Europa de Est va îmbătrâni săracă

de Gheorghe Pârja
 V-am mai spus, dragi cititori, că nu doresc a fi o voce alarmistă! Citesc, compar idei, mai schimb o părere, când am cu cine. Cum s-a întâmplat recent la Iași, unde, într-o seară de septembrie, am fost martorul unor discuții sprintene despre lumea de astăzi, între oameni cu experiență politică, culturală și de viață. Ei se numesc Varujan Vosganian, Gellu Dorian, Gheorghe Mihai Bârlea, ori Nicolae Spătaru, din Chișinău. Discuții cu argumente, venite din lecturi profunde, cu trimiteri la personalități cu preocupări constante în rânduielile acestei realități europene. Fără patetisme politice, ci cu evaluarea timpului pe care-l traversăm. E adevărat, părerile sincere, uneori crude, nu le auzi în emisiunile-clișeu, de la televiziuni, iar vremea conferințelor cu public a cam trecut.

Așa că fiecare se antrenează în idei curate cum poate. Am selectat și eu câteva din acele discuții libere și primenitoare. Domnul Matthew Olex, bancher, istoric și consilier a mai multor premieri polonezi, scria: „Într-o vreme a schismelor care separă Vestul Uniunii Europene de unii membri din Est, ambele tabere au propriile rațiuni de a păstra marele secret economic al Uniunii Europene, și anume faptul că Vestul Uniunii Europene stăpânește noile țări membre ca pe niște feude.” Împotriva logicii și justiției, 340 de milioane de vest europeni bogați îi stăpânesc pe cei 103 milioane de estici săraci. Elitele din Europa Centrală și de Est nu se revoltă pentru că nu suportă să recunoască realitatea, iar mulți membri ai elitei au fost cooptați de vestici sau au fost intimidați.
Premierul Sloveniei a trimis o scrisoare Comisiei Europene, în care a scris: „Nu suntem o colonie, nu suntem membri de mâna a doua!” Până și primă­rița franțuzoaică din Capitală a spus limpede: „O mare parte din bogățiile Europei se scurg din țările sărace spre cele mai bogate.” Pare un paradox, la prima vedere: cum săracii îi îmbogățesc pe cei bogați? Se poate. Europa Centrală și de Est era slăbită și confuză după căderea comunismului și a trebuit să-și deschidă granițele prea repede. După ce au căzut frontierele, s-a produs o hemoragie demografică dinspre Est, așa că Vestul s-a îmbogățit cu zece milioane de angajați. La Bruxelles nu este voie să vorbești despre acest uriaș transfer de bogăție. Nimeni nu îndrăznește să se laude că a pus mâna pe acești imigranți albi, creștini, bine pregătiți, foarte ușor de integrat. Totul se întâmplă în numele libertății. Dreptul fiecăruia de a-și hotărî soarta.
Te pui împotriva curentului? Asta este schimbarea lumii? Nu ne putem preface că nu știm că în Est s-a făcut o prăbușire demografică, numai în vreme de război se poate întâmpla așa. Croația a pierdut un sfert de populație. România, Bulgaria și Țările Baltice au pierdut o cincime, iar Polonia o zecime din populație. Peisajul se derulează sub ochii noștri. Acest dezechilibru demografic pune la îndoială speranța că vom putea ajunge Vestul din urmă. Da, vrem o țară ca afară! era un strigăt care s-a mai domolit puțin. „Europa de Est va îmbătrâni înainte de a se îmbogăți,” spunea Beate Jarnovik, profesor la Oxford. Mi-am permis să adun aceste păreri, nu pentru a speria lu­mea. Dar nici nu puteam sta liniștit când valurile bat în zidul cetății. Când spun analiștii din alte țări, economiști preocupați de soarta Europei, că vesticii cu companiile lor s-au înstăpânit pe sectoarele cheie din industria și serviciile estice, îți pui firesc întrebări.
Cum este bine? Care sunt consecințele pe termen scurt? Dar pe termen lung? Văd că trăim într-o lume cu numeroase întrebări și cu puține răspunsuri. Am găsit un calcul care nu se spune în gura mare! Estul a dat 400 de miliarde de euro Vestului, bani investiți în educația și pregătirea celor care au plecat în marea industrie și agricultură, occidentale. Fenomenul a primit viza unui firesc, adică libertate de mișcare pentru a oferi forță de muncă, pentru un trai mai bun. Sincer vă spun, înțeleg starea de fapt. Chiar binele pentru cei care au optat pentru plecarea din țară. În discuțiile de la Iași am priceput, cât se poate, ce se ascunde în spatele acestei euforii care ne marchează vremea în care trăim. Da, puteți medita la afirmația profesorului de la Oxford: „Europa de Est va îmbătrâni înainte de a se îmbogăți!”
Nu-mi place ideea, dar este bine să știm ce cred și alții. La noi, clasa politică are alte preocupări.