România, Orban și războiul

 

Orice om normal la cap, stie ca razboiul nu este un simplu joc sau o joaca pe calculator. Intr-un razboi, lucrurile pot oricand scapa de sub control. Mai zilele trecute tocmai am fost martorii unui atac sau presupus atac, ajuns taman la granita Romaniei. Ceea ce nu este chiar de joaca pentru ca lucrurile pot rapid degenera. Si cum „armada NATO”, care ne spunea sa stam linistiti, ca nu este nici o problema, pentru ca ei ne vor apara, nu se prea intrevede la orizont. Ceea ce ma face sa ma intreb retoric – unde sunt domle demersurile noastre pentru pace?!?

Romania mai mult ca oricand este obligata sa gaseasca calea pacii. Mai ales acum cand ultimele evenimente reprezinta un nou avertisment pentru noi. Si un nou argument in acest sens. Chiar daca unii vor digera ceva mai greu, va voi servi o idee din recentul discurs al lui Orban Victoras de pe meleagurile noastre stramosesti – „noi nu trebuie sa distrugem UE, nu trebuie sa iesim din UE, ci trebuie sa luptam ca sa reformam UE”. Cu atat mai mult cu cat speranta unui viitor mai bun in Europa nu mai vine de la occidentul european, ci de la estul european. Eforturile politice si diplomatice trebuie facute ca sa impinga lucrurile in directia pacii, iar Romania are mare nevoie de pace pentru a evita unu posibil dezastru. Mai ales cu cat observam ca atat Rusia, cat si SUA nu sunt interesate intr-un sfarsit rapid al acestui razboi. Deoarece ambele considera ca prelungirea razboiului le-ar putea pune intr-o pozitie viitoare mai favorabila, pentru negocierile unei noi ordini mondiale. Iar din aceasta afacere, principala victima este UE, care paradoxal s-a nascut tocmai pentru a fi un instrument al pacii in Europa. O UE care a devenit azi un instrument al razboiului in Europa si tragi-comic o victima a razboiului in acelasi timp.

Avem nevoie de pace si pentru ca fara pace nu avem dezvoltare, bucurie, liniste sau perspective, iar atunci cand toate acestea stagneaza, cei care sufera cel mai mult sunt tarile mici si mijlocii. Iar Romania este o in context european o tara mica sau mijlocie si este deja printre primele care sufera in plus. Fiind in acelasi timp si o tara de linia intai a frontului. Ideea, rolul si pozitia tarii noastre de a fi coridorul prin care se inarmeaza o Ucraina incapabila sa castige acest razboi, trebuie sa inceteze imediat. De asemenea ideea ca in cadrul NATO, noi mereu votam prosteste la comanda pentru prelungirea razboiului trebuie exclusa. Idem si cu privire la sustinerea neconditionata a falimentarei politici externe a UE cu privire la sustinerea financiara a unui razboi care repet nu este al nostru. Sa-l sustina Von Ursula – Ceaușeasca Uniunii Europene, din bugetul ei personal, de pe urma uriaselor comisioane de afacera – plandemie covid – vaccinuri – Pfizer. Sa incercam sa readucem lucrurile in directia pacii, cu cat observam ca in tot mai multe cercuri politice din SUA, se recunoaste ca s-a gresit cu aceasta implicare masiva in razboiului impotriva Rusiei. Sa acceleram drumul catre pace si sa nu sustinem nebunia razboiului.

În incercarea de gasire a unor variante, ale unei posibile viitoare armonii globale, acelasi Orban baci a constatat in discursul sau trei crize mari cu care se confrunta azi Europa. In primul rand criza demografica, care este o criza ingrozitoare, deoarece nu peste multi ani in Europa. non europenii vor devenii majoritari in tarile noastre. Ceea ce este deja foarte vizibil in tarile occidentale. Iar acestia vin cu o alta cultura, obiceiuri, alt mod de viata si comportament care-i face imposibil de asimilat si implicit integrat. Si drept urmare o sursa de conflicte permanente intre doua lumi, in care sa ma ierte Dumnezeu, dar ei sunt exect in rolul migratorilor de pe vremuri. Si toate nenorocirile astea se intampla cu girul si sub obladuirea imbecila a liderilor UE.

A doua criza este una culturala, generata si alimentata de aceasta „noua normalitate”, care ne este bagata pe gat cu forta si care este de fapt o anormalitate. Pentru ca ideile, valorile, principile ei sunt definite ca fiind impotriva a ce este natural si normal. Impotriva a ceea ce ne-a fost dat de la Dumnezeu! „Noua normalitate” inseamna negarea insasi a naturii noastre divine, dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu! Iar asta este o criza culturala grava, acest cancel culture – de fapt o moarte, o desfiintare a culturii, o moarte si o schimbare a istoriei. Si aceasta bineinteles promovata la greu de factorii de decizie de la Bruxelles.

In al treilea rand se refera la o criza geopolitica, adica la acea criza care inlocuieste politica pacii, cu politica razboiului. Un fel de razboi pentru razboi, de razboi ca un scop in sine. Si care si prin care se dispretuieste pacea.

Intrebarea mea din final este oare – nu vedem cu totii aceste crize care se acutizeaza de la an la an, ca totul se adanceste, ca totul este real? Pana una alta, va dau un subiect de reflectat, de meditat, asa cum l-am primit si eu cu multi ani in urma, de la domn profesor Raul Volcinschi – demografia este mama istoriei!

 

Cristian Ardeleanu