Gara, fără linii şi felinare
marea mea moştenire
e doar existenţa nocturnă
pe un peron părăsit
dinainte
e terasamentul zgrunţuros
de-a dreapta şi de-a stânga
cantoanelor ceferiştilor
spre zori-de-ziuă
câmpia nesfârşită
din cele patru zări
mă ocrotesc cu imagini
cu tine
chipuri de nimeni
înţelese
desluşirea tâlcului
va fi la Răsărit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu