vineri, 15 octombrie 2021

Te voi saluta mereu, Maramureș!

 Ai rămas în inima mea cu oamenii și locurile tale de poveste! Îmi voi aminti mereu de traseele montane, ale lui Pintea Haiducul, de prietenii noștri dragi, care au și organizat tabăra „Oprește-mă la tine, Maramureș”: Vasile Bele, cu întreaga sa familie – Cristina, Bianca; Bogdan și chiar și de bunica lor, stăpâna casei „din deal”, care ne-a pregătit o supă bună din pui; de Gelu Dragoș, de Nelu Danci, și ei organizatori; de Marița Grigor, o doamnă firavă și totuși puternică, cea care ne-a însoțit în toate excursiile noastre, de minunata scriitoare, prof.dr. Valeria Bilț, de Livia Costea, două prietene pe care mi le-am făcut în vara aceasta, de… Doamne, să nu uit pe cineva, că tare păcat ar fi. Deși a trecut ceva timp, amintirile încă îmi răscolesc sufletul și mi le aduc mereu în memorie, ca nu cumva să le uit.

Cum a început totul? Cu o promisiune a colegului și prietenului nostru, scriitorul Vasile Bele. „O să organizăm și noi o Tabără literară în Maramureș!”. Eu, care ratasem de două ori alte invitații către aceste meleaguri, din motive de sănătate, mi-am promis că următoarea invitație și întâlnire cu Maramureșul, nu o voi rata. De data aceasta, nu am mai ținut cont de nimic. Nici de sănătate, nici de îndeplinirea altor sarcini pe meleaguri dobrogene, nici de alte invitații și am plecat cu inima deschisă. Bine am făcut!

Încă de la sosire, am fost întâmpinați de prieteni dragi, îmbrățișați cu puterea dorului ce îl resimțeam firecare, de la ultima întâlnire cu ei. Ce frumoase sunt aceste clipe! Vorba cântecului: „O… clipă, te rog mai stai!” Și… am stat împreună trei nopți și patru zile. Impropriu să spun „am stat”. Am făcut excursii, vizitând locuri încărcate de istorie, precum: Închisoarea comunistă de la Sighetul Marmației. Aici, unde Infernul, cu toate pedepsele ce nu ți le poți închipui a fi executate de către un alt semen de-al tău, unde chiar și Iuliu Maniu și-a dat ultimul sfârșit, pe un pat mizerabil în care era așezat costumul vărgat, castronul și lingura din care a mâncat… am plecat spre un loc binecuvântat de Dumnezeu - Mânăstirea Săpânța Peri, cu hramul „Sfântul Arhanghel Mihail”. Se spune că, nepoții lui Dragoș Vodă, au dăruit Mânăstirii o serie de bunuri și terenuri și au ridicat o biserică din piatră, în secolul al XIV-lea. La această mânăstire s-au tradus în românește, pentru prima data cărți din Biblie, precum Psaltirea, Faptele Apostolilor, Codicele Voronețean! Ne-am bucurat să o cunoaștem și pe stareța mânăstirii, care ne-a surprins în foișor, mirată, neștiind că noi, acolo, citeam din creațiile noastre, că aduceam, cu fiecare vers cinstire scumpei noastre țări, România!

Scriitorul și părintele Radu Botiș ne-a prezentat revista maramureșeană, într-un foișor umbros, ferindu-ne de cele treizeci și ceva de grade, care se resimțeau în ziua aceea, după care s-au citit poezii de iubire de țară și poezii religioase. Așa ne-a surprins măicuța stareță, surprinsă la început de grupul nostru de scriitori, după care a ascultat cu atenție câteva poezii.

Un alt obiectiv, de data aceasta amuzant, Cimitirul Vesel de la Săpânța. Ne-am răspândit care încotro, citind fiecare dedicațiile de pe cruce. Am fost curioși să-i vedem crucea și mormântul celui care a stat la baza înființării acestuia, adică Stan Ioan Pătraș. Am făcut, cred, fiecare poze. Vorba ceea: „O poză face cât o mie de cuvinte”. Să se vadă că am fost și, cu cine am fost etc.

Următorul obiectiv : Mânăstirea Petrova, cu hramul „Izvorul Tămăduirii” și „Sfântul Mare Mucenic, Izvorâtorul de Mir”. Piatra de temelie a acestei mânăstiri a fost pusă în anul 2000. Cadrul pitoresc atrage mulți turiști. De aici poți vedea piscurile semețe ale Munților Rodnei. Fiind o numeroasă comunitate de ucrainieni în zonă, slujbele se țin în limba română și ucraineană. La această mânăstire, primitoare, am servit și noi prânzul. Fiind într-o zi de post (vineri) am servit o porție faină de fasole și salată de vinete. Le mulțumim celor care au trudit în ziua aceea pentru noi și ne rugăm pentru binecuvântarea lor, la Dumnezeu!

Aveam în obiectiv, să vizităm și Mânăstirea Bârsana (de fapt organizatorii noștri), dar, timpul fiind înaintat, nu am mai vizitat-o, deoarece am rămas în pană cu autobuzul, timp prețios, unde probabil am fi putut admira și această mânăstire. „Altădată”, ne-au promis organizatorii. Așa că, așteptăm invitația!

Ce eveniment, ce încântare, să pună în scenă tradiții, obiceiuri și o nuntă maramureșeană. Nu există ceva mai frumos ca nunta maramureșeană. Am văzut doi miri frumoși: Limona și Narcis, pe nașii lor: Ionica și Ticu Bandrabur, aceștia, la rândul lor însoțiți de părinți: familia Badea, Elvira Răceală și Arpad Toth. Si apoi… nuntașii! Tineri frumoși, făcând parte din Ansamblul folcloric „Florile Chioarului din Săcălășeni, Viorel Ungur, și formația sa. Ansamblul folcloric „Jucăușii”, prof. coregraf Maria Seraz. Muzica și atmosfera de pe scenă au atras și alți concurenți de pe margine, iar petrecerea i-a cuprins pe toți participanții. Nuntă, vere…, cum s-ar zice pe la noi! Ce să mai vorbim de staroste – Vasile Bele…! Este o încântare și când vorbește, fiind un bun orator, dar, potrivind cuvintele pentru strigături (strigări), urări mirelui și miresei, nănașilor și părinților ! Petrecere în toată regula!

Sâmbătă, 11 septembrie 2021, la Mânăstirea Chiuzbaia. Altă capodoperă, aproape de cer, alte locuri binecuvântate de Dumnezeu, vizitate prin grija organizatorilor noștri: Vasile Bele, Gelu Dragoș, Nelu Danci! Această mânăstire a fost ridicată între anii 1995-1998, având hramul „Nașterea Maicii Domnului”. Starețul, Varlaam Coroian, a construit aici un ansamblu monahal de toată frumusețea. De apreciat că ne-a condus și ne-a explicat câte ceva despre această mânăstire, după care a rămas cu noi, în minunatul altar de vară, unde noi, scriitorii am prezentat câteva cărți și autorii lor, iar dumnealui ne-a ținut o slujbă de binecuvântare. Aici au prezentat cărți: Mioara Baciu, poetă și redactor-șef la revista Dobrogea Culturală, membră UZPR, scriitor, Ștefan Popa, membru UZPR, iar Elvira Răceală a debutat cu un volum de poezii, foarte bine primit de întregul auditoriu.

Credeți că s-au terminat surprizele? Nicidecum! Am „descălecat” toți într-un muzeu privat, cum rar întâlnești. De fapt, eu, nu am întâlnit niciodată. O casă veche transformată în muzeu de către moștenitorul ei, Romică Breban. Nu am reținut câte piese de muzeu sunt, dar am văzut că altele nu ar mai avea loc. Sau…, cu priceperea sa și dragostea pentru tot ce a avut moștenire și …tot ce a găsit frumos și a fost util în țara noastră…?! Nu cred că va lăsa să-i scape ceva din tot ce-i românesc. Admirabil om! Fost ofițer de poliție, cu o ținută impecabilă, cu darul ospitalității (ca oricare dintre maramureșeni), ne-a întâmpinat pe toți (și nu eram puțini), cu pălincă, cu slană și cu fructe, după care ne-a făcut și o cântare, o melodie patriotică, cum altfel, decât așa cum gândește și trăiește, cu dragoste de țară. În final, fiica sa, ne-a încântat cu câteva melodii la vioară. Strașnici oameni, strașnică familie!

Credeți că s-a terminat ziua? Nu! Am plecat la Biserica din Chiuzbaia, unde ne aștepta părintele, Andrei Mihai Bud. Cu domnia-sa făcusem cunoștință și în prima zi a evenimentului. „Eram cunoștințe vechi”! După o urare de „bun venit” ne-a explicat despre acest sfânt lăcaș, ne-a dat binecuvântarea, ne-a dăruit câte o iconiță. Înainte de aceste daruri și aici s-au recitat câteva poezii ale autorilor din grup.

Seara, la Pensiunea Rustic, după cină, altă surpriză. Un mare tort cu ciocolată, gustos, făcut chiar de mezina familiei Bele, Bianca. Ce puteam să spunem, decât un mare Mulțumesc… A fost delicios…!!! Seara nu s-a terminat. S-a continuat cu muzică și voie bună! Cine a mai rezistat…!

Duminică, îmbrățișări de plecare! Horă, cântec și voie bună. Nu-i venea nimănui să plece. Dar, cum toate au un sfârșit…! Unii dintre invitați, care aveau tren până în prânz, au plecat la Gară. Alții…! Ce au făcut alții?! Ei bine, cu inima lor mare, familia Bele ne-au luat acasă la ei. Forfotă, agitație, foc la pirostrii, cartofi prăjiți, bere și pălincă, cafea și aperitive – toate au fost aduse pe o masa, ca în poveștile cu împărați și împărătese. Nimănui, nu-i mai venea să plece. Acum, fiecare cu imaginația lui! Unii stăteau la masa, alții culegeau fructe direct din pom, alții se fotografiau în rondoul cu flori… numai familia Bele era ocupată și preocupată de oaspeți. Ei au precupețit timp, din timpul lor liber, să ne omenească pe noi! Mulțumim cu inima și sufletul familiei Bele pentru disponibilitatea sufletească ce ne-au arătat-o, în semn de prietenie și sperăm, ca și noi, să îi răsplătim la fel.

Mulțumim mult și organizatorilor: Gelu Dragoș, Nelu Danci, Vasile Bele!

 

Vasilica MITREA

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu