de Gheorghe Pârja
Fac parte dintre cei care tresar când se fac generalizări
despre poporul român. Când poporul român este asemănat cu un hoț de pe la noi,
prins în Londra. Generaliștii se grăbesc să spună: așa suntem noi, românii! Eu
nu împărtășesc asemenea vorbe aruncate la întâmplare. Dar cine ține seama de
părerea mea? De aceea, oarecum, sunt trist că nu pricep prin câte încercări
trece țara mea. Stau pe marginea lumii și văd cum se cultivă disprețul și ura,
cum se ocrotesc cu multă grijă mătrăguna și steregoaia. Sunt plantele vrajbei,
cunoscute de multă lume din sistemul care ne copleșește. Da, acesta este
sentimentul umilinței. Și a avut loc tragedia de la Spitalul din Constanța, un
incendiu în care au murit șapte oameni. După ce, în ultimii doi ani, au avut
alte asemenea nenorociri, în care și-au pierdut viața 47 de pacienți.
Este cumplit să mergi în spital pentru vindecare și să mori
ars. Face parte din absurdul vieții. În ultimele zile, s-au derulat multe filme
despre nenorocirea de la Constanța, au ieșit la suprafață nereguli în sistemul
de sănătate, politicienii s-au învinuit reciproc, presa a fost activă. Cu bune
și cu patimi. Guvernanții au ieșit în față cu cuvinte fade, cu formalisme, din
care nu s-a întrezărit nici un pic de empatie. Nu au demonstrat că au
sensibilitate pentru necazul aproapelui. Și, totuși, un fost ministru al muncii
a strigat: mor oamenii sub guvernarea noastră! Anostă și împiedicată mi s-a
părut intervenția premierului. Care, atunci când era ministru de Finanțe, ne-a
spus să mai terminăm cu această propagandă că sănătatea și învățământul sunt o
prioritate. Da, așa a spus!
Pe fondul tragediei de la Constanța, mi-a fost dat să aud
ridicola constatare a președintelui României: „Statul a eșuat în misiunea sa de
a-și proteja cetățenii.” Când a spus aceste stranii cuvinte președintele țării
mele, am fost extrem de nelămurit la ce stat se referea. Că se afla în
Germania, unde a fost decorat pentru merite care nu s-au dat, încă,
publicității. Klaus Iohannis se referea tocmai la România, al cărei președinte
este. Ales a doua oară de o bună parte a poporului român. Mi se pare o grea
apreciere la adresa statului, și nu se va uita prea ușor. Cum este să fii
președintele unui stat eșuat? Și să nu faci nimic să-l salvezi. Este un subiect
de dramă istorică. Nu folosesc cuvinte de dragul dezamăgirii, ci mă substitui
unui cetățean care a căzut pe gânduri.
Știu că lumea este în mișcare, iar îndreptarea ei nu se
termină niciodată. Tot mai este ceva de făcut în lucrarea ei. Statul român a
eșuat, a spus președintele statului român, pe când primea o decorație în
Germania. O afirmație grotescă și absurdă. Cum acceptați să fiți șeful unui
stat eșuat? Sau altfel spus, ce ați făcut să scăpați de obsesia planului înclinat,
mecanismul acela simplu pe care obiectele o iau la vale. Ca profesor de fizică,
domnule președinte, știți să-i dați și altă valoare de întrebuințare? Că eșecul
este atunci când cobori, nu când urci în avioane. Ciudat mi se pare că după
atâta vreme de locuit la Cotroceni, acum v-ați dat seama că sunteți
conducătorul unui stat eșuat.
După priceperea mea, spun că România nu este un stat eșuat,
ci multe instituții fundamentale nu funcționează în el. Nu se pune bază pe
oameni pricepuți, care pot gândi cu mintea lor soluții favorabile țării, ci se
agreează jurământul politic. Greu de ieșit din această fundătură. Domnul
președinte vorbește prin stăinătățuri despre un stat eșuat, dar pe dânsul se
exclude. În timp ce semenii își plâng morții, se aruncă pe piață teorii
politice fără simțul realității. Dar dacă afirmația despre care vorbim în acest
text are o țintă precisă, pe care noi nu o știm? Afirmația domnului președinte
Iohannis mi-a adus aminte de spusa fostului președinte Emil Constantinescu,
după primul mandat, că a fost învins de sistem. Nu cred că trăiesc într-un stat
eșuat.
Mă întreb ce se întâmplă cu o navă aruncată pe țărm? Vin meșterii pricepuți, o repară și o pun în stare de plutire. Pe proprie răspundere spun că afirmația domnului președinte nu ne face cinste! Aștept și alte păreri pe această temă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu