V-am spus din start că nu-mi plac indivizii cu certitudini. În general cei din categoria enunţată n-au habar de nimic, dar se bat în piept cu ideile lor. Unii, făcându-şi loc cu coatele, mai fac şi demonstraţii „docte” crezând că spun chestiuni interesantă, fără să-şi dea seama că multe dintre cele pe care le emit erau acum 10, 15 sau chiar 100 de ani de domeniul trecutului. Dar, mă rog, aşa se întâmplă atunci când nu realizezi că sub umbra certitudinilor se ascund carenţe imense care-i fac pe cei mai mulţi „deţinători ai adevărului” să băltească în penibil.
Rămân surprins de numărul mare de experţi în
khazari(prin secţiunea de comentarii a Telegramului e o adevărată inflaţie).
Toţi se bagă care mai de care mai în faţă de parcă ar fi deţinătorii secretelor
supreme. Bag mâna-n foc că dacă n-ar fi fost cartea lui Arthur Koestler nici
naiba n-ar mai fi vorbit despre khazari. În ceea ce-i priveşte pe evrei, aici e
catastrofă: absolut oricine se pricepe. Le-au studiat religia, au tradus
singuri Tora şi Talmudul, spărgând secretele evreilor. Dacă însă îi întrebi ce
limbă se vorbeşte în Israel, dau ochii peste cap. În ceea ce priveşte experţii
în societăţi secrete, mişcări oculte, servicii secrete nici nu mai spun nimic
deoarece e hiperinflaţie!
Să mergem mai departe. Când se punea vorba să se
voteze „Referendumul pentru familie”, le-am spus unora de la ţară că ar fi
cazul să iasă la vot. „Nu ieşim că e deja votat!” – mi-au spus ei cu îngâmfare.
„O să vă lovească ăia, vă vor distruge copiii!” – le-am spus atunci. „N-ai să
vezi aşa ceva în România!” – mi-au răspuns cu aceeaşi emfază. Aţi văzut
legislaţia împinsă de Firea? Dar pe cea pe care-o împinge acum Pledoiu? Aţi
văzut dezastrul din şcoli? Totul e în stadiu incipient. Când va începe se va
intra cu buldozerul deoarece exact aşa s-a făcut peste tot. Fix aceeaşi
strategie: de la state care aveau valori tradiţionale s-a ajuns la
state-fantomă, complet eşuate, aflate sub stindardul multicolor în care
libertatea a fost înlocuită cu tirania unei ideologii nefireşti. Ştiu, din nou
îmi vor veni experţii să-mi explice cum e cu khazarii, cu evreii, cu
societăţile secrete şi, de ce nu?, cu extratereştrii. Sunt tare curios dacă
emitenţii acelor teorii sunt mulţumiţi cu ei înşişi. Atâtea certitudini nu-s
decât o mască pentru golurile profunde, inclusiv cele sufleteşti.
„Şi-atunci cine e?” – vor întreba toţi la unison.
„Cine e responsabil pentru toate acestea?”. E logic, e puţin probabil ca o asemenea
anomalie să apară din senin, fără să aibă o cauză ascunsă. Aşadar, cine-i
vinovatul? Ei ine, iată răsounsul: e
SISTEMULl!
Ce e sistemul? O să vă explic practic dacă-mi
promiteţi că veţi face întocmai cum vă spun. Să începem. Luaţi o pauză. Scoateţi
din priză absolut tot ce vă poate deranja şi opriţi absolut toate luminile. OK,
lăsaţi frigiderul în priză ca să nu avem vorbe. Dacă sunteţi la muncă anunţaţi
că lipsiţi o jumătate de oră, mergeţi undeva într-un parc şi opriţi-vă
telefonul. Dacă nu puteţi, amânaţi experimentul pentru mai târziu, dar sub
nicio formă nu citiţi mai departe. Aţi terminat? OK. Acum staţi aşa,
relaxaţi-vă într-un loc plăcut şi gândiţi-vă la ce este sistemul. Gata, nu
citiţi mai departe. Lăsaţi totul baltă şi faceţi ceea ce v-am spus.
E atât de invaziv încât, dacă o catastrofă ar
distruge întreaga infrastructură, sistemul ar avea capacitatea să se
regenereze. Ca fiinţe umane suntem obişnuiţi să ne uităm întotdeauna în spate,
la cei care manipulează, aşa cum au făcut-o mereu de-a lungul istoriei. Mi-e
teamă că acela era răul cel mai mic. Acum, sistemul a ajuns atât de puternic
încât şi-a subordonat oamenii deoarece, indiferent dacă eşti supus sau sus-pus,
trebuie să te raportezi la logica sistemului.
„Dar e absurd!” – vor exclama scepticii.
Într-adevăr, pare absolut absurd ca o unealtă să devină stăpân. Cu toate
acestea, dinamica ne arată că întotdeauna aşa se întâmplă. De-a lungul istoriei
cea mai oprimată clasă a fost cea a sclavilor. Sunt pline cărţile de istorie de
faptele abominabile ale stăpânilor faţă de sclavi. Doar că foarte puţini au
reaiizat fenomenul petrecut, anume acela al schimbării: după o perioadă
istorică sclavii s-au transformat în stăpâni. Procesul l-aţi văzut în Africa de
Sud şi îl puteţi vedea acum în SUA, unde foştii sclavi deja au cucerit
suficientă putere pentru a elimina masa albă a ţării. În scurt timp nu prea
veţi mai vedea albi prin politica americană. Procesul e ireversibil.
La fel se întâmplă în Franţa, unde temerea lui
Charles de Gaulle deja se îndeplineşte. Probabil bătrânul tremură în mormânt,
dar, de asemenea, procesul e ireversibil. La un moment dat vom vedea o Franţă
islamică într-o proporţie covârşitoare. Iar araba va înlocui treptat franceza.
Sau o va schimba ireversibil.
Dacă ne gândim logic, ce anume erau sclavii dacă nu
nişte unelte? Cel puţin, pentru un stăpân, asta era menirea lor. De aceea s-au
întâmplat toate cele întâmplate. Cine te poate judeca dacă, ameţit de la aburii
alcoolului, te apuci şi rupi o greblă deoarece te-ai enervat când ai călcat pe
ea? Absolut nimeni. Ba, mai mult, întâmplarea devine subiect de bancuri. La fel
vedeau îşi vedeau şi stăpânii de slavi supuşii: efectiv ca pe o unealtă.
Procesul de inversare a puterii e unul cumva standardizat. Stăpânii deprind
treptat limba sclavilor, apucăturile, pentru ca ulterior să devină egali ai
lor. Acela e punctul de inflexiune în care stăpânul e înscris pe o pantă
iremediabil descendentă, iar sclavul – mânat de ambiţia sa istorică de a se
elibera – pe una puternic ascendentă. Şi uite-aşa, toate umilinţele şi
greutăţile îndurate de generaţiile de dinaintea sa se transformă în motoare
intime care-l propulsează în sus, sfârşind ca stăpân şi torţionar al
„stăpânului istoric”.
Iată procesul prin care a căzut sclavagismul, prin
care a fost învins feudalismul şi prin care a fost diluată burghezia. Un proces
simplu şi ireversibil. Rămas fără sclavi omul şi-a inventat alţi sclavi. Nu mai
are sclavi la bucătărie, dar are maşini de gătit, roboţi de bucătărie, maşini
de spălat vase. Nu mai are sclavi care să-i care lectica, ci are maşină. Iar
exemplele pot continua la infinit. Toţi aceşti sclavi sunt acum într-un proces
de a prelua iremediabil puterea. Noi deja le-am învăţat limbajul, le-am prins
metehnele, iar acum suntem în punctul de inflexiune.
Ştiu că poate părea incredibil ca o masă amorfă şi
neînsufleţită să preia frâiele civilizaţionale, dar priviţi cu ochii liberi la
ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Şi, mai mult, la ceea ce se întâmplă în
noi. Maşinile încă nu ne-au invadat corpul, dar o vor face. De fapt, primii
paşi s-au făcut: ce decizie iei atunci când ţi se spune că ai nevoie de un
stimulator cardiac? Alegi liniştea
cimitirului sau tactul maşinii care-ţi controlează bătăile inimii? Înţelegeţi?
Pocesul e mult mai pervers decât v-aţi putea gândi, iar el se petrece continuu.
Îmi plac cel mai mult dezamăgiţii. Urlau unii că
„ruşii sunt de aceeaşi parte cu americanii deoarece merg cu paşi repezi tot în
direcţia digitalizării”. Hai să ne întrebăm logic ce s-ar întâmpla dacă Rusia
ar abandona actualul parcurs civilizaţional. Probabil în 1-2 ani ar fi cucerită
fără prea mare efort chiar de către o ţară ratată precum România. Succesele din
teren ale ruşilor sunt date de umplerea gap-ului tehnologic pe care-l
înregistrau faţă de vest. Într-adevăr în anumite tehnologii – precum cea
hipersonică, în tancuri sau în aviaţie – ruşii nu aveau emoţii tehnologice, dar
erau o groază de alte domenii în care stagnaseră. De exemplu în ceea ce
priveşte războiul algoritmic. Vă vine sau nu să credeţi, o mare parte din ceea
ce se întâmplă acum pe frontul din Ucraina e decis de AI. Atât de cel
occidental, cât, mai ales, de cel rusesc. Vorbeam despre avansul în domeniul
comunicaţiilor, unde ruşii deja au început construirea propriei reţele de
internet de bandă largă prin satelit(similară OneWeb&Starlink). Din nou au
apărut dezamăgiţii de serviciu. „Nu vezi că fac acelaşi lucru ca americanii? E
clar că s-au înţeles!” – mă trag ei de mânecă. Nu, nu s-au înţeles! Sunt
disperaţi să nu piardă cursa!
Probabil vă e necunoscută compania rusească Renera.
Este o companie care face parte din Rosatom şi care e înscrisă în cursa pentru
… stăpânirea producţiei de baterii electrice în stare solidă. E vorba de ultima
tehnologie în domeniu, care promite o revoluţie în mobilitate: baterii auto cu
autonomii de peste 1000 km care se încarcă în mai puţin de zece minute. Recent
Toyota a anunţat că a reuşit să mai facă un pas în stăpâniea acestei
tehnologii. E deja o tulburare teribilă în domeniu deoarece aceasta este
într-adevăr tehnologia care, pentru prima dată, poate elimina motorul termic,
aruncându-l la groapa de gunoi a istoriei. Nissan spune că va produce până în
2025 o maşină pe această tehnologie. Cei de la Samsung sunt disperaţi să
controleze procesul cât mai repede. Nu e surprinzător că o companie rusească se
află în avangarda tehnologică, propunându-şi să producă pe propria tehnologie
baterii solide până în 2027? „Păi ruşii n-au interes cu petrolul, cu gazele
s.a.m.d.?” – veţi întreba. Desigur, dar numai fraierii nu înţeleg că una n-o
exclude pe cealaltă. De fapt, dezvoltarea accelerată a tehnologiei electrice va
creşte consumul de hidrocarburi. Numai fraierii nu înţeleg.
Recent, Elon Musk făcea un apel pentru oprirea timp
de şase luni a cercetărilor legate de AI. Să-l vezi pe unul care, cocoţat pe
avangarda tehnologică, a devenit miliardar fix din tehnologii de ultim moment,
într-o asemenea postură naivă e mai mult decât hilar. Ce-ar fi trebuit să facă
lumea în opinia lui Musk? Să jure pe roşu că nu vor cerceta în continuare? Reţineţi:
valul tehnologic nu poate fi oprit! Am mai văzut asta de-a lungul istoriei şi
ştim bine cum se termină.
Dacă vreţi să vedeţi un blat între ruşi, chinezi şi
americani, atunci acel blat nu poate fi decât cel pentru adoptarea cât mai
rapidă a sistemului tehnic, aşezarea timpurie pe valurile de avangardă pentru a
obţine avantaje faţă de ceilalţi. Într-adevăr, e o conspiraţie, doar că nu e
ceea ce credeţi. Sistemul a ajuns atât de vast încât pur şi simplu scapă din
mâna oricui. Tehnologii care acum transformă firme necunoscute în lideri
inspiaţionali, ajung în doi-trei ani la nivelul străzii, accesibile chiar şi
boschetarului.
Sistemul tehnic deja e la putere. Cei „din spate”
n-au habar de asta, dar ei înşişi sunt controlaţi de sistem. Problema care se
pune e una aparent simplă, dar fără soluţie: poţi scăpa de sistem? Kurt
Vonnegut pare să fi dat răspunsul în „Pianul mecanic”, dar sunt sigur că nu vă
este pe plac.
Ajunşi la acest punct, le voi mai spune celor
cufundaţi în certitudini că procesul de gândire de-aici ar trebui să înceapă,
de la găsirea unei soluţii fiabile la banala problemă. Poţi scăpa? OK, poate că
ţi se pare că răspunsul e afirmativ, dar cum faci ca sistemul să nu te
invadeze?
Autor:
Dan Diaconu
Sursa: https://trenduri.blogspot.com/2023/07/sistemul.html#more
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu