duminică, 1 iulie 2018

Iulie


                                                                 de Otilia Cazimir
                       
                       De după dealuri arse şi trudite,
                       Înalţă creste albe nori de plumb.
                       S-adună-n iarbă umbre încâlcite
                       Şi, aspru, geme vântul prin porumb.



                        Câmpia de paragină şi scrum
                        Întinde braţe lungi de colb în drum,
                        Apoi îşi strânge sufletu-n păduri,
                        Căscând în râpi dogoritoare guri…



                        Dar norii sterpi coboară-n depărtare,
                        Şi-abia vibrează dincolo de zare
                        Un tunet lung, cu prăbuşiri de stâncă
                        Iar soarele s-arată alb şi mat,



                        Şi-ntâia rază de lumină pare
                        Un fulger mort, ce rătăceşte încă
                        Pe câmpul prăfuit şi resemnat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu