POVESTEA OULUI DE PAȘTE

 

Dragi copii,

Am să vă spun povestea unui ou, și anume a oului de bibilică.

Odată, demult, era un ou mic, mic, de bibilică, ce stătea frumos

și liniștit în cuibarul său; bucurându-se că gospodina cea bună și

frumoasă nu-l lua din locul lui, să-l folosească la te miri ce. Dar,

la un moment dat, cum stătea el liniștit, fără nici un gând, căzut în

adânca-i melancolie, fu deranjat de vorba unui alt ou, pe care abia

atunci îl făcuse găina.

- Hmm, ce bine...se apropie Sfintele Paști, iar eu voi fi frumos

gătit, aranjat și așezat în coșul împodobit pentru Paște.

Însă oușorul de bibilică nu spunea nimic, tăcea și asculta; dar

oul de găină iar începu:

- Hei, tu, cel de colo, nu auzi ce vorbesc cu tine?

Oulețul nici de data asta nu răspunse, asculta, gândindu-se cum

să facă să ajungă în coșulețul frumos împodobit. Atunci, furios, oul

se apropie de el și începu să-i strige la ureche:

- Nu auzi? Ești surd? Sau nu vrei să răspunzi?

Bietul ouleț, când văzu că nu are încotro și trebuie să răspundă,

cu o voce tremurândă, bâlbâindu-se, îi zise:

- Bbba te-am auzit, dar...

- Ce dar? Și atunci de ce nu răspunzi?

- Măăă...gândeam.

- Bun și la ce, mă rog, te gândeai?

- Măăă...gândeam...laaa...cât de frumos și bine trebuie să fie în

acel coșuleț de Paște.

Ei, din acel moment, buna și frumoasa gospodină, deveni urâtă

și rea. De câte ori lua ouăle din cuibar, pe oul de bibilică îl lăsa mai

departe la locul lui; acesta frământându-se și gândindu-se cum să

facă să ajungă și el acolo. Însă o idee năstruşnică îi vine în minte,

zicându-și în sinea lui: ”Aha, o să cobor încetișor să nu mă sparg,

am să pășesc ușurel, mă strecor câte un piculeț până ajung lângă

celelalte ouă și stau acolo până mă vor împodobi și pe mine”. Totuși,

în mintea lui i se mai strecură gândul: ”Dar dacă mă va folosi la

mâncare, prăjituri sau cozonaci, ce mă fac? Simplu, am să stau pitit

până va veni timpul de vopsit și împodobit, și atunci voi ieși și eu”.

Iată că ziua cea mare a sosit, gospodina luă toate ouăle, printre

care și cel de bibilică; care se strecurase încetișor lângă celelalte

ouă, fără să fi observat gospodina, așteptând liniștit ziua cea mare.

Doamne, ce fericit mai era oulețul că a putut ajunge cu chiu, cu vai,

împreună cu celelalte ouă, frumos gătite și aranjate în coșulețul de

Paște.

Și iată: iepurașul a venit cu tolba,

Iar eu v-am dus cu vorba.

IL RACCONTO DELL’UOVO DI PASQUA

Cari bambini,

Vi raconterò adesso la storia di un uovo, ossia l’uovo di faraona.

C’era una volta, tanto tempo fa, un uovo piccolino di faraona. Lui

stava tranquillo nel suo nido pensando che la padrona non lo avrebbe

mai tolto da quel posto. Però, all’improviso, mentre lui era cosi

malincolico, sentì la voce di un altro uovo appena fatto dalla gallina.

- Hmm, che bello...tra un po’ arriverà la Pasqua e io sarò tutto

elegante, ben colorato e messo nel cestino di Pasqua.

Però, l’uovo di faraona non diceva niente, stava zitto e ascoltava.

L’altro uovo disse ancora:

- Ehi, tu! Non senti che sto parlando con te?

L’uovo piccolino non gli rispose nemmeno questa volta,

pensando a cosa avrebbe dovuto fare per arrivare anche lui nel cestino

di Pasqua. Allora, l’altro uovo, arrabbiato si avvicinò e cominciò a

gridare:

- Ehi, non senti? Sei sordo, per caso? O non vuoi rispondermi?

L’ovetto, quando vide che non aveva via d’uscita, con la voce

tremante, balbettando, gli rispose:

- Sssì che ti ho sentito, ma...

- E allora? Perché non mi rispondi?

- Stavo pensando...

- Ah sì? A cosa stavi pensando?

- Pensavo a quanto può essere bello quel cestino di Pasqua.

D’allora in poi, la buona e bella padrona diventò brutta e cattiva.

Tutte le volte che prendeva le uova dal nido, l’ovetto di faraona lo

lasciava sempre lì, al suo posto. Lui si tormentava e pensava a cosa

fare per riuscire ad arrivare anche lui nel cestino. Un giorno ebbe

un’idea: “Eh sì, scenderò pian pianino, senza rompermi, e andrò

vicino alle altre uova, per essere anche io colorato e messo nel

cestino”. Poi, pensò meglio: “Ma cosa farò, se la padrona mi vuole

usare per far da mangiare o per fare i dolci di Pasqua? Ah, lo so!

Starò lì, nascosto, fino a quando dovranno essere dipinte le uova.

E poi, uscirò!”.Detto e fatto. Così, l’ovetto rimase lì, aspettando

tranquillo e felice il giorno di Pasqua.

Arrivò il grande giorno! La padrona prese tutte le uova, tra

le quali c’era anche l’ovetto di faraona. Com’era felice e contento

l’ovetto! Con tanta fatica era riuscito a essere lì, insieme alle altre

uova, nel cestino di Pasqua.

Cosi è arrivato il coniglio con il carniere e Io vi ho narrato tutta

la storia insieme!

30 04 2021

Chioariu Mihaela-Dana.