BRÂNCUȘIANĂ...

 

SĂRUTUL - dăruiti izvorului

aplecat să caute rouă printre vise

le-a găsit printre florile de crin alb

acolo răsărise o amintire

de atunci poarta spre cer

se deschide pentru fiecare

clipă de zâmbet...

 

La POARTA SĂRUTULUI

înflorește liliacul alb

aici se adapă COCOȘUL (1924)

iar MUZA ADORMITĂ

cerne clipe de tăcere

martor la ivirea zorilor

a stat MĂIASTRA (1912)

care a cules mirul albastru

dintre stele...

 

RUGĂCIUNEA (1907) și glasul clopotului

răsuna peste munții plini de verde

doar PROMETEU (1911) culegea

amintiri dintr-o privire de cristal…

 

Să nu uiți - te  voi aștepta veșnicie

la MASA TĂCERII (1907)...

voi întinde brațe de lumină

înspre clipe de adevăr...

 

MUZA ADORMITĂ (1910) culegea

dintr-un vis de noiembrie

clipe de libertate

pentru a le dărui

ghiciți cui?

cui?

le va dărui la DOMNIȘOARA POGANY

care-mi ispitise visele de-amiază…

 

Vântul va trimite  tăcerea

pentru a fi răstignită

lângă

COLOANA INFINITULUI (1938)

iar NEGRESA BLONDĂ (1926)

va adormi în brațele

unui curcubeu întârziat

printre flori de crin alb

lângă SCULPTURA PENTRU ORBI (1920)…

 

Nimeni nu va striga ARCA (1915)

decât CUMINȚENIA PĂMÂNTULUI

SOCRATE (1922) va striga catalogul surzilor

iar PEȘTELE (1930) și

BUSTUL LUI GHEORGHE

vor  întârzia iarna aceasta

la apelul de seară...

 

S-au trezit stelele iar soarele își șterge fața

cu rouă

alături de mine muza îmi mai întinde un sărut

am să-l ofer întâiului curcubeu de lumină...

     Vasile   BELE

   (Chiuzbaia, 2022)