România nepregătită

                                                                                             de Gheorghe PÂRJA

 Îmi prețuiesc țara prin destinul meu de român! Admir popoarele din jur cu toată istoria, cu bune și cu surprize. Am învățat de la dascălii mei admirabili, din cărțile în care este scris trecutul nostru, dar și al celor din jur, că avem repere solide, altfel nu am fi aici, în această geografie. Adevărat, ce se vrea variabilă, sub ochii vicleni ai celor care au puterea lumilor. Trăim vremuri care ne privesc acut, dar niciodată istoria nu se odihnește. Recent, a avut loc, la Kiev, Platforma Crimeea, un mecanism internațional de constatare și comunicare, al cărui scop, pe termen lung, este eliberarea peninsulei de sub ocupația Rusiei. Acolo, într-un cadru internațional elevat, cu șefi de state, premieri și un număr mare de diplomați, președintele Ungariei, Janos Ader, a comparat anexarea Peninsulei Crimeea cu efectele Tratatului de la Trianon.

Într-un asemenea context internațional nu mai este vorba despre un clișeu maghiar, cu care am fost obișnuiți, ci despre o insultă adusă României. Dar și altor vecini. Au trecut câteva zile de la întâmplarea nefericită de la Kiev, și m-am întrebat: ce l-a îndemnat pe liderul maghiar să spună ce a spus. Dar ce a spus Janos Ader, președintele Ungariei, la summitul din Ucraina? Reproduc un pasaj: „În mintea maghiarilor s-a întipărit adânc atât agresiunea marilor puteri, cât și trauma Trianonului, motiv pentru care noi știm exact de ce anexarea Crimeei reprezintă o rană atât de sensibilă pentru poporul ucrainean. După Primul Război Mondial, ne-au fost luate două treimi din teritoriul și populația țării. Maghiarii nu au uitat nici după un secol că au ajuns atunci să fie minoritari, că li s-au luat școlile și s-a făcut tot posibilul pentru ca învățământul în limba maternă să fie desființat. Ignorarea, în cadrul școlilor, a limbii materne, a unei comunități naționale, restricționarea utilizării limbii materne în spațiul public, amenințarea cu amenzi și sancțiuni a celor care își folosesc limba maternă, nesocotind astfel obligațiile internaționale, l-a care țara s-a angajat, nu este doar o încălcare gravă a drepturilor minorităților, ci și un lucru care nu este demn de o țară care s-a angajat să fie democratică, și, în plus, nu este nici în beneficiul națiunii maghiare.”
Discursul președintelui Ungariei pune în ramă o atitudine care ne dă de gândit, care depășește obișnuitele nemulțumiri maghiare față de istoria din această zonă. A vrut să transmită un mesaj foarte clar, în contextul în care cei adunați la Kiev discutau despre condiția Crimeei, teritoriu luat de la Ucraina și integrat în structura altui stat. Președintele Ungariei a profitat de conjunctură, și a extins la alte cazuri de nedreptate istorică, după opinia lui, ajungând la eternul Tratat de la Trianon, doliul maghiar. Adică, zic ei, că Transilvania a fost luată de România în 1918. Se știe că Unirea Transilvaniei cu România s-a făcut prin credenționale, cu voința majoritară a românilor transilvăneni. Regretabil că delegația României nu a fost pregătită pentru o replică. Poate nu îngăduiau cutumele diplomației, pentru a răspunde imediat, dar s-a scurs timp destul, de la discurs, și diplomația noastră a tăcut.
Am căzut în capcană, deoarece se știe tehnica noastră blândă. Primul ministru al României, Florin Cîțu, prezent la Kiev, s-a limitat să spună jurnaliștilor: „acestea sunt probleme care se discută acasă.” De acasă s-a transmis un comunicat anemic din partea Ministerului de Externe din Guvernul României. Vineri, când am scris acest text, ministrul cercetării, Ciprian Teleman, a dat, în nume propriu, o replică mai articulată președintelui Ungariei. Încolo, comentarii puține pe marginea acestui subiect. Ba, am auzit voci că nu merită să ne luăm în dialoguri dure cu partea maghiară, că așa este mai bine, că așa este diplomatic. Că este nevoie de UDMR la guvernare. Eu cred că România a căzut, nepregătită, într-un joc țesut abil de profesioniști. Sunt trist că trebuie să trăiesc și asemenea dezamăgiri din partea diplomației noastre. Cum mă preocupă acest subiect, mi-am adus aminte de un interviu al lui Vladimir Putin, care pleda pentru eventuala anulare a Acordurilor de la Helsinki, care au definit frontierele europene. Se referea la Kaliningrad, la Lvov, care a aparținut Poloniei. Pe listă erau și România și Ungaria. Se leagă.
A mai spus Putin: „În 1940, în Ucraina Sovietică a intrat o parte din Basarabia, dar și Bucovina de Nord, ocupate de România în 1918.” Ori asemenea afirmații nu ne pot lăsa indiferenți. Nu am o fire belicoasă, dar dreptul istoric la demnitate al oricărui popor îl susțin. Deci și al poporului român, din care fac parte. Mă mir că președintele României a uitat frumoasa expresie ungurească, cu care ne-a obișnuit recent. Așteptam de la domnul Iohannis o vorbă, ca de la președinte, la președinte. Deocamdată, tăcere! Cetățeanul din mine dorea o atitudine românească mai limpede. Poate va veni, la o altă ofensă. Să fim stăpâni pe noi!