Tulcea - legendă și rouă

(acrostih)

Te-am ascultat muză și ți-am cules

Umbra zorilor dintre nuferi și rugăciune

Lumina își țese adevărul în cuvinte neșterse iar

Culoarea sărutului își cheamă cerul spre tine

Eliberare de izvor plin de mir din

Anotimpul clipelor zidite în veșnicie albastră...

Libertatea gândului răsărit în visare

Este, azi, soră cu zâmbetul dintr-o

Grădină cu maci și iasomie. Doar

Euterpe își cheamă valsul luminii între

Nuferi - să le pună cunună în seninul

Dăruit de valul trecut prin sită de rouă din

Ăst veac trezit să își croiască tinerețea...

Și... ne-au trezit pescărușii care-și aleargă

Inimile spre veacuri și vise...

Rupt din veacuri albastre

Orizontul își trăiește clipa în lumina gândului

Uitat printre sărutările vântului din

Ăst timp din cerul meu încă pribeag...

VASILE BELE