Pentru un creștin, familia nu poate fi alcătuită decît dintr-un bărbat și dintr-o femeie, nu încap aici fantezii cu parteneri parașutați de aiurea sau copii obținuți pe căi bizare. La fel, pentru creștin, homosexualitatea nu poate reprezenta decît unul din păcatele supreme, deci orice coabitare cu acest păcat se exclude. Mitul României creștine în proporție de 95% s-a dus. Mitul încrederii uriașe în BOR (de peste 65% – adică peste nivelul încrederii în UE sau Justiție) s-a dus.
Rămîne, așadar, să recompunem cioburile și să vedem ce s-a întîmplat și dacă a mai rămas (sau nu) ceva de făcut. Sigur că scandaluri in interiorul Bisericii au existat, dar ele s-au tolerat poate și în numele cifrelor pompoase pe care le dădeau cînd și cînd instituțiile de sondare ale opiniei publice. Pe urmă, cînd Statul și Biserica s-au măsurat din priviri, iar apoi și-au strîns mîinile, sumele de bani au curs dintr-o parte în alta, funcție de voracitatea fiecărei părți și de disponibilitățile celeilalte. Iar dacă sus se jonglau sume de la bugetul țării, la nivel local Biserica își negocia cota cu administrația locală, punînd argint peste argint. Averea Bisericii a sporit, dar popularitatea ei s-a șubrezit. Mai ales în urma dezvăluirilor din presă, cu exorciști care tapau credulii de bani, furturi de toate felurile, șpăgi la seminarii, scandaluri precum cel al episcopului din Huși sau al celebrului Pomohaci ce au ținut prima pagină a ziarelor. Nemulțumirile din sînul BOR au răzbătut deseori în afară, nemulțumirile fiind adesea de ordin pecuniar. Dar nu vreau să dezvolt aici subiectul. Indiferent de problemă, BOR a ales să măture totul sub preș și să își vadă nestingherită de treaba ei: relația cu puterea politică. Și tot mai puțin cu cetățeanul. Cu care, chiar și în episoadele ei de dărnicie, se întîlnea tot în ipostaze de ordin material și tot mai puțin sufletesc: ajutoare în urma calamităților etc. Iar în rest, suprafața de contact avea să se îngusteze cu fiecare duminică în care clopotele și boxele infernale se luau la întrecere doar cu bormașina vecinului din bloc.
Prezența la vot în cadrul referendumului privind familia, potrivit BEC, a fost de 20,41%, dar din estimările făcute de Bogdan Duca, cca. 10 procente pot fi datorate celorlalte culte religioase. Și sînt cîteva! Avem bisericile tradiționale protestante din Transilvania (Reformată, Unitariană, Evanghelică), avem Biserica Romano-Catolică și Biserica Greco-Catolică, dar și cultele neoprotestante (Baptist, Penticostal etc.), vii și extrem de active chiar și în dirijarea votului propriului electorat. Așa încît, estimarea făcută de Bogdan Duca îmi pare căt se poate de realistă. Oricît ar nega cei din BOR.
Înainte să trecem mai departe, să mai spunem că nici poporul nu a fost tocmai sincer atunci cînd a vorbit despre Biserică în general sau BOR în particular. Acest ”popor”, luat paușal, a mințit cu mare nonșalanță despre propria sa credință. Credința, nu l-a împiedicat pe bunul român să participe la jefuirea compatrioților săi prin celebrul ”Caritas” în anii ’90, nu l-a împiedicat să susțină că sexul în grup pe la Guru Bivolaru e parte din ortodoxie, cum nu l-a îndemnat vreodată să citească Sfînta Scriptură ori să își iubească într-adevăr aproapele. Mult mai trist, a dovedit acum că îl poate trăda pe Iisus doar pentru ca Liviu Dragnea ”sa nu poată modifica Constituția”. La un referendum unde Dragnea chiar nu avea nimic de cîștigat.
O altă temă recurentă la internauți a fost că românii nu aveau nici o miză la acest referendum. Mai exact, că nu aveau nici un cîștig personal, a se înțelege strict material. Nici măcar o sticlă cu apă sfințită moca. Nici sarmale, nici fasole. Și atunci pentru ce naiba să se deranjeze să voteze? Ba, zice-se, a lipsit pînă și ”emoția”…
Pe scurt, România are la ora actuală cca. 4 milioane de creștini. O minoritate.Pentru că ceilalți pot să își spună astfel, dar cu certitudine au o problemă în a recunoaște că sînt, de fapt, atei. Că bifează cîte un eveniment bisericesc doar ca să poată apoi ”prăznui”, să poată să ”încingă grătarele” și să destupe sticla de băutură. Dar să ne înțelegem: nu e nimic rău în a fi ateu! Și ateii sînt oameni. Ca și homosexualii. Dar nu sînt creștini. Și nici nu e obligatoriu să fie.
Deci dacă cineva e răspunzător pentru eșecul referendumului, în mod evident BOR este, chiar dacă nu își asumă înfrîngerea. Eșecul este chiar mult mai profund decît pare la suprafață! Biserica Ortodoxă sau măcar învățăturile ei creștine nu se regăsesc nicăieri în valorile enoriașului. Altminteri, e imposibil de crezut că acesta își poate abandona credința creștină și poate îmbrățișa homosexualitatea doar ca să îi provoace o presupusă pagubă unui lider de partid, fie el și Dragnea.
Și pentru că vorbim despre Dragnea, da, și Dragnea are o parte consistentă de vină. Nu atît pentru că s-a pierdut referendumul, ci pentru că actualii politicieni nu par să înțeleagă un lucru cît se poate de elementar: dacă te găsești într-o funcție sau într-o demnitate publică, trebuie să ai la îndemînă instrumente pentru comunicare. Site de știri, televiziune, ceva. Nu unul făcut de plictiseală, ci capabil să transmită mesajele importante către populație, nu manipulativ, ci coerent și comprehensibil.
Apoi, dacă te găsești în poziția amintită, cum să te gîndești măcar că îți ajunge să te bazezei pe amici din presă, cînd ai războaie de dus, atît intern, cît și pe plan extern, cînd banii adversarilor tăi sînt virtual infiniți și posibilitățile lor de a te ataca fără număr. La un simplu tur pe online, vezi fără mare dificultate lanțul de așa-zise organizații, fundații, asociații, dublate de social media care îți sînt perfect ostile, iar dacă ai măcar doi neuroni reușești să le deslușești numele: Declic, Funky Citizens, Expert forum etc. și vezi că lanțul merge către USR, că vine înapoi pe la Roșia Montana, pe la Monica Macovei, Eckstein Peter și Marko Bela, Tăpălagă, Danileț, CTP, Cărtărescu, Nemira, Cărturești, Liiceanu, Humanitas, Pleșu, Stelian Tănase, Volodea Tismăneanu, că o ia prin absolut toate canalele TV, că trece prin majoritatea siteurilor și ziarelor, prin servicii și organisme internaționale copios finanțate, deci îți faci o hartă a adversarilor și canalelor lor de comunicare, căilor de finanțare și încerci să le faci față. Să speri într-o minune, nu cred că funcționează. Iar dacă minuni aștepți, măcar mobilizează-ți partidul într-un referendum de tipul acesta.
Pentru că în calitate de cetățean pot eventual trăi fără bani din redevențele pe gazele din Marea Neagră, dar mi-e infinit mai greu să trăiesc într-o țară fără Dumnezeu.
Iar aici încă nu am zis că partidul în sine nu are o structură dedicată comunicării! De asta nici nu mai discutăm, fiind o problemă ce ține de PSD.
Ar fi de discutat însă despre numărul votanților din România. Că nu există 19 milioane, că nu pot fi 18.278.496 pe liste permanente e mai mult decît evident. Ce nu înțeleg este cum nu se sesizează nimeni, exceptînd desigur partidele care au tot interesul să vehiculeze asemenea cifre umflate de dragul locurilor suplimentare în Parlament sau a alocărilor bugetare. De altminteri, România operează cu două seturi de cifre: un set pe intern, un alt set pentru instituțiile internaționale, unde populația totală a României este de cca. 19 milioane. Scăzînd de aici 4 milioane de minori, rămînem cu cca. 15 milioane de votanți. ”Cinstitul” PSD de ce nu dorește să pună ordine în cifre?
Un alt cal de bătaie a fost ”alianța dintre PSD și Biserică”. Și asta a fost o manipulare de mare succes. Ați văzut vreun gest al politicienilor, ați auzit vreo vorbă care să nege asta? Sigur că nu. Cum nici Biserica nu s-a grăbit să vină cu vreo precizare. ”Marfa” livrată populației exploata zona aceea a invidiei unde atît preotul, cît și politicianul sînt indivizi bogați, în timp ce ”românul” care nu-i așa, ”muncește de o viață” nu a reușit să agonisească mare lucru. Și mai frumos este că nici politicienii și nici preotii nu puteau nega cu totul o asemenea afirmație. Și, desigur, PSD a vrut să cîștige pe toate planurile, să îi împace și pe politicienii europeni, în fața cărora a jucat o carte neutră, de nesusținător al grupului pro-familie ”tradițională”, iar acasă taman invers, însă fără a schița vreun gest de ajutor. În schimb, subminînd credibilitatea referendumului.
Delirul propagandei a funcționat la o intensitate ieșită din comun! Dincolo de acest delir, elementul esențial a fost boicotul. Oricît de greu ar fi ca cineva să își explice un asemenea gest într-un stat democratic, explicații se regăsesc destule la bandele finanțate de Soros, inclusiv ”temerea” că și inițiatorii referendumului ar utiliza aceleași metode ca și ei: furt, înșelăciune, dezinformare etc. Să subliniem aportul ”intelectualității” și a editurilor! Aici deja lucrurile chiar sînt delirante! Dincolo de acuzele de homofobie, ură, șmechereală, fraude ce au generat imediat ripostă de genul ”Cine nu votează DA, mă-sa îi tac-su”, situația a generat o mutație ciudată: mulți dintre cei care ar fi votat un cinstit ”Nu”, adică atei, oameni neimplicați, au receptat doar răspunsul taberei pro și au ajuns la concluzia că cei care susțin familia ”tradițională” i-ar considera homalăi. Drept pentru care au taxat excesele taberei pro cu boicotul și i-au comparat pe cei pro-familie cu USR și #rezist. Adică exact ca și cu Șerban Nicolae în Parlament. Îl înjur și îl hărțuiesc o oră și ceva cu camera în față, pe urmă cedează el cumva, iar un clip de un minut ajunge pe Facebook ca să demonstreze cît de grobian e pesedistul.
Un alt subiect indus a vizat faptul că întregul referendum ar avea ca scop marginalizarea grupurilor LGBTQ. Acest mesaj a fost hiper-amplificat pe social media, introducîndu-se suplimentar discuții aiurea despre familii monoparentale etc. Cît de stupidă e discuția despre homosexualitrate în România, e altă poveste. Cifre nu are nimeni. Comunitatea LGBTQ se autoamăgește că ar reprezenta 9% din populație, însă e extrem de greu de crezut că poate însuma și 1% cu simpatizanți cu tot, în special persoane care au și alte afecțiuni. Mai consistentă ar părea aici o discuție despre cei care se regrupează în spatele acestei comunități. Anume activiștii. Parte din ei bine plătiți, de afară. Ei împing agenda LGBTQ tot mai profund în societate, în urma lor sosind politicienii, impostorii, profitorii, tîmpiții. Fiecare cu speranțele proprii. Din aceștia, politicienii ”progresiști” sînt cei care interesează. Ei folosesc minoritatea sexuală ca surogat de ”proletariat” în noile teorii ale luptei de clasă ce dorește să reimpună aici socialismul.
In Harghita și Covasna prezența la vot este de regulă masivă. N-a fost cazul și acum, la referendum. În Harghita prezența a fost de 11,12% (sub 30.000 de votanți), iar în Covasna de 8,50% (cu ceva peste 15.000 de votanți)!
Și ungurii au avut parte de manipulări. Kelemen Hunor a sprijinit initiativa pro-familie, el fiind pe linia lui Viktor Orban (crestin-democrat în devenire), însă oponenții i-au găsit pe Marko Bela, Eckstein Kovacs Peter ș.a. care au transmis prin comunitate că există o amenințare la adresa minorităților, azi la adresa LGBTQ, mîine roma, pe urmă ungurească. Nu există nici o variantă ca cei din comunitate să nu rezoneze la așa ceva, mai ales cînd este evident pentru toți maghiarii (ceea ce pentru români este mai puțin) că pot fi extrem de ușor găsiți țapi ispășitori, ba încă și pedepsiți, cu sau fără vină, iar aici există deja cazul viceprimarului Clujului – Horvath Anna – condamnată fără nici o dovadă a presupusei “corupții” și cazul “teroriștilor” care nu au comis nici un atentat, dar despre care susținea SRI-ul că doreau să arunce în aer un coș de gunoi pe 1 Decembrie, iar pentru asta au construit, chipurile, un întreg complot și au implicat nu se știe cîte persoane și și-au procurat nu se știe ce substanțe și un telefon mobil. Și mai există abuzuri! Unul, împotriva unui membru UDMR care a întocmit o cerere de retrocedare a unui liceu, altul pentru împotriva altui membru care a avizat înființarea unui liceu etc. Iar acum am avut decontul. Ungurul de rînd a zis: sigur că așa e! În mod evident se vor îndrepta împotriva minorităților, au mai făcut-o, iar noi am simțit deja asta pe propria piele. Sîntem alături de minoritatea LGBTQ… Asta pe de o parte. Pe de altă parte, în zona de urban “mare” – municipii etc., nu există nici o diferență între tefelistul român și cel maghiar. Sînt la fel de #rezist și unii și ceilalți. Asta a pornit odată cu sprijinirea PDL de către UDMR și s-a glosat pe linie (uniți salvăm…) pînă cînd a devenit un soi de certitudine că PSD și UDMR sînt partide “comuniste”, iar “liberalii” sînt “de dreapta”. Iar ungurul din urban e și el tot “de dreapta”, doară lucrează în aceleași locuri cu tefelistul român, e la fel de analfabet, la fel de doritor de “drepturi”.
Ceea ce a supraviețuit extrem de fericit este frustrarea. Acum, mai avem în plus o categorie de 4 milioane de frustrați în urma referendumului! Apoi, România fiind o țară în care cca. 5 milioane de oameni muncesc iar restul stau să le contabilizeze veniturile, avem o întreagă clasă de ”cinstiți” care stau ca babele pe laviță și disecă felul în care aceștia și-au dobîndit averile. Concluzia este, de regulă, că prin furt.
Sigur-sigur, în mod necinstit. Cum altfel să aibă un preot un apartament? De ce nu stă sub cerul liber? Cum altfel ar avea vreun politician casă sau mașină? Mai avem ura. Irațională. Am văzut propuneri de a dialoga cu cei din cealaltă ”bulă”, progresistă, însă toate încercările se lovesc de un zid impenetrabil. De ură. Dincolo de faptul că unii pur și simplu din asta trăiesc, fiind activiști plătiți sau politicieni pe funcție, îi avem și pe cei care repetă mantrele progresiste de atîtea ori încît ajung să le și creadă. Nu mai discutăm de consumul de substanțe, că nu toți consumă. Dar însăși expunerea permanentă la această gherilă îi transformă în indivizi perfect opaci, care nu mai sînt în stare să aibă reacții normale nici cînd li se vorbește calm, nici cînd li se prezintă documente oficiale etc. Iar România nu este pregătită psihic să ducă un asemenea război. Cu indivizi zombificați care predică drepturile minorităților sexuale și neagă orice formă de existență creștină ce o califică de ev mediu sau de cavernă. Cu indivizi incapabili să înțeleagă și să opereze cu informații simple. Cu indivizi care nu sînt interesați de sursele lor de informație.
În plus, pentru aceștia, funcționează vechea zicere cu ”cine nu e cu noi e împotriva noastră”. Altfel zis, nu ești cu ei, înseamnă că în mod obligatoriu ești pesedist și comunist. În capul lor altă variantă nu prea există. Atîta este orizontul lor. Dincoace, însă, în bula creștină, pe la noi, pe la noua minoritate, discuțiile vizează 4 milioane de indivizi ce își caută un partid și un lider. Un partid conservator cu un lider creștin.
Cît despre Biserică, e greu de estimat cît timp va mai trece pînă cînd se va depopula suficient încît să își transforme clădirile în cafenele, cîrciumi și discoteci, așa cum a făcut-o deja în Olanda, sau în alte părți… Ramîne ca cei 4 milioane de creștini din țară să se gîndească și la asta. Și la faptul cum anume se poate sparge cealaltă bulă. Cea toxică.
Autor: Bela Ambrus
Sursa: Samizdat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu