Poetul Marin Rada s-a născut în Albeşti, a terminat studiile liceale la Scorniceşti şi a studiat Dreptul în cadrul Universităţii Bucureşti. Cochetează cu poezia încă din anii de liceu şi frecventează şedinţele Cenaclului „Balada”, apoi în anii studenţiei publică poezii şi reportaje în Suplimentul artistic al „Scânteii tineretului”, dar şi în revistele literare: „Luceafărul”, „Amfiteatru”, „Convorbiri literare”, „Familia”, „Flacăra” ş.a.
Lecturând cele două „cărţi” semnate Marin Rada, adică „Pledorie pentru fluturi şi cer” şi „Comorile umbrei”, descoperim un poet valoros, tenace, cu o poezie de mare fineţe şi muzicalitate, poezie profund lirică, cu idei şi consideraţii filozofice existenţialiste.
Pleodoaria poetului Marin Rada nu este numai pentru fluturi, este pentru poezie pe care o consideră alături de femeie, două minuni lăsate de Dumnezeu pe pământ, pledoaria lui în acest volum editat la Ioan Romeo Roşiianu este pentru muzică unde vioara îşi are un rol esenţial, e pentru respectul pentru natură şi anotimpurile ei, e pentru zori de zi şi lumină, e pentru spaţiu terestru şi celest, e pentru apropierea de Dumnezeu şi blândeţea lui, este pentru familie şi amintirea celor de dinaintea noastră, este pentru iubire, în toate formele ei!
Despre iubire şi pledoarie pentru femeie vorbeşte Marin Rada în poezia „Cuceritoare”: „Lasă-mă să adun/din părul tău,/fluturii,/ei se visează/legănați/de o floare,/ești aproape rouă/și cântec,/cuceritoare,//Cred că/mângâierile tale/sunt precum stelele/răsărite în mare,/lasă-mă să te îmbrac/doar cu ele,/strălucitoare,//Uneori /cerul se adapă/din privirile tale,/căutând /răsăritul, /dincolo/de bătăile inimii tale,/iubitul...//Lasă-mă să adun/din părul tău/fluturii,/ei se visează/legănați/de o floare,/ești aproape rouă/și cântec,/cuceritoare...” ori în poezia „Cărţi”: „Toate femeile/sunt frumoase/în felul lor,/numai că unora/le vine rândul/mai devreme/la fericire,/altele, încă,/mai dor...//Toate florile/de primăvară/sunt frumoase,/unele își etalează/parfumul de vis,/altele se ofilesc/prea devreme/așteptându-și/stropii de ploaie/sub cerul promis,//Toate femeile/sunt frumoase/în felul lor,/fiecare dintre ele/este o carte/plină de dor,/uneori le citim/mult prea repede/și rămân înflorite/în inimă cuvintele lor...”.
Şi totuşi unele poezii sun previzibile, au prea multă descriere, poezii care se puteau finaliza printr-o idee transmisă subtil, printr-o metaforă care să-l facă pe cititor să...viseze.
Întâlnim poezii care preaslăvesc Limba română, neamul, dar şi poezii ce ţin de justiţie, domeniul în care a muncit.
Poemul de început din a doua parte a cărţii, „Numele poetului”, de fapt o „ars poetica” aminteşte de un cenaclu condus de poetul Cezar Ivănescu prin anii 1980, cenaclu care a lansat mulţi alţi poeţi importanţi. Poemul este reuşit: „Doar noaptea/se odihnesc/pe masa poetului/cuvintele/de la stânga/la dreapta/ca pieptul izvoarelor/sub pământ” şi se încheie cu versurile „numele poetului/este doar lacrima/care le-a plâns”.
Pentru poet, timpul şi cuvintele sunt foarte importante: „Lăsaţi păsările/să zboare/deasupra timpului meu...” („Drumul”) ori „Cuvintele/se aşezau între noi/fără nici o speranţă,/zăpada trecuse peste timp,/în unghere,/pe acelaşi drum/hoinăreau toate visele,/pe acelaşi drum trecea/o mare tăcere...” („Primăvara continuă”).
Două versuri excepţionale întâlnim în poemul „Primul val”: „Uneori tu însuţi/este un greu de rostit.”
În poemul „Poezia” Marin Rada ne defineşte metaforic poezia, din punctul lui de vedere: „Sunt/prima şi ultima literă/din cuvânt,/când ninge/peste urletul lupilor,/prima strofă/din poezia vântului/sun,//În primele silabe/ a înflorit câmpia/cu maci, cu tâmpla aplecată/peste umărul meu,/mă atingi/cu nemurirea/şi taci,//Se umple de linişte/şi singuratatea/câmpia,/tu eşti prima/şi ultima strofă,/eşti poezia...”
Poemul „Clepsidra” are o notă pesimistă, dar este expresiv: „Poemul acesta/se scrie singur/sub privirile/care nu mai sunt/înainte/de a mă naşte/mara? mă aflase/în gând”.
O observaţie se cuvine: prea multe cuvinte diafane, frumoase, considerate poetice prin ele însele: zăpadă, flori, miresme, vise, sau sintagme uzate de atâta întrebuinţare: „tărâmul iubirii”.., „suflete pereche”,... „vraja sărutului”.
Interesant mi s-a părut finalul poemului „Pălăria”, „un fel de actor/de care femeile/îşi mai amintesc/uneori/cum îşi aşeza/de fiecare dată pe/pe divan/pălăria/şi sufletul”.
O strofă inexpresivă întâlnim în poemul „Ninge I”: „N-am un loc anume/unde să te-aştept/ninge cu iubire/ninge în torent”.
Uneori deranjează tendinţa de a filozofa precum în poemul „Risipire”: „Sunt nopţi/în care/poezia vieţii/este un noian de cuvinte/sunt nopţi/în care/pietrele tac/împreună cu stelele...”. sau în „Poetul”: „Poetul nu moare/niciodată/el pleacă uneori/în veşnicie/când îl strigă/pe nume/o femeie frumoasă/în inima lui/creşte un munte/de poezie”.
M- a surprins plăcut o autodefinire realistă: „În buzunare/mi-au rămas/doar cuvinte frumoase” (O cruce de flori).
Un diagnostic relaţional se întâlneşte în poemul „Un tren”: „între cuvintele noastre/s-a făcut frig” sau, în acelaşi poem: „un tren umblă/cu tinereţea noastră/prin gări...”.
În „Ploaia de toamnă”mi-au reţinut pe retina minţii versurile: „trece rochia ta/pe drum/ca o femeie frumoasă”.
După versurile frumoase citate înainte, în poemul următor „Dorinţă” întâlnim aceste platitudini deranjante: „ţi-aş face un şal/numai din perle,/diamante/rubine...”.
Consider de asemenea că este de evitat asemănările cu versuri din muzica uşoară: „Dacă drumurile noastre/se-ntâlniră într-o carte/...şi din cer ninge mirarea...” sau „Tu te-aşezi precum un cântec/revărsat dintr-o vioară/cu fărâm de descântec...” („Într-o pagină de carte”) sau „se întorc poeţii/primăvara.n flori” („Risipire”), ori „nimeni nu ştie/când alunecă peste marginea gândului/clipa” („Clipa”), sau în altă parte „Să vii la mine-n suflet/o clipă trecătoare/pe care aş schimba-o/cu cele ce-au rămas/ţi-aş împleti cunună/din flori nemuritoare/şi nuferi ţi-aş aprinde/sub unduiri de vals” („Parfum de femeie”).
Marin Rada este un poet în adevăratul sens al cuvântului, iubeşte poezia şi frumuseţea în toate formele şi stările ei iar prin acest nou volum ne-o demonstrează pe deplin. Felicitări!
Gelu DRAGOŞ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu