Semnal editorial de Vasile Bele

Motto:

Nu-i totul mov în viață ... Dar din tot ce ea-ți oferă, tu învață!

 

ELVIRA RĂCEALĂ - CASETA CU BIJUTERII

 

,,Cu fiecare an trecut,

Caseta vieții am umplut,

Cu tristeți și bucurii ...

O viață-n culori și armonii!

Azi, număr toamne ruginii

Și veri cu macii din câmpii,

Iernile reci, lungi și triste

Și primăveri cu vise ametiste!

Iar în caseta cu bijuterii,

Am tot ce unii nu cunosc,

Trăind o viață fără rost ...

Eșecuri, dar și împliniri!",

poezia Caseta cu bijuterii, din volumul cu același titlu, semnat de poeta Elvira Răceală, pe care l-am primit cu ,,dedicație și iscălitură", e adevărat, de ceva vreme, dar din motive personale nu am avut puterea nici măcar de a-l răsfoi. Iată, azi, e vremea ta, carte dragă, azi, când lumea ortodoxă prăznuiește pe Sfânta Parascheva. O fi destin? O fi providență? Câte ceva din fiecare. Întâi, iartă-mă, Elvira pentru sinceritatea gândurilor, acest volum, a fost prezentat, în cadrul Taberei literare ,,Oprește-mă, la tine, Maramureș! Oprește-mă, în tine, anotimp!", 2021, în minunata noastră mănăstire, din Chiuzbaia, cu Hramul Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie). Dumnezeu a vrut ca acest volum să străbată întreaga țară, dintr-un colț într-altul, de la Marea Neagră până în acest colț de Maramureș, și aici, să fie ,,botezat", aici, în Altarul de vară al mănăstirii, pentru a fi ocrotit și alduit, precum sufletul din care ,,s-a născut", fiecare gând, fiecare fior al sentimentelor transpuse, extraordinar, în versuri de mare valoare sentimentală.

Nimic nu este întâmplător în lumea asta. Editat în condiții deosebite, volumul Caseta cu bijuterii, apărut la Editura Pim, Iași, 2021, 228 p., ISBN 978-606-13-6459-6, dedicat nepoatei autoarei, Maria Teona-Băncilă, este structurat în mai multe secțiuni distincte, având, în interior, lucrări grafice semnate de către Mihai Cătrună, ce aduc un plusvaloare, acestuia. Întâiul poem, De vorbă, azi, cu mine, este un ,,poem-bilanț" al vieții, așa cum, probabil, facem fiecare, în ceas aniversar, uitându-ne, peste umăr, la ce a fost, la ce a trecut, privind încrezător înainte, la ce va fi, planuri, vise ce urmează a fi realizate, toate în funcție de putință. Știu că a fost foarte așteptat acest volum, din mărturisirile autoarei. A trecut multă vreme până s-a hotărât să-și facă debutul editorial în volum personal, deși autoarea debutează în volum colectiv (renumitele antologii colective), cu mai mulți ani în urmă, un mare motiv de a transmite din adânc de suflet felicitările noastre - în nume personal, dar și în numele cititorilor sau fanilor/prietenilor care te cunosc Elvira scumpă. Meriți aceste felicitări pentru curajul și dorința de a reuși, căci anii au tăcut și au trecut, fără să țină cont de nimic. Nu au trecut degeaba, pentru că în trecerea lor, dumneata, ai adunat, puțin câte puțin, din adânc de suflet, ai pus picătură de suflet lângă picătură de suflet, născând, astfel, emoții și trăiri emoționale puternice. Când nostalgia te-a cuprins și nu a mai vrut să plece din brațele tale, tu ți-ai eliberat sufletul scriind. Clar, cu o nostalgie evidentă, dar reală, existențialistă.

,,Astăzi iarăși fac bilanțul,

C-o zală s-a mai lungit lanțul,

Lanțul anilor ce-am strâns,

Ghiocei în păr mi-au nins.

În tolba vieții am adunat,

Din toate câte-am învățat.

Netrăind ca floarea-n glastră

Și n-arunc nimic pe fereastră.

E supărată, azi, oglinda,

Că n-am încredere în ea.

Că ce privesc, nu e aceeași,

Pe care-o simte inima!

Degeaba luciu-i agresez,

Vreau să mă mint, zic că visez ...

Sunt ale mele riduri, nu ale ei

Și-n ele număr anii mei ...

Când au trecut? Parcă mai ieri,

Numărăm anii-n primăveri,

Iar azi, în toamne-i număr

Și-i simt mai grei pe umăr!",

fragment din poemul De vorbă, azi, cu mine, p. 14-16.

Prefațatorul acestui volum, poeta Ionica Bandrabur, numindu-și prefața Femeia - puterea gândului, după o analiză obiectivă a manuscrisului, făcând referire la autoare și la carte, notează: ,,Într-o zi, ea a privit marea. I s-a părut a fi divinul întruchipat în straie nobile ce își apăra teritoriul de matrozii îndrăgostiți de sirene, când înălțându-se, când coborând zbătându-se furioasă de stâncile șlefuite în timp, asemuindu-se cu până poetului ce se scaldă în călimară cu mistere, aflat mereu în competiție cu magistralul cuvânt.

Într-o altă zi, muzica scoicilor îi era semn de chemare a muzei ascunsă în spuma ce săruta țărmul neobosit, oferind îmbrățișări gratuite celor ce îi lăsau pradă urma tălpilor,umbra trupului în căutare de liniște și pace sufletească.

Da, este vorba despre poeta Elvira Răceală, femeia liberă, femeia puternică, femeia îndrăgostită de frumos, femeia încoronată cu lauri de dor, lacrimi de tristețe sau bucurie, cu trăiri și vise, femeia încrezătoare în risipirea răutăților umane, așteptând răsăritul sincerității și al iubirii ce va mișca profund eul fiecărei specii umane, mesaj ce îl regăsim des în versurile autoarei", (p. 5).

Am parcurs volumul cu interes, gândindu-mă la sinceritatea imaculată care o risipește autoarea, în viața de zi cu zi. Voi recunoaște faptul că m-am întâlnit cu poeme, la care m-am reîntors, pentru a le mai citi odată. Nu mi se întâmplă des acest lucru, dar recunosc faptul că mi s-a mai întâmplat. Este cazul (nominalizând doar câteva poeme), Parfumul amintirilor, Mare, țărmuri de dor, Actori pe scena vieții, Râuri de sentimente, Gânduri de duminică, Tu ne ești mândrie națională (omagiu adus lui Eminescu), Dobroge, pământ sfințit, Bucuria vieții ... și lista ar putea să continue.

Vorbeam supra, despre ,,organizarea" sau despre conceptul volumului în mai multe capitole distincte, sau secțiuni. Este momentul să revin la acest aspect. Fie că îi spui capitol de carte sau secțiune, un lucru este clar - autoarei nu i-a scăpat nimic din viața cotidiană, o dovadă în plus a iubirii pentru aproapele. O dovadă a sensibilității și a iubirii înveșnicite pentru tot ce o înconjoară. Astfel, poezia, Te invit la masa mea, deschide secțiunea Datini și colinde.

,,Prieteni dragi,

Din toate colțurile lumii,

Vă invit la masa mea!

C-o masă mai frumoasă,

O masă mai gustoasă

Și ospitalitate-aleasă,

N-ai să găsești cât vei căta,

Decât în România mea!",

(p. 116), este o dovadă a iubirii necondiționate, a ospitalității românești, știindu-se din tradiția populară că la români ,,masa nu are hotar!". O astfel de inimă bate și în pieptul autoarei, care nu face altceva decât să-și scrie în versuri (așa ca în realitate), bucuria fără de margini, și drept mulțumire, dovada ca oricine, oricând este primit cu brațele deschise la masa poetei. Înmiită să îți fie înmulțită truda și ospitalitatea sufletească, iubită prietenă. Următoarele poeme se încadrează în tradițional. De Moși (zilele de pomenire a celor care și-au început Marea Călătorie, în Lumea fără dor!), Pentru noi, un poem-durere la Drumul Crucii parcurs de Isus, în Săptămâna Patimilor, dar și Lacrimile Mamei din Săptămâna Patimilor:

,,Lacrimi peste noi cerul plumburiu revarsă,

Din ochii adoratei Mame cu inima arsă ...

În Săptămâna Mare, când Fiul i-a fost sacrificat,

Ca-ntreaga omenire să fie scoasă din păcat!

(...)

Intrăm în Săptămâna Mare!

Și de nu am fost vrednici,

De un post sau rugăciuni,

Să fim, măcar, un pic mai buni!", (p. 120).

Să nu uităm seara Sfântă de Crăciun, cu colinde și colindători, cu mese bogate, îmbelșugate, când adunați în jurul mesei, prin colind aducem laudă și vestim Nașterea Pruncului Isus:

,,Iată vin colindătorii,

La casa de oameni buni,

Cum e datină lăsată,

Din vechime, din străbuni!

Și vin flăcăii, azi, în cele,

Roșii în obraji ca focul,

Să colinde mândre fete,

Urând să-și afle norocul!

Vin cete pocnind din bici

Și cei mari și cei pitici,

Bucuria să o-mpartă,

La oameni din poartă-n poartă", (p. 122).

După sărbătoarea Crăciunului, vin urătorii De Anul Nou, vin cu Sorcova:

,,Flori de măr și trandafiri,

Să fiți frumoși că doi miri,

Casa să vă fie plină,

De belșug și de lumină.

Cu prieteni adunați,

Cu iubire între frați,

Cu nimeni să fiți certați.

Pe masă bucate bune,

Curgă vinul numai spume,

Cu copii și cu nepoți,

Să fiți sănătoși cu toți!", (p. 135).

Mulțumim, poetei, pentru această minunată lecție de tradiție, fiecare păstrate cu sfințenie, dăruite celor ce ne sunt urmași, pentru neuitare. Cu un asemenea suflet mare, dragă Elvira Răceală, tradiția și cultura noastră populară, va dăinui. Este o lecție de păstrare și promovare necondiționată a comorilor noastre spirituale, transmisă de bunici, nepoților, pentru ca veacurile ce urmează să nu fie sărace. Felicitări! Acest volum nu este doar unul cu poeme. Nu! Este inclusiv un manual al tradițiilor milenare, păstrate cu sfințenie în sertărașele inimii. Iată, prin toate acestea, ele vor rămâne în istoria folclorului autentic. Sigur, timpul va dovedi câtă dreptate am. Ele, garantat, vor fi preluate, de promotorii culturali, și duse mai departe, promovate, arătate tuturor.

Următoarea rubrică/secțiune este una cu totul specială - Dedicații. Poeții cântă România (De Ziua României - 1 decembrie 2020), De Ziua Poeziei, lui Eminescu, la comemorare, Flori de tei la malul mării, sau poem precum cel dedicat iei tradiționale, De Ziua Iei, umplu cu bucurie și patriotism vizibil, paginile volumului Caseta cu bijuterii, fiecare poezie, în felul și stilul stilul său, fiind o bijuterie. Ce să mai zici de Bucuria vieții (dedicat Teonei la 11 ani), sau Fiului meu, la aniversare. Nu sunt omiși frații (Geo schimbă, azi, prefixul!) și surorile (Și Pușa schimbă, azi, prefixul!). Să nu uităm actorii. Iată, un omagiu adus actriței Stela Popescu, numit Nu mai e ... dar a rămas:

,,Nu mai e ... glas,

Nu mai e ... zâmbet,

S-a rupt vraja din cuplet!

Nu mai e ... dar a rămas!

Căci, ea va fi mereu,

În gândul meu

Și-al tuturor,

Tenace, plină de umor!

Doreai ,,stele perechi,

puse cercei la urechi",

Covor de stele ai acum,

Pe-al nemuririi tale drum!

Ai fost o stea

Și ai căzut la fel ca ea!

Iar în cădere ai lăsat,

Lumină, dâră de urmat ...", (p. 160-161).

O altă stea căruia i se aduce omagiu, plecat mult prea devreme, lăsând ,,verdele crud", necopt, este poetul Valer Popean, fie iertat. L-am cunoscut personal. I-am citit poeziile de o finețe aparte. Ce putem face, noi, cei rămași? Să nu lăsăm uitarea să se aștearnă peste ei. Să le fim recunoscători, neuitându-i, așa cum a făcut poeta Elvira Răceală. Așa cum a făcut poetul popular Nelu Danci și mulți alții. Veșnică pomenire și neuitare! Amin!

Urmează secțiunea Dor de părinți, ce debutează chiar cu poemul Dor de părinți:

,,Când se duc părinții,

Se prăbușesc munții ...

Se despică cerul ...

Lăsându-ne-n veci dorul!

Și ne simțim deodată goi,

Nu răcoresc nici vânt, nici ploi,

Arșița dorului din noi!", (p. 168).

De ziua ta, Adoratei mele mame, Lumina ochilor, Muguri de nuc sau Nostalgie, umplu ,,buchetul" cu gânduri dedicate celor dragi, care au fost și care au rămas în adânc de suflet. Veșnică aducere aminte, celor ce-au fost, celor ce nu mai sunt.

 

 

VASILE BELE

Chiuzbaia, octombrie 2021