joi, 7 octombrie 2021

Literatură și artă la Ocoliș

 

                                                                                             de Gheorghe Pârja

Satul Ocoliș este o adresă consacrată, unde își dau periodic întâlnire literatura cu arta plastică, ca un pariu excelent între artiști, având ca liant prietenia. Lucru minunat într-o lume în care căutăm oaza de liniște și cugetare în folosul luminării sufletului. Abia erau spre așezare ecourile Serilor de Poezie de la Desești, că, sâmbătă 2 octombrie, sculptorul și poetul Ion Marchiș ne-a chemat la Tabăra națională de literatură și artă ARCHEUS – 2021, în calitate de inițiator și amfitrion. Cadrul natural parcă este decupat din partea dreaptă a Raiului. Acest loc este iscoditor pentru imaginație, generos cu mărturisirea cuvintelor și gazdă bună pentru simboluri, parabole, expresii comunicate limpede, ima­gini lirice, metafore, adică un fel de cărare dintre pământ și Cer. Observați că mă refer la cei care parcurg terenul fascinant al Cuvântului, și-i propun un armistițiu între strigăt și liniștea metafizică. Adică la scriitori, mai cu seamă la poeți.

La Ocoliș se practică și un exercițiu inițiatic întru misterul poetic. Și asta se întâmplă de peste un deceniu și jumătate, perioadă în care pe aici s-au perindat nume sonore ale liricii contemporane din toată țara. Mai trebuie spus că în ultimii ani starostele acestor întâlniri este poetul Ion Mureșan. Și la această ediție, în jurul lui s-au adunat voci poetice foarte diferite, care cred în rostul poeziei, astăzi când rosturile culturii sunt puțin apreciate. Manifestarea a început cu slujba de pomenire pentru scriitorii români și artiștii plastici dispăruți, care și-au legat destinul de Maramureș. Apoi, poetul Ion Mureșan a prezentat cărți de poezie, proză, eseistică, ale autorilor prezenți, apărute în ultimii doi ani. Pentru mine a fost un bun prilej de a cunoaște noile căutări ideatice în aceste apariții editoriale. Fiecare gen a fost bine ilustrat cu valoare și inedit.

Recitalul de poezie a fost ca un ritual al penitenței, în care s-a conjugat starea de grație cu refuzul canonului, adică spectacolul libertății, în care s-au relevat multe roluri de compoziție. M-am întâlnit, chiar reîntâlnit, cu poeți adevărați, cu note lirice personale, tonuri variate venite din spațiul ludic, al expresiei aforistice, cu reflecții ironice, împletite cu răsucirea parabolei. Așa, la Ocoliș am recapitulat deschiderea, prin gesturi lirice, a porților cerului, călătoria pe întinderi necunoscute, admirația frunzei, dar și lumina fulgerului, inițieri care se repetă când este vorba de miracolul care locuiește în cuvânt. În amfiteatrul emoției de la Casa Marchiș, am ascultat poeme rostite de Ion Mureșan, Ion Marchiș, Ion Pintea, Ioana Ileana Ștețco, Rodica Brad-Păuna, Alice Valeria Micu, Nicolae Scheianu, Dorel Macarie, Ștefan Herțeg, Gelu Dragoș, Vasile Tivadar. Profesorul Vasile Leschian ne-a deslușit virtuțile palimp­sestului, iar Viorica Pârja și-a prezentat, eseistic, viziunea despre cele patru cărți scrise și apărute în pandemie. Valeriu Sabău, după o mai lungă odihnă în livezile prozei, ne-a propus o nouă incursiune în universul lui epic. S-au acordat premiile ARCHEUS.

Cum recent m-am întors de la Festivalul Internațional de Poezie de la Iași, despre care poetul Adrian Popescu scria în România literară că a fost o manifestare excelentă, eu scriu în ziarul nostru că la Ocoliș m-am simțit ca la Iași, la care se adaugă porția de har al confraților din Maramureș. Unde și în pandemie este cald și bine în sufletele noastre ocrotitoare de prietenie și Cuvânt. Da, Tabăra de literatură și artă! Dacă literatura a descris-o în linii mari, arta plastică era în preajmă. Se întrupa din felii de cer decupate, din galbenul frunzelor de toamnă, din verdele care nu se stinge, care vor fi trecute prin paradisul sufletesc al pictorilor. O, ce minunate tablouri ne vor chema peste puțină vreme într-o sală de expoziție.

Sâmbătă, 2 octombrie, la Ocoliș s-a țesut o poveste ca un covor zburător plutind peste lume. Căci, cum să pricep eu toată această lume, întregul cosmos de aici năvălit în sufletul omului? Decât ca o binecuvântare a ceasurilor de veghe. Orfeu s-a impus ca un împăcător de lumi, zugravii au pictat o garoafă pentru inimi iubitoare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu