Ne-a garantat domnul ministru că, în acest an, toți copiii
vor avea manuale. Nu pun în discuție calitatea uneori execrabilă a
respectivelor manuale. Dar știu deja că domnul Sorin Cîmpeanu minte. Copiii
care învață în școlile profesionale nu au manuale. Și rămâne un mister modul în
care se vor putea pregăti. Cât îi privește pe ceilalți, vom afla începând de
mâine dacă trebuie să ne luăm cu mâinile de cap sau nu.
Anul școlar începe cu traume pentru un număr destul de mare
de elevi. A fost fixată o cifră arbitrară, de nimeni explicată științific, a
numărului maxim de elevi care ar putea funcționa într-o clasă. Dacă este depășită
această cifră, care funcționează ca o sabie a lui Damocles, atunci copiii sunt
trași la sorți, un fel de roata norocului sau a ghinionului, cum vreți să-i
spuneți, astfel încât unii vor f plasați în alte clase. Nici atât măcar nu le-a
dat prin cap mai marilor de la minister ca, dacă tot au înghițit această
gălușcă a numărului maxim, să-i mute în altă clasă pur și simplu pe ultimii
veniți, astfel încât un elev care s-a obișnuit de-a lungul anilor cu ceilalți,
care și-a statornicit astfel relații durabile, să nu fie pur și simplu
dezrădăcinat și obligat la un efort suplimentar și până la urmă inutil de
adaptare cu alți copii, care învață deja într-o comunitate bine închegată. Și
ce se întâmplă, Doamne iartă-mă, dacă în școala respectivă există o singură
clasă, cum se întâmplă în unele școli de arte sau în unele școli din sate? Sau
dacă celelalte clase au deja numărul maxim? Unde vor fi aruncați peste horn
„suplimentarii”?
Ministrul traseist al Educației, care ne vorbește mecanic,
fără inflexiuni și fără niciun fel de mobilitate a expresiei, rece și sec,
despre noul an școlar, omite în continuare să vină în fața plătitorilor de
impozite și taxe și să ne spună câte școli din România nu au internet. Câți
copii din România, dacă vor fi siliți să treacă din nou la învământul de la
distanță, nu sunt conectați la rețea. Câți din câți nu au tablete și nici alte
dispozitive electronice. Câte școli continuă să nu fie dotate cu mijloacele
necesare învățământului la distanță? Câți profesori au ars și în această vară
gazul degeaba, neînvățând și nefiind instruiți cum să predea pe internet, cum
să le mențină copiilor atenția trează, cum să verifice din mers dacă aceștia
înțeleg ceva sau nu? Dar astea sunt deja subtilități.
Mai simplu ar fi poate să ne explice domnul ministru ce
eforturi s-au făcut în această vară și cu ce rezultate, pentru ca toate școlile
să aibă apă curentă și toalete civilizate și nu haznale. Ce a întreprins
Ministerul Educației astfel încât, împreună cu inspectoratele de învățământ și
cu Ministerul Sănătății, să facă în așa fel încât fiecare școală să dispună de
un cabinet medical sau măcar de un cadru sanitar calificat? Tot ce am aflat
este că s-au achiziționat câteva milioane de măști. Din acelea mai mult sau mai
puțin conforme.
Copiii, care sunt obligați să stea cu măști pe față în
timpul orelor, deși este fapt dovedit că asta îi traumatizează, că-i afectează
psihic iar unora le afectează sănătatea, nu vor avea voie sub nicio formă să-și
împrumute unii altora vreun obiect. Nici creion, nici pix, nici stilou, nici
caiete, nici cărți. Nimic, nimic, nimic. Și atunci mă întreb cum Dumnezeu vor
bate mingea în curte, în pauza dintre ore sau în puținele minute rezervate
săptămânal orelor de educație fizică. Vor veni de acasă fiecare cu mingea lui?
Alte întrebări fără răspuns vizează numărul de profesori
vaccinați. Cu luni de zile în urmă, în repetate rânduri, RoboCop ne-a informat
că dascălii de toate felurile sunt categoria socioprofesională care s-a
imunizat în proporția cea mai mare din România. Mai recent însă, luat la
întrebări insistent de jurnaliști, a recunoscut că nu dispune de nicio
statistică. Și a invocat faptul că datele din această perspectivă ar fi
secrete. Poate că este un secret dacă un anumit dascăl s-a vaccinat sau nu, dar
nu poate fi un secret numărul total. Adică câți din câți. Aceeași situație și
din perspectiva numărului de copii vaccinați. Cum de în acest caz ministrul
Educației ne furnizează procente? În baza căror informații? În cazul copiilor,
nu este un secret, ca în cazul dascălilor?
Iar bomboana pe colivă ne-o pune tot dumnealui. Anunțându-ne
în ce condiții, la o săptămână două după ce sună clopoțelul și începe școala,
tot programul va fi dat peste cap, iar copiii urmează să fie trimiși acasă, să
învețe de la distanță sau să nu învețe deloc. E pe bază de procente. Prin
urmare, dacă într-o clasă sunt de exemplu doar zece copii și dacă doi dintre ei
se infectează, clasa se închide. Dacă într-o clasă sunt 30 de copii și doi
dintre ei se infectează, clasa nu se închide. Este o nebunie! O nebunie care
abia începe. De mâine încolo, reporterii din întreaga țară ne vor informa din
nou asupra derulării acestei grozăvii a unui nou an școlar
Autor: Sorin Roșca
Stănescu
Sursa: corectnews.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu