Situația începe să se lămurească. Președintele Klaus Iohannis și-a precizat până la un punct intențiile. A intrat în grevă prezidențială. Și va rămâne în grevă cât vrea. Și va ieși din grevă doar atunci când se va forma o majoritate pentru „Guvernul lui”. Cu alte cuvinte, nu mediază nimic. Nu propune absolut nicio soluție concretă. Ci doar în plan subliminal. Stă la pândă, până când se va degaja acea formulă de ieșire din criză pe care și-o dorește.
Mai întâi, Klaus Iohannis i-a comunicat din vârful
buzelor unei populații supuse la nu mai puțin de cinci crize că le dă un timp
de reflecție partidelor, până săptămâna următoare. El urmând, conform agendei
prezidențiale, să efectueze o deplasare doar de o zi la o ședință a Consiliului
Europei. Apoi, din străinătate, a aruncat cu buzduganul. Și a ridicat
așteptarea și, respectiv, criza la un nou nivel. Cândva, pe parcursul
săptămânii care vine, va iniția o consultare a partidelor. Dacă partidele nu vin
cu soluția, nu e bai. Va programa după un timp a doua rundă de consultări. După
care, se înțelege, ar mai putea urma din săptămână în săptămână și alte runde.
Până la sfântu-așteaptă. O treabă bine făcută. Într-o Românie normală.
Și, până la urmă, făcând un efort de a pătrunde și
în zona subliminală a gândirii prezidențiale, simplificând nițel lucrurile,
tragem ușor o concluzie corectă. Klaus Iohannis șantajează clasa politică,
anunțând grevă prezidențială. Stă pur și simplu cu brațele încrucișate până când,
în urma diferitelor întâlniri și, cum a spus el, „combinații”, va rezulta o
formulă convenabilă, prin care un nou Guvern, sugerează președintele, tot cu
Cîțu la vârf, să meargă mai departe, susținut fiind de o majoritate
parlamentară. Care va fi fix aceeași. Sau, dacă nu, la limită, alcătuită din
PNL și UDMR, la care se vor adăuga parlamentarii pe care în tot acest interval
de timp, atât de lung cât va fi necesar, liberali vor reuși să-i racoleze. În
paralel cu anihilarea grupului, de altfel din ce în ce mai mic, de susținători
ai lui Ludovic Orban.
Nu contează faptul că acest Guvern Cîțu a fost
respins de Parlament cu cea mai mare majoritate de voturi înregistrată
vreodată. Nu contează că nu avem un proiect de buget pe anul viitor și că un
guvern interimar nu are dreptul, conform Constituției, să elaboreze un buget pe
care să-l propună Parlamentului spre aprobare. Nu are importanță că, între
timp, societățile cu capital românesc mor pe capete, zi de zi și ceas de ceas,
iar investitorii ezită din ce în ce mai mult să-și bage banii într-un stat
instabil. Cu atât mai mult cu cât este inevitabil ca băncile să profite de
ocazie pentru a mări dobânzile.
Președintele e în grevă și cu asta basta. Iar
partidele nu au altceva de făcut decât să-și bage de urgență mințile în cap. Și
să facă în așa fel încât să iasă cum vrea el. Costurile le suportăm noi.
Autor:
Sorin Rosca Stanescu
Sursa:
corectnews.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu