Câte aș avea a vă spune...

 

DRAGI PRIETENI! Câte aș avea a vă spune... dar, nu vă spun, până nu îmi răspundeți la o întrebare: ce faceți când vă este dor de prieteni? Chiar așa! Mai ales în context pandemiologic... când sloganul ,,stați în casă!", se aude tot mai des. Într-o ,,altă lume" (aș putea zice fără să greșesc, într-o altă viață!), ne sunam, ne vorbeam, ne întâlneam la o poezie, ne adunam la o lansare de carte, ne întâlneam, ne duceam la un teatru, ne duceam la o bere cu prietenii, ne duceam pe o terasă. Și ce frumos era, atunci. Acum? ,,Mori", de dorul prietenilor. Bere, NU! Terasă, NU! Întâlnire între prieteni, NU! Filme, NU! Teatru, NU! Doar câte un apel telefonic, o vorbă două, despre una, alta... și înapoi la rutină! Facem cu nervii! Facem cu capu'! Facem... facem... facem! Și viața trece! Anii trec! Zilele trec... Din dor de oameni dragi, azi, (așa mi-a venit!), am luat telefonul și m-am uitat la amintiri, la poze adică. Multe și frumoase amintiri! Una mai minunată decât alta. De exemplu BUNA ȘI DISTINSA POETA, MIOARA BACIU, din Galați. Te prețuiesc și mi-i dor de tine!
Pupici

și îmbrățișări, ,,berbec", ce-mi ești dragă.
Cobor spre ,,Marea cea mare!", găsesc un ,,milion" de prieteni, și duc tot atâtea doruri. Poeta Ana MIHAIL, actrița Elvira RĂCEALA (un vulcan de femeie, despre care aș putea povesti zile întregi), Nastasica POPA, scriitoarea Vasilica MITREA - un om foarte calculat, cu verticalitate și demnitate aparte.
Mă opresc în Constanța, pentru a ,,bea o cafea", clar, virtual, cu poeta GAROFIȚA JIANU - pentru care poezia iubirii este izvorâtă dintr-un sufiet de o noblețe și gingășie aparte. Mulțumesc dragele mele prietene din acest colț de lume, că sunteți, că-mi sunteți și că aveți grijă ca semințele de dor să nu dea în floare... Ne-am văzut ba ici, la Sulina, ba la Sinaia, ba la Baia... acasă la noi. Vă iubesc și din drag, din dor, din iubire pentru voi, voi posta niște amintiri. Vă așteptăm cu drag la Chiuzbaia... Mulțumesc că existați în viața mea, că mă suportați așa cum sunt - când dificil, când prea vorbăreț... asta e, noi cei care știm să vorbim... suntem greu de oprit, greu de strunit! Vă mulțumesc pentru că nu mă uitați, și mereu fac parte din proiectele voastre, un motiv în plus de a vă mărturisi încă odată iubirea... marea iubire și prețuire.
MULȚUMESC, MIOARA BACIU!
MULȚUMESC, GAROFIȚA JIANU!
MULȚUMESC, ANA MIHAIL!
MULȚUMESC, ELVIRA RĂCEALĂ!
MULȚUMESC, VASILICA MITREA!
Oare cum ar fi viața mea fără prietenia voastră? Simplu răspuns! Un singur cuvânt - seacă! Îmi este permis și un al doilea cuvânt? Săracă! Mulțumesc!
Din drag de voi, din dor de voi, am impresia că trăiesc deja din amintiri. VĂ IUBESC! Știu că mai greșesc din când în când, dar sunt sigur de un lucru - voi știți conjugarea verbului A IERTA. De asta prețuirea este și mai mare. Oricum zilele astea am învățat un lucru, am învățat că nu toți ,,e oameni", și că dorul, uneori, poate durea... dorul de voi!
Cu toată sinceritatea de care pot da dovada în aceasta splendidă zi de duminică, în ciuda multor invidioși, urâcioși sau geloși (și așa autointitulați oameni de litere!), am făcut lucruri interesante, minunate, prețioase împreună și fiecare, în nume propriu, după putința și știința fiecăruia. Mulțumesc că existați și că, din când în când, cu voi, viața mea e mai frumoasă. In rest... tot noi rămânem - simpli, sensibili, cu emoții și printre emoții, care fac parte din sufletul nostru plin de frumos, încărcat de visare. Consider că am SCRIS UN RÂND IN MAREA CARTE DE AUR A LITERATURII ACESTUI VEAC.

VASILE BELE
Chiuzbaia, 1 noiembrie 2020