsa lui Dumnezeu așa cum decretează neîncrezătorii (înțelepții, misticii, exaltații) în corectitudinea drumului urmat de omenire?! Adevărul este undeva la mijloc. Sigur că omenirea nu poate să stea cu mâinile în sân și să aștepte ca para mălăiață să-i pice-n gură (de altminteri, apostolul Pavel spune răspicat în 2Tesaloniceni 3/10: „Cine nu vrea să lucreze, să nici nu mănânce!”), căci dintr-un atare efort conștient și colectiv s-a întrupat indiscutabilul ei progres material. Dar tot atât de adevărată este alarmanta sa involuție moral-spirituală, lumea zilelor noastre fiind doldora de necredință, minciună, hoție, ipocrizie și cruzime, într-un cuvânt de răul în expansiune.

            Eu, cel puțin, sunt de-a binelea buimăcit când văd că-n România toate s-au dat peste cap (deopotrivă planul exterior și cel interior) și că grosul semenilor noștri nu numai că nu-și bat capul cu repunerea lor pe picioare, astfel ca binele să nu mai fie răul machiat și minciuna bine ticluită să nu mai dea cu tifla adevărului, ci caută din răsputeri ca, prin progresiva lor distorsiune,  să se adapteze la profunda distorsiune a mediului din care fac parte, contribuind în acest chip la continua degradare a condiției umane, în general, a românismului, în special.

            Tot ce se poate ca unii dintre semeni să fie împinși de la spate de atotputernica inconștiență a instinctului de conservare, caz în care, cu subînțeleasa toleranță creștină, vina lor tinde la zero în analiza matematică a faptelor omenești. Descurcăreții, însă, chiar se laudă cu conștiența premeditat-programatică a unor ticăloșenii de felul „După noi, potopul!” sau „Ce-i în mână nu-i minciună”, din care cu necesitate decurge dezastruoasa abilitate de-a dribla legile pentru a putea scoate bani și din piatră seacă. Adică, taman ce se întâmplă de 27 de ani în România postdecembristă...

            Dar cum, mai devreme sau mai târziu, totul se întoarce ca un nimicitor bumerang  împotriva științificului om modern, conștient până la inconștiență de grozăvia civilizației pe care o edifică, iată o probă concludentă în acest sens: Pe internet ba se trage semnalul de alarmă în legătură cu bolile generate de devastatoarea lege a nechibzuinței sau a celor trei „c”-uri (consum-confort-comoditate), ba sunt înfățișate remediiile chimico-farmaceutice sau cele naturiste prin care, zice-se, bolile pot fi puse în timp record cu botul pe labe.

            Atâta doar că aroganța și necumpătarea lovesc pe la spate omul civilizat, și asta exact atunci când lumea-i este mai dragă, prin poluare, chimizare și sedentarism, cei mai redutabili adversari ai traiului sănătos. Așa că sănătatea în sensul ei clasic („Mens sana in corpore sano”) a devenit un ideal imposibil de atins în actualele condiții, când omul este lup pentru ceilalți, se îndoapă pe rupte cu otrăvuri atrăgător ambalate, respiră un aer tot mai toxic, se tratează cu chimicale extrem de profitabile pentru omnipotentele trusturi farmaceutice și-și face iluzii că fericirea (de-o clipă) poate fi înșfăcată în stresul omniprezent.