Împreună cu Iisus în celulă

 

A mai ramas foarte putin timp pana la cea mai mare Sarbatoare a Crestinatatii, o Sarbatoare in care toata lumea crestin ortodoxa are drept traire si preocupare ideea de curatenie si de curatire interioara sufleteasca si spirituala. Totul duce spre simbolul acela al reinnoirii, al renasterii, si pentru ca este si primavara – al revenirii la viata. Daca Sfanta si Marea Sarbatoare a Craciunului, vine cu marea bucurie a Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos, Sfintele Pasti sunt precum o Sarbatoare a Universului, o Sarbatoare care vine cu o mare purificare pentru fiecare dintre noi in parte.

Și pentru ca Sarbatoarea Invierii vine cu o mare bucurie pentru toata lumea crestina…”cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le”, ei bine pentru bucuria tuturor crestinilor de pretutindeni voi readuce in mintea si sufletele lor cea mai frumoasa poezie despre Iisus Hristos pe care am citit-o in viata mea. O poezie scrisa poate de cel mai mare poet religios român, un mare cunoscator al vietii si spiritualitatii ortodoxe, si anume Radu Gyr…..În randurile care urmeaza vom fi impreuna „cu Iisus in celula”…

Azi noapte Iisus mi-a intrat in celula.

O, ce trist si ce-nalt parea Crist !
Luna venea dupa El, in celula
Si-L facea mai inalt si mai trist.

Mainile Lui pareau crini pe morminte,
Ochii adanci ca niste paduri.
Luna-L batea cu argint pe vestminte
Argintandu-I pe maini vechi sparturi.

Uimit am sarit de sub patura sura:

·        De unde vii, Doamne, din ce veac ?
Iisus a dus lin un deget la gura
Si mi-a facut semn ca sa tac. S-a asezat langa mine pe rogojina:

·        Pune-mi pe rani mana ta!
Pe glezne-avea urme de cuie si rugina
Parca purtase lanturi candva. Oftand si-a intins truditele oase
Pe rogojina mea cu libarci.
Luna lumina, dar zabrelele groase
Lungeau pe zapada Lui, vargi. Parea celula munte, parea Capatana
Si misunau paduchi si guzgani.
Am simtit cum imi cade capul pe mana
Si-am adormit o mie de ani. Cand m-am desteptat din afunda genuna,
Miroseau paiele a trandafiri.
Eram in celula si era luna,
Numai Iisus nu era nicairi. Am intins bratele, nimeni, tacere.
Am intrebat zidul: nici un raspuns !
Doar razele reci, ascutite-n unghere,
Cu sulita lor m-au strapuns.

·        Unde esti, Doamne ? Am urlat la zabrele.
Din luna venea fum de catui.
M-am pipait. si pe mainile mele,
Am gasit urmele cuielor Lui.

Profundă si geniala poezie, scrisa în izolare, in inchisoare, iar in celula in care era inchis Radu Gyr observam cum vine, cum coboara lin in crez si in suflet speranta renasterii. Pentru ca asta este Invierea lui Iisus Hristos ! Oare nu suntem noi oamenii si omenirea de vina ca nu ne gandim mai des la OMUL acela care a trăit acum 2000 de ani si care este Iisus Hristos ! Pentru ca sentimentul care se transmite in aceasta saptamana luminata si in general tot ce inseamna Iisus Hristos, este unul singur…sa fii bun ! Si inca ceva, Dumnezeu ne spune…”Pace voua”!

Sa ne bucuram cu totii impreuna si sa participam cu familiile, prietenii, colegii la minunea Invierii, pe care spiritualitatea noastra ortodoxa o marcheaza intr-un mod unic si profund. Haideti sa luam Lumina !

Hristos a Inviat !

Cristian Ardeleanu