de Dumitru Păcuraru
USR ne demonstrează că nu există partid atât de mic încât să nu poată declanşa un război mare. Nu este singurul partid care a provocat spargerea unei majorităţi parlamentare. Primul guvern PNL, condus de Ludovic Orban, a fost instalat după ce ALDE s-a retras din alianţa cu PSD.
De altfel cam toate partidele-balama ajung să se supere pe partidul pe care îl ajută să realizeze o majoritate în parlament. De regulă UDMR este fidel până la capăt partidului cu care s-a aliat la guvernare.
Ţările Uniunii Europene sunt guvernate de alianţe sau coaliţii de guvernare. Doar în cazuri excepţionale apare câte un partid care obţine la alegeri peste 50%. Astfel de formaţiuni politice tind să încalce regulile democraţiei. Aşa cum este cazul FIDESZ-ului din Ungaria. Însăşi esenţa democraţiei constă în armonizarea diferenţelor de opinii dintre actorii politici. Istoria ultimilor zeci de ani ne-a arătat că partidele politice nu au ajuns la un stadiu acceptabil, la un nivel în care diferenţele ideologice şi doctrinare nu împiedică exercitarea unei bune guvernări. În fond, alegerile democratice nu ar trebui să fie exclusiv un privilegiu pentru liderii partidului câştigător, pentru membrii acelui partid. De la interesul general la interesul de partid nu este decât un pas pe care, din păcate, îl fac toate partidele.
Să luăm ultimul exemplu. Demiterea ministrului Stelian Ion a afectat interesul general sau al USR? Cu toate greşelile lui Florin Cîţu, adevărul este că demiterea ministrului care a declanşat criza politică a afectat doar interesul de partid al USR.
În acelaşi timp trebuie precizat că, prin prestaţia lor, miniştrii USR demişi de primul ministru Cîţu au afectat mai mult interesul de partid al PNL decât actul guvernării.
Evenimentele acestor zile sunt urmarea unei defectuaose, poate chiar puerile înţelegeri a funcţionării unei coaliţii de guvernare. Florin Cîţu s-a crezut şef de trib, iar miniştrii USR au considerat ministerele domeniile lor private. Au greşit la fel de grav şi unii şi alţii. PNL nu este mai puţin vinovat decât USR, la fel cum se poate spune că USR nu este mai puţin vinovat decât PNL. Votul din parlament pentru guvernul Cioloş nu poate urma decât aceeaşi judecată strâmbă care a dictat comportamentul membrilor guvernului PNL-USR PLUS-UDMR şi modul de exercitare a actului de guvernare. O temelie şubredă nu poate susţine o mare construcţie, fie ea şi politică. Dacă guvernul PNL s-a prăbuşit sub presiunea orgoliilor proprii, un guvern USR are şi mai puţine şanse de supravieţuire. Este un simplu joc în urma căruia USR se relansează ca partid, iar Dacian Cioloş şi-a pregătit platforma pentru candidatura la preşedinţie. Întrebarea care persistă este de ce preşedintele Klaus Iohannis s-a lăsat antrenat în această comedie de prost gust jucată în plină pandemie.
Din cauza acestor politicieni imaturi problema României a devenit problema Uniunii Europene. Varianta Delta a virusului ucigaş, conform statisticii mondiale, s-ar putea numi deja varianta mioritică.
Un preşedinte francez se întreba cum poate fi guvernată o ţară care are 6.000 de tipuri de brânză. Noi ne-am putea întreba cum poate fi guvernată o ţară care are 6.000 de tipuri de politicieni. Dar nu doar tipurile de politicieni sunt o problemă a României. Sutele de morţi care se înregistrează zilnic lasă de departe în urmă orice altă problemă. După o tăcere care nu poate fi considerată o mare greşeală, Klaus Iohannis descoperă că se moare pe capete din cauza Covidului.
De ce preşedintele nu a tras un semnal de alarmă în urmă cu luni de zile? De ce a asistat pasiv la comedia politică regizată de echipa „câştigătoare” a lui Florin Cîţu? Sunt întrebări tardive. În faţa realităţii pălesc orice dispute politice. Dar cu ce preţ? Ar fi trebuit să explice preşedintele în cele şapte minute în care s-a adresat naţiunii cu mască pe faţă, deşi era singur. Morţii l-au scos din letargie pe şeful statului. Ce măsuri va dispune?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu