Ne asfixiază subcultura. O întâlnești peste
tot, oriunde întorci capul. Printre puținele
noastre statui, în fața Universității
bucureștene
avem patru splendide statui înfățișând
personalități care și-au pus
amprenta în dezvoltarea națiunii române, a culturii naționale.
Din fericire au rezistat furiei din anii 50 de dărâmare a statuilor din București și a aruncării lor în diverse cotloane de nimeni știute. Atunci eram țară ocupată. Acum susținem că suntem țară liberă, „stat de drept” cu o democrație cucerită pe baricadele de la Universitate și de la „Inter”. Așa se zice. Atunci însă, oamenii, poporul era mult mai bine educat, cultura națională cu tot ce înseamnă ea, era prețuită.
Din fericire au rezistat furiei din anii 50 de dărâmare a statuilor din București și a aruncării lor în diverse cotloane de nimeni știute. Atunci eram țară ocupată. Acum susținem că suntem țară liberă, „stat de drept” cu o democrație cucerită pe baricadele de la Universitate și de la „Inter”. Așa se zice. Atunci însă, oamenii, poporul era mult mai bine educat, cultura națională cu tot ce înseamnă ea, era prețuită.
Acum, din păcate, deculturalizarea sistematică și bine condusă din afară și din lăuntru a reușit să spele creiere, să arunce în
derizoriu tot ce este național, să identifice naționalul românesc cu șovinismul sau chiar extremismul, să
arunce la gunoi valorile neamului și să pună în loc
non-valori, reziduri ale unei așa-zise culturi futurologice, „moderniste”, „globaliste”.
Magnații țărilor fără istorie cumpără pe bani
grei istorie din țările care o au cu asupra de măsură și o țin la mare preț. Noi avem de mai bine de două mii de ani, mărturii de toate felurile ale unei civilizații cunoscute în toată lumea. Numai
că am pus-o sub obroc. Am scos-o din manualele de istorie, (care nu trebuie să
„supere” pe nimeni ), am pus sub aspră cenzură politică subiecte ca războiul de
eliberare a Basarabiei și a Bucovinei nordice ocupată „hoțește, pe furiș” de ruși, războiul pentru apărarea
Hotărârii de la Alba -Iulia de la 1 Decembrie 1918 atacată de bolșevicii lui Bela Kun în conivență cu Lenin, am ucis a doua oară
prin ștergerea
din memoria colectivă a guvernării mareșalului Ion Antonescu și a faptelor eroice ale Armatei
Române. am lăsat într-o uitare vinovată pe Gheorghe Doja, Horia, Cloșca și Crișan, pe Tudor Vladimirescu (care a
făcut și el o
„răscoală” acolo…), ba mai mult, marea reformă agrară din
1921-1922 a regelui Ferdinand a intrat și ea sub obroc pentrucă ,
pasă-mi-te i-a nedreptățit pe foștii latifundiari unguri din Ardeal are au refuzat cetățenia română și au târât statul român într-un
lung proces la Curțile internaționale de justiție cerându-i despăgubiri pe care le
mai primiseră odată pentru pământurile expropriate și date țăranilor din Ardeal, indiferent de
naționalitate;
în consecință, Nicolae Titulescu, avocatul statului român care a pledat
pentri interesele naționale ale României contra fantasmagoricelor
cereri ungurești, apare ca un fel de Don Quijote ! Cenzura nevăzută dar pe
care o știm foarte bine a pus „la secret” și problema Gojdu, și multe altele!
Românul întreg la minte, se întreabă , poate nedumerit, „de ce?”
Eu cred că este simplu: unde nu e coloană vertebrală, unde nu este mândrie națională, unde nu este mândria de nație, unde lașitatea , tradarea și banul sunt vectorii principali în
politică, se ajunge inevitabil la un astfel de dezastru, Să mă întorc la
statuile din fața Universității. Mihai Voievod “domnul Țării Românești al Moldovei și al Ardealului” – inscripția de la baza statuii este tăiată
cu o cruce mare neagră, un scris analfabet cu cariocă arată
„oglindă-oglinjoară…..” urmată de măscări de nereprodus, iar „opera” este completată cu măzgălituri de grafitti ce aduc a
insemne legionare. Și lui Ion Heliade Rădulescu, Gheorghe Lazăr și Spiru Haret cărora „Patria
recunoscătoare” le aduce omagiu pentru contribuția la dezvoltarea școlii românești, a culturii neamului nostru, li s-a hărăzit tot câte o mare cruce neagră vopsită
peste inscripții , așa ca să nu se mai înțeleagă nimic!
Zidurile Universității adăpostesc , chiar în acea zonă,
amfiteatrele Facultății de Istorie. N-o fi văzut nimeni ororile astea? Dar ce să ne mai mirăm, când dl prof. univ. dr. Lucian Boia îl
blagoslovește pe Spiru Haret arătnd în lucrarea sa „Românizarea românilor”
că acest corifeu al învățământului românesc a avut ca principală misiune „românizarea” școlii românești, vezi Doamne, nu numai în Vechea Românie dar și în „provinciile alipite”! Acest
individ formează istoricii de mâine! Și alții ca el! Și atunci?
Autor: Prof. univ. dr. Viorica Moisuc
Sursa: Revista Art-Emis
Sunt un cetățean de rând fără nici o pretenție de afirmare pe tărâm istoric dar am proba materială ce mă îndreptățește să afirm că teritoriul de romanitate mustește de istorie străbuna de la Pesta la răul Bug și din regiunea Pocutiei până la poalele munților Balcani.
RăspundețiȘtergereNu-mi pierd speranța că vom reveni cândva în granițele firești pt.că cei ce au făcut nedreptatea tot de aceasta va avea parte la vremea potrivită și vor pleca de aici cu coada între picioare, ducându-se de unde au venit.
Am pt. d.na prof. univ. Dr. Viorica Moisuc o profundă admirație pt. că a dovedit, ca nimeni altcineva, că este o neînfricata luptătoare,astfel că am mutat-o din inima mea în gândurile mele. Aș dori să o pot întâlni pt. a-i prezenta proba de netăgăduit de care am făcut vorbire mai sus și pt. a se convinge că românul neaoș nu-și poate uita obârșia multimilenara în această regiune centrală a Europei.
Cu mare drag de ROMÂNIA dodoloanta. St. Oancea
Am prevazut ca mesajul meu nu va ajunge la d. na profesor pt.că pe traseu se află pretinsi romani, dar va veni și Țepeș Doamne.
RăspundețiȘtergere