de Gheorghe Pârja
După atâtea priviri în depărtări, parcă orizontul s-a
apropiat puțin. Misterul s-a descojit cu un strat subțire și se întrevede
speranța. Cel puțin mie așa mi se pare. Mult comentatul și misteriosul Plan de
Redresare a României a fost adus cu avionul de doamna Ursula von der Leyen,
după negocierea prin birouri cu uși capitonate. A fost multă osteneală cu acest
Plan, cu respingeri repetate, până s-a ajuns la criteriile cerute de Uniunea
Europeană. Dar și pe cele ale cabalei de partid. După știrea mea, Planul se
referă la poporul român, care are dreptul să știe cât este îndurare și cât bine
în el. Este un adevărat vârtej de informații în jurul lui. Se practică un
discurs esopic. Unii spun să nu ne alarmăm, că împrumuturile vor fi cu o rată
de dobânzi foarte mică, cu rambursări pe termen lung. Pe de altă parte, se
vehiculează ideea unor creșteri de taxe.
Un economist ne-a furnizat patru pericole ale Planului:
creșterea datoriei publice, creșterea taxelor, presiuni pe cursul de schimb,
deturnări de fonduri. Asta în limbaj de specialist. Dar au fost depistate
câteva elemente concrete. Se va trece la rovinieta pe kilometru, taxarea
proprietății în funcție de valoarea ei, taxe mari pentru tot ce este eco, bio,
ori electric. Scumpiri la facturile de gaze și energie. Se vor reduce
stimulentele fiscale excesive. Și multe altele care stau după cortină și vor
ieși la timpul stabilit de alții, în spectacol. Patronatele se plâng că, în
urma acestor reforme, angajații își vor căuta de lucru în străinătate. Oare
asta se vrea? N-au plecat suficienți români din țară în contul dreptului la
libera circulație? Se pregătește șomajul tehnic? Trăim într-o lume cu foarte multe
întrebări și cu puține răspunsuri reale.
Fiind atent, de multă vreme, la soarta satului românesc,
evident și la cel maramureșean, am constatat pierderea esenței tradiției prin
fireasca rotire a generațiilor, dar și din pricina indiferenței conștiente a celor
care ne conduc. Răsfoind presa, am citit în ziarul Cotidianul un stufos plan de
investiții din misteriosul Mare Plan. Într-un mod sibilinic, autorii fără nume
constată că peisajul tradițional a avut de suferit mult, imaginea satului
nostru s-a degradat din cauza proastei administrații, a lipsei resurselor
necesare. Se mai constată depopularea satelor și îmbătrânirea lor. Această
situație este cu atât mai gravă în zonele cu potențial turistic deosebit și cu
valoare identitară importantă. Da, așa scrie acolo! Mai scrie că satul nostru a
început să-și piardă imaginea, care în mod tradițional oferă valoare culturală
localităților. Multe case sunt abandonate și se sting treptat pe măsura
trecerii timpului.
Sunt amintite Muzeele satelor din diferite regiuni ale
țării. Se arată preocupare pentru prevenirea depopulării satelor pe termen
lung. Nu se spune cum și când începe noua aventură. Sunt curios cine vor fi cei
care vor împlini acest plan. Cine se mai pricepe la satul maramureșean? În
stufosul plan de investiții, un apreciabil paragraf este alocat Memorialului
victimelor de la Sighetul Marmației. După ce se face o descriere a
obiectivului, că este singurul din România care a obținut titlul Marca
Patrimoniului European, unde se desfășoară seminarii, simpozioane, întâlniri
ale istoricilor din țară și străinătate, sunt amintite și câteva proiecte de
extindere a Memorialului. Se propune realizarea unui spațiu expozițional în
podul clădirii. Se mai prevede, în imediata apropiere, ridicarea unui centru
multifuncțional, unde să se deruleze diverse programe educaționale și de
cercetare. Adică un centru de conferințe, o bibliotecă, o sală de proiecție
pentru filme, spații de cazare. Se mai menționează lucrări de consolidare,
reabilitare și de reîmpărțire a spațiilor.
Astea sunt scrise în proiectul care va fi administrat de
Fundația Academia Civică, drept persoană juridică ce administrează proiectele.
Este trecută și valoarea totală a investiției. Dau cifra exactă scrisă acolo
1.746.929 euro + TVA. Nu se spune când se va împlini visarea scrisă. Le-am spus
toate acestea ca să rămână. Fiind un document online, el se poate rătăci în
generosul univers virtual. Entuziasmul unor politicieni este la cote înalte. Eu
rămân mai rezervat. Totuși nu strică să fim ceva mai raționali și să avem în
vedere și aspecte sub semnul speranței.
Aminteam la început că au fost negocieri strânse la Bruxelles între reprezentanții României și oficialii europeni. Nu știm ce și cât am cedat. Un europarlamentar a lăsat să se înțeleagă că, sub pavăza lui Cioloș, s-au votat aberații globaliste de genul drepturilor minorităților sexuale, cu tot ce derivă de aici. Ba au acceptat sugestia de la Bruxelles ca românii să nu mai folosească lemne de foc. Se zice că banii promiși sunt condiționați de acceptarea de către România a acestor nepotriviri pentru noi. Și mai vorbiți de satul românesc? Voi mai reveni pe această temă. Deocamdată, rămân între mister și speranță.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu