Acum e clar: concesiile pe care Biserica le-a făcut într-o primă etapă în numele bunei cooperări dintre ea și stat au fost interpretate de autorități ca o invitație la noi și noi abuzuri în numele unei utopii sanitare care, teoretic, se poate prelungi la nesfârșit, guvernul neavând altă strategie decât cea a restricțiilor și interdicțiilor parțiale – și vădit discriminatorii, în cazul de față – iar la nevoie totale.
Nonortodocșii ar trebui să înțeleagă că aici nu e vorba numai de libertatea Bisericii majoritare, ci de tipul de regim în care vor să trăiască. Biserica Ortodoxă Română este cel mai important actor al societății civile și cel care poate opune cea mai serioasă rezistență în fața abuzurilor statului. Dacă ea este călcată în picioare, ceilalți, mai mici fiind, vor fi călcați în picioare cu mult mai multă ușurință.
Deci Biserica Ortodoxă nu mai are o responsabilitate doar față de proprii ei credincioși, ci și față de restul societății civile și față de regimul constituțional care i-a permis – și ne-a permis tuturor până acum – să-și desfășoare activitatea în mod liber. În fine, e timpul ca și creștinii ortodocși în frunte cu păstorii lor să înțeleagă că actualul stat nu mai este un partener de dialog cu care se poate conlucra pentru binele comun, ci este un nou avatar istoric al lui Antihrist. Suntem în război și nu noi l-am început. O primă dovadă a înțelegerii acestui fapt, cred eu, ar fi încetarea pomenirii conducătorilor țării la Sfânta Liturghie, până le (re)vine mintea la cap.
Sursa: facebook Alexandru Racu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu